In timp, mi-am dat seama ca acesti doi prieteni, sabotorul si sustinatorul, sunt in mine mereu si permanent se cearta. Cateodata e galagie mare in capul meu, de aici si ocupatia mea menita sa aduca pacea intre acesti doi certareti.

In trecut, sabotorul meu interior castiga luptele foarte des si le auzeam refectate in realitatea mea apropiata prin oameni care ma barfeau pe la colturi, criticand incercarile mele, munca mea si eforturile mele.

“Cine este domnule, Suntuncopac asta care face ea retreaturi si clase de yoga?”

“Unde s-a perfectionat ea?

Unde a facut scoala?

Ah, in Bali, de ce nu a facut-o in India daca tot vrea sa fie autentica?” si tot felul de bla bla-uri de la oameni care ma stiu doar din poze si nu mi-au strans mana niciodata, sau daca au facut-o, erau deja plini de judecata si aveau parerile deja formate.

Din fericire, sustinatorul meu interior si-a dezvoltat energia si s-a manifestat si el in realitatea mea apropiata prin oameni care mi-au scris de la primele postari pe blog, deci de la primele mele incercari de a porni pe calea inimii mele, si apoi foarte multi care si-au deschis inima si m-au insotit in retreaturi sau m-au vizitat la studio.

Mesajele si feedback-urile erau si sunt atat de frumoase si ei la randul lor sunt persoane admirabile, ca au puterea de a anula orice dubiu din sufletul meu – Da, asta este calea mea.

Asa ca am decis sa chestionez acesti doi prieteni si sa vad care este de fapt treaba cu ei si de ce ii avem.

Da, toti ii avem!

Cum am inteles ca si sabotorul meu este prietenul meu, desi munca lui constanta este de a incerca sa ma determine sa lucrez la o scara mai mica, sa nu incerc sa iau cea mai mare felie de pizza, sa stau departe de visurile mele atat de mari care ma si sperie uneori, sa nu imi ating adevaratul potential, sa nu mai fiu vulnerabila si sa nu incerc sa fiu curajoasa si autentica, asa cum eram toti cand eram mici?

Imi dau seama ca mai mult decat un prieten, sabotorul nostru este ca o bunica speriata si dornica sa ne bage intr-o bula unde nimeni si nimic nu ne poate rani si nimic nu ne poate face sa suferim. Daca stam la umbra, ne protejam de stres si suferinta, ne protejam de criticle celor care au multe de spus despre noi, desi habar nu au ce este in sufletul nostru.

Bunicuta noastra incearca sa ne protejeze de esec, de judecata, nerealizand ca in acelasi timp, controlandu-ne foarte tare, ne limiteaza libertatea, evolutia, bucuria, abilitatea de a trai si a pune mana pe visurile noastre. Inteleg intentiile bune ale bunicutei, si inteleg si faptul ca cei care critica se tine de mana cu propria lor bunicuta, pentru ca doar frica te poate determina sa fii atat de rau.

Eu am ales sa imi imbratisez sabotorul si sa ii spun: “Multumesc, dar eu sunt suficient de puternica sa imi asum aceste lucruri, pentru ca reusitele mele si bucuria pe care o simt cand vad visurile mele realizate sunt mult mai mari decat orice frica, orice suferinta, orice posibil esec!”

Cum functioneaza sabotorul nostru interior? Spunandu-ne ca nu suntem pregatiti, ca mai avem de invatat, ca nu meritam, ca visam cai verzi pe pereti, “nu a reusit ala care e mai bun, crezi ca o sa reusesti tu, haha”, “uite x a dat faliment, de ce esti tu mai smecher?”. Sabotorului nostru nu ii place sa visam, asadar, va incerca sa ne omoare chiar si visurile cu aceste ganduri.

Daca totusi trecem mai departe si incepem sa facem planuri, ne gandim cum sa implementam, poate facem cercetari, ne documentam, sabotorul nostru se enerveaza iar si incearca sa ne dezamageasca prin oameni care ne explica “cat e de greu” sau prin mici piedici pe drumul nostru.

Adevarata incercare este cand trecem la actiune. Da, visatul si planificatul sunt usoare, chiar avem tupeu sa ii inchidem gura si sabotorului, dar cand trecem la actiune sabotorul nostru devine deja isteric.

Pentru ca iesim din zona de confort, luam decizii radicale si el va incerca sa ne prezinte toate situatiile negative ce ar putea sa apara. Solutia mea cand sabotorul meu este galagios este sa il ascult, sa ii multumesc si sa fac oricum tot ceea ce imi doresc, pe principiul “vad eu daca imi iese sau nu” si mai ales cu credinta ca am resursele necesare sa fac fata oricarei situatii de criza, am avut in cele mai multe cazuri succes.

Sfatul meu este sa iti observi acest sabotor, sa vezi cand este foarte galagios, ce frici il sustin si care ii sunt frazele preferate – nu sunt suficient, sunt prea batrana, este vina mea, o sa imi pierd valoarea, o sa imi pierd respectul, o sa dezamagesc, o sa ranesc… si observa ca aceste expresii sunt doar niste pareri, niste credinte limitative. La fel de bine sustinatorul tau interior iti poate recita opusul acestor expresii, iar tu trebuie doar sa iti deschizi urechile si pentru el.

De exemplu, daca sabotorul tau crede ca ii vei dezamagi pe cei dragi. Spune-i ca aceasta afirmatie este falsa, deoarece oamenii care te iubesc, te sustin si o sa fie capabili sa faca fata deciziilor tale.

Daca incepi sa iti intelegi sabotorul, sa vezi de unde pornesc actiunile lor, vei realiza ce incearca el sa faca si vei da sonorul mai tare la partenerul lui de drum, sustinatorul tau.

De mana cu sustinatorul tau interior, poti avea curaj sa incepi lucruri chiar si cand nu totul este perfect. Ce crezi? Niciodata nu va fi totul perfect si iti vei da voie sa experimentezi, vei fi un om asumat, curajos si autentic. Incepi sa iti asculti inima mai mult decat fricile si faci primul pas catre viata visurilor tale. Dai voie prezentului sa fie mai puternic decat trecutul. Ce a fost a fost, acum poti da nastere unei vieti mai bune.

Te astept cu drag la clasele mele de la studio sau la sedintele private pentru a descoperi ce anume hranesti si cum putem schimba situatia in favoarea ta!

Namaste!