Draga copac,

Teiul, Platanul, Salcamul, Marul, Ciresul, Visinul, Magnolia, Liliacul, Artarul, Mesteacanul, Nucul, Piersicul, Lamaiul, Castanul, Bambusul, Alunul, Tecul, Ulmul au fost alaturi de Copacul Vietii (subsemnata) si Mirtul- Copacul Iubirii-Alexandra in prima tabara in talpile goale pentru fiintele noastre organizata in weekendul trecut, la Popasul Craiului din Plaiu Foii, Zarnesti. Un loc magic, care miroase a radacini, a roua si a soare.

Ne-am numit asa, pentru ca am vrut sa lasam acasa tot ce ne defineste precum sotia/sotul cuiva,angajatul cuiva, ruda cuiva. In aceasta tabara nu am avut gen feminin sau masculin, nu a contat daca in vietile reale suntem manageri sau subalterni, saraci sau bogati. A contat doar “SA FIM”.

Si am fost 🙂 Am facut yoga, am ascultat si spus povesti, am facut exercitii de respiratie si tehnici usoare de meditatie, am interpretat picturi psihologice, ne-am jucat diverse jocuri de dezvoltare personala, iar impreuna cu Mirtul, ( Alexandra Radescu- consilier psihoterapeut in culoare) am dat culoare prin picturile noastre, vocilor ascunse in noi care abia asteptau sa iasa la suprafata precum un curcubeu dupa ploaie.
In aceasta tabara ne-am cazat sufletele in camerele iubirii, sperantei, armoniei, prosperitatii, increderii, curajului, bucuriei, linistii, am practicat recunostinta pentru bucatele mancate impreuna, si pentru lucrurile marunte si importante viata noastra, si impreuna, am inceput calatoria in Yoga, experimentand in primul rand Karma YogaYoga, incercand sa ne ajutam si sa ne protejam intre noi, fara sa asteptam nimic in schimb. (Karma Yoga este una din cele patru mari ramuri Yoga aşa-numite clasice ale Orientului si se diferenţiază de celelalte forme de yoga deoarece ea poate fi practicată oriunde si mai tot timpul si nu implica exercitii fizice, ci actiuni dezinteresate.)

In momentul in care am incercat sa arat copacilor mei din simtirea pe care am trait-o eu descoperind Yoga, dezvaluindu-le toate lucrurile bune pe care le-a adus in viata mea,toata prezenta si recunostinta pe care o traiesc acum, ceva fantastic s-a intamplat. O familie de peste 20 de cai de rasa s-a alaturat practicii noastre. Chiar daca la inceput copacii mei s-au speriat un pic, in final am trait o completa armonie cu natura, si fara prea multe vorbe au inteles ce inseamna cu adevarat yoga: prezenta, armonie, iubire, descoperire de sine, creatie, inspiratie, si lista poate continua pana maine.

In tabara cel mai des am stat in cerc. Stiti, se spune ca cei care stau in cerc o data au mai stat in alte vieti si se vor intalni si in urmatoarele, tot intr-un cerc. Cercul nostru ne-a apropiat, ne-a crescut increderea in noi, ne-a dat curaj si inspiratie in terapia prin culoare, ne-a dat iubire fata de noi si intre noi.

Personal, am simtit ca am facut o treaba buna 🙂 .Am simtit ca am adunat o familie de copaci minunati din diverse colturi ale tarii, si impreuna s-au ajutat enorm unii pe altii, eu in final fiind doar un simplu mediator: si-au descoperit pasiuni, iubiri,dezamagiri, nevoi, sperante comune. Au descoperit ca de fapt, sunt unul oglinda celuilalt, si ca daca tragi linia, cumva suntem toti la fel. Suntem iubire, suntem spirite libere.

Eu va multumesc ca ma ajutati sa fiu un om mai bun, si sa invat in fiecare zi cate ceva de la fiecare. M-am simtit curata si libera ca in taberele din copilarie. M-am simtit libera sa ma dezvalui voua cu toate emotiile mele, si am fost extrem de fericita sa primesc si emotiile voastre sincere in schimb.

Mai departe o las pe Mirta ( Alexandra- consilierul in art-terapie) sa va spuna si ea gandurile ei, iar pe cei care nu au apucat sa se inscrie la prima tabara ii asteptam cu drag la urmatoarea de la sfarsitul lui august, detalii aici.

Mirtul: “Va scriu pentru a va multumi. Nici nu stiu cu ce pot sa incep. Lucrurile frumoase sunt atat de greu de pus intr-o forma, mai ales aceea a unor cuvinte. Cuvinte. Un substantiv comun care, de multe ori, se chinuie sa redea o stare, o emotie, o atmosfera.
Cand ti se infiripa in minte o idee de mult timp faci cumva si incerci sa o puni in practica. Daca aceasta idee isi are samanta si in inima, atunci lucrurile sunt profunde, au substanta, vor a spune ceva vital.
Cu “Un week-end in tailpipe goale, prima editie” a fost la fel. Mi-am dorit sa cunosc suflete curioase carora sa le impart cate ceva din magia culorilor si din forta lor de a lumina si a crea claritate.
Am avut emotii inca din clipa in care m-am gandit la tabara. Am inceput sa-mi caut prin cursurile de art-terapie pe care le-am facut de-a lungul celor doi ani, am rememorat exercitii, am revazut desenele mele facute in acest proces. Practic de cand am inceput sa-mi doresc aceasta tabara, am fost intr-o cautare non-stop.
A venit ziua de vineri. Cat de tare putea sa-mi bata inima. M-am trezit dimineata cu energie si voie buna si imi doream sa va cunosc. Imi doream sa vad ochii sufletelor care au avut curaj sa faca un pas spre ele, spre cunoasterea lor, spre liniste si echilibru.
Drumul care locatie mi s-a parut cel mai scurt drum pe care l-am parcurs vreodata. Eram foarte nerabdatoare.
Odata ajunsa acolo stiu ca am tras aer adanc in piept, am inchis ochii, m-am intors cu fata spre munte, spre Crai si am zis: “Aceste zile sa fie zile pline de armonie si iubire. Informatia sa ajunga la fiecare atat cate are nevoie si energia taberei sa fie una calda, vesela si zen.”
Copacei rogvaivi…inima mea batea din ce in ce mai tare cu fiecare venire a voastra. Va priveam in ochi si vedeam atat de multa bucurie si determinare. Stiam ca o sa fiu o norocoasa ca o sa pot lucra cu voi, ca imi dati sansa asta.
Va multumesc fiecaruia in parte pentru curaj. Am cunoscut OAMENI frumosi, cu povesti frumoase. Am vazut sinceritate, putere, vulnerabilitate. Da. VULNERABILITATE. E o emotie pe care eu o iubesc. Oamenii vulnerabili sunt cei mai puternici. Sunt oamenii care au curaj sa fie sinceri, deschisi, curiosi. Vedeam sclipirea din ochii fiecaruia si sufletul meu zburda de fericire. E o sansa unica sa vezi ca mai exista oameni care isi dau voie sa fie sinceri si sa caute in interiorul lor. Am ras cu voi. Am plans cu voi. Am avut sansa (si asta doar datorita voua) sa traiesc emotii la intensitate maxima. Am vazut cum va dati voie sa simtiti emotii pe care, poate, in mod normal le-ati ocolii sau nu le-ati baga in seama, le-ati ignora si asta pentru ca “societatea” va impune o anumita rigoare. Nu am cuvinte sa exprim cat de frumosi ati fost, fiecare in parte, cand v-ati permis sa fiti liberi in emotii, sentimente, stari.
Am explorat impreuna cu voi imagini interioare de o frumusete iesita din comun. Totul a fost magic. Parca aveam in fata mea file din cel mai frumos basm. Povestea unui suflet rogvaiv.
Am creat instantanee ale sufletelor voastre, polaroide in care se citea deschiderea, increderea in art-terapie (desi era un concept nou pentru voi), bucuria, spontaneitatea. Cu energia voastra si prin intermediul culorilor, am reusit sa devenim o forta in prezent si sa experimentam emotii si sa le constientizam inglobandu-le armonios in corpul nostru, in spiritul nostru, in sufletul nostru. Da, al nostru. Pentru ca am trait cu fiecre dintre voi, am empatizat si v-am spirijinit in acest proces.
Pentru sansa aceasta, va multumesc.
Imi doresc ca prima editie a acestei tabere sa va fi fost de folos, sa va fi ajutat sa creati liantul perfect pentru voi, intre corp (asta cu ajutorul Copacului) si suflet (cu ajutorul meu si al art-terapiei).
Voi copaci rogvaivi, suflete luminoase ati adus in mine vitalitate, creativitate, iubire, empatie, perseverenta, un INTREG luminos si colorat. Am simtit ca undeva acolo, in sufletul vostru, samanta pe care ati constientizat-o si ati sadit-o in acest week-end a prins viata si dorinta de cunoastere. Sa o cresteti frumos si sincer. Am vazut ca puteti asta. Va iubesc suflete colorate, pline de iubire si curaj!”

Fie ca talpile voastre sa alerge intotdeauna libere in padurea vietii. ❤