Draga Copac,

anul trecut pe vremea m-a sunat o colega de la fostul loc de munca din agentie, sa-mi spuna ca un alt coleg a murit. Am fost lasa si nu am fost sa-i spun “la revedere”.Eram insarcinata in primele luni, si pur si simplu nu am putut. Desi era destul de tanar, eu il porecleam Mos Craciun (el nu stia asta). Pentru ca avea barba alba si pentru ca era bun si intelept. Pentru ca ne facea cadouri de Craciun beculete de brad de la Ikea. Pentru ca “ne tragea de urechi” cand greseam. Pentru ca ne facea felicitari personalizate. Pentru ca venea primul la munca si pleca ultimul, si desi parea destul de stapan pe situatie, stim cu totii cat de obosit era sa “umple altora cizmele  cu cadouri”. Altfel de cadouri. Cele platite cu pasiune adusa la extrem dar si cu mult stres, munca si oboseala. Cele platite cu timp in folosul serviciului mai mult decat timpul pentru familie. Poate cele platite cu pretul vietii.

Ma gandeam azi, din nou, ca viata este prea scurta. Prea scurta ca sa ne cedam timpul meritat de familia noastra, celor care ne platesc salariul. Prea scurta ca sa ne-o petrecem la joburi care nu ne ajuta sa evoluam ca oameni, care ne seaca de pofta de viata si ne transforma in niste fantome care se hranesc doar cu indepartare de sine, mailuri si telefoane urgente, DDLuri, ore peste program, sefi care nu stiu sa spuna ” multumesc, ai facut o treaba buna” . S-a nimerit la fix amintirea mea cu un copac care mi-a scris ca a fost dat afara, si m-a intrebat, “el ce-o sa faca”? “Ei, ce sa faci ?! Bravo, vei avea timp sa traiesti! Scrie-mi povestea ta. Spune-mi ce simti”.

” Odata ce am pus mana pe tastatura mi-am dat seama ca de fapt, sunt bucuroasa. Da, sunt foarte fericita  ca am fost concediata! Oare sunt coocoo?! :))) Mi-am dat seama ca este cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Si poate singura nu as fi realizat,  si as fi continuat aceasta calatorie care ma indeparta de mine.

Ce-i drept, schimbarile sunt greu de acceptat dar in final sunt toate foarte benefice. Pentru a evolua trebuie sa fim deschisi la schimbari, sa cautam in permanenta oportunitati noi de dezvoltare personala si sa le imbratisam. Cand incepi sa schimbi ceva in viata ta, vei vedea schimbari pe mai multe planuri. Pana la urma totul depinde de cliseul tuturor timpurilor: tu care parte a paharului o vezi? Totul depinde de perspectiva, de perceptia si de viziunea ta asupra lucrurilor pe care viata ti le pune pe tava. Nimic nu este intamplator in viata si sunt sigura ca totul se intampla cu un scop. Pentru a ne ajuta sa ne descoperim, sa ne cunoastem mai bine, sa evoluam spiritual.

Realizezi ca este foarte ok sa cazi, sa ai dezamagiri si ca nu este mereu vina ta. Trebuie sa te ridici si sa mergi mai departe. Poate am fost data afara, dar in viata aceasta eu sunt propriul meu CEO, eu sunt arhitectul, eu trasez liniile si de la mine pleaca tot. Iar eu astazi nu ma concediez….din contra, ma promovez! Vreau sa fiu varianta mea cea mai buna :D.

Oamenii si joburile vin si pleaca, salariul se duce pe plata facturilor si pe bonurile de casa, dar experientele, emotiile, legaturile interumane raman! Ok, poate imi vor scartai nitel buzunarele. Mama nu mi-a facut cont in Elvetia, iar iubitul “nu ma iubeste cu pantofi cu talpa rosie”. Cu toate acestea, am realizat ca sunt tare bogata, si ca toate resursele sunt de fapt la mine, nu la ceilalti.

Am inceput pe un drum, ca sa imi dau seama ca vreau altul. Vreau sa ma reconstruiesc , sa imi descopar potentialul, sa imi cultiv pasiunile. Acum trag linie si realizez ca au trecut 8 ani! Wow, 8 ani minunati in care am crescut, am invatat sa ascult, sa gasesc solutii nu probleme, sa vad rezolvarea in situatii de criza, in care am evoluat, si mi-am facut prieteni. Le multumesc colegilor pentru toate lucrurile frumoase pe care le -am invatat de la ei.

Cand mi-au comunicat decizia am fost ciudat de fericita. Parca am realizat ca sunt un copac gata sa prinda  radacini lungi. Radacinile bucuriei de viata. Atunci s-a produs un declick, atunci a sunat alarma ca ceva trebuie sa se schimbe. Ca ceva bun avea sa urmeze, si ca doar eu pot decide ce lucruri bune voi primi in viata mea. Doar eu pot hotari cat de minunat va fi de acum incolo, chiar daca momentan nu am niciun plan. 

Sunt rezultatul muncii mele, caut inlauntrul meu si descoper cine sunt si ce vreau.Accept ce mi se intampla. Imbratisez schimbarea. Nu las frica sa ma cuprinda. Sunt convinsa ca totul se intampla cu un motiv. Astazi inchid o usa veche si deschid larg portita noua a gradinii mele care ma asteapta inverzita si inflorita. Respir aerul proaspat al ierbii lucrate de mainile mele, si incep un nou capitol al vietii mele.Mi-am pregatit aripile si vreau sa ma ratacesc in directia aleasa de mine.

Eu sunt un copac COLECTIONAR. Eu colectionez experiente si nu consider o secunda ca am pierdut. Din contra am castigat, am invatat.

Aceasta intamplare, pentru multi o usa inchisa, este pentru mine un dar.

Cand se termina o poveste, incepe alta. Este timpul pentru un nou inceput. Ma scuzi copacule, te las acum, sunt ocupata acum sa-mi traiesc cu adevarat viata.Daca esti curios cum o mai duc, ma poti urmari pe : http://lejardindemelanie.com

Merci ca m-ai ascultat.

Melanie “

“Mos Craciun”, acest post este pentru tine. Sper sa inspire multi copaci ramasi fara job, sa realizeze,  ca cea mai importanta si prospera functie, este aceea de a fi managerul propriei vieti. Aceea in care, seara la culcare, pui capul linistit pe perna si dimineata te trezesti recunoscator pentru inca o zi in picioare.

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea.

Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc! ❤