“De curând o prietenă mi-a spus: “Tu vezi totul în alb sau negru, nu există cale de mijloc”. Referindu-se la faptul că dacă cineva m-a dezamăgit odată, nu mai sunt dispusă să mai văd şi lucrurile bune din persoana respectivă.

Iert, dar nu rămân.

Viața, rănile şi suferința m-au educat că oamenii nu se schimbă (nu pentru mine), oricâtă răbdare, înțelegere şi timp ofer eu (iar timpul este foarte prețios).

Oamenii au de ales în fiecare clipă ce fac şi ce oferă mai departe.

Când nu ne iubim suficient:

* căutăm scuze

* închidem ochii

* căutăm propria vină (ne amăgim că e vina noastră, noi am provocat)

* le căutăm scuze că sunt răniți, neiubiți, neacceptați…

Bine… dar eu ce vină am?! 🤔

Nici una, de aceea, când m-am iubit suficient şi real, am înțeles că nimeni nu are dreptul să mă rănească, indiferent de traumele pe care le are, pentru că a duce mai departe suferința este o alegere.

Este o alegere conştientă să minți, să înşeli, să răneşti, să nu te vindeci şi ranile tale să sângereze şi pe ceilalți.

Nu e vina mea.

În timpul interviurilor pentru cartea mea Secretele relaţiilor care dăinuie am stat de vorbă cu un bărbat ce crescuse într-o familie disfuncţională, mult alcool, certuri etc. Spre deosebire de fratele său, care a ales să funcţioneze după modelul primit în familie, cel cu care am stat de vorbă mi-a spus că la 14 ani a luat decizia că familia şi viaţa lui vor fi foarte diferite. Dacă un copil de 14 ani are maturitatea să vadă unde este problema şi ce ţine de el să facă şi să aleagă, eu cred că toţi putem facem asta.

Da, pentru cã mă iubesc real totul pentru mine este alb sau negru.

Mă iubeşti – trăim rai împreună.

Nu mă iubeşti – se vede în diferența dintre vorbe şi fapte, în inconsistență, în dorinţa de a dovedi lucruri, în comunicare deficitară, în toxicitate.

Câteodată suntem atât de buni la scuze şi putem duce atât de multe în spate, că nu mai recunoaştem un abuz, că suntem tratați “sărăcăcios”. De câte ori nu te-ai amăgit că “exagerezi”. “ţi se pare”, “nu este atât de grav pe cât pare”, “că eşti prea sensibil/ă?

Aşa că îți propun un exercițiu:

Alege persoana care te iubeşte cel mai mult pe pământ, mai mult decât te iubeşti tu, poate e mama ta… şi de fiecare dată când cineva te tratează urât, îți spune anumite vorbe deplasate, în loc să cauți scuze, gândeşte-te dacă te-ar durea mai tare că mama ta (persoana ce te iubeşte) vede aceste situații.

Ar fi bucuroasă sau nu?

Dacă răspunsul este că Nu, te anunț că e cazul ca nici tu să nu mai accepți aceste lucruri.

Şi tu ai de ales… cum au de ales şi cei care te rănesc, dezamăgesc.”

Lucrăm pe iubirea de sine şi multe ale subiecte în cursul Transformare rapidă.

Hai şi tu, începem luni. ❤

Detalii aici.