draga copac,

sunt uimita sa vad evolutia fetelor care- mi pasesc studioul. Si cand spun evolutie nu ma refer ca am facut progrese sa ne urcam pe pereti sau sa stam intr-o mana, pentru ca nu aceasta este viziunea mea asupra Yoga, insa ma refer la progrese inspre trezire si constientizare, inspre evolutie sufleteasca, inspre regasirea de sine.

Am rugat-o pe Miss E., una dintre studentele sarguincioase de la studio, sa-mi spuna cum a ajutat-o Yoga sa depaseasca iesirea dintr-o relatie care nu o ajuta sa creasca.

 “Atunci cand hotarasti ca e momentul sa incerci sa te vindeci singura, in viata ta incep sa aiba loc schimbari placute sau mai putin placute, carora uneori nu le intelegi rostul. Poate exista drame mai mari sau mai mici, situatii mai grave sau mai putin grave. Dar cred ca fiecare primeste atat cat poate duce sufletul lui. Pentru mine, o despartire produsa dupa aproape 5 ani de relatie m-a ajutat sa descopar multe lucruri despre mine si despre drumul pe care vreau sa il parcurg. 

La yoga am invatat printre altele sa ne eliberam de emotii captive si sa iertam prin mai multe tehnici. Una dintre ele benefica pentru mine a fost sa ma eliberez prin scris. Iata mai jos cateva randuri pe care le-am scris dupa o clasa de yoga intr-o scrisoare ” terapie “catre fostul meu iubit:

“Nu reuseam sa inteleg de ce nu doreai sa ne mutam impreuna, desi stai singur in apartamentul tau, iar eu in chirie. Aveam nevoie de ceva mai mult decat “Nu se poate acum, ai rabdare!”, auzit timp de un an si jumatate. Simteam ca doar ridicai ziduri, in directia mea. Nu am inteles nici de ce nu ai fost langa mine la inmormantarea tatalui meu, nici de ce nu voiai niciodata sa mergi la spital, cu mine, inainte de asta. De ce nu voiai sa vii sa dormi la mine niciodata si asteptai sa vin doar eu.  De ce nu iti asumai ceea ce spuneai si imi spuneai “Asta e! Asta sunt!”. Am trait cea mai frumoasa perioada a vietii mele, cu tine. Te vedeam the one, te vedeam omul cu care imi doream o familie, cu care urma sa am copii. Asta, pana cand am inceput sa imi ridic semne de intrebare, dupa ce mi-ai spus ca ar trebui sa avortez, daca raman insarcinata. Incepusem sa inteleg de ce nu visai niciodata, alaturi de mine despre cum va fi sa avem familia noastra sau care vor fi numele copiilor nostri. Taceai…

Odata ce ajungi sa iubesti o persoana, ea ramane pentru totdeauna in inima ta si asta simt si eu, legat de tine. Nu te judec si nu mi-am dorit sa te schimb. Am inteles, insa, ca nu acesta era drumul nostru, nu impreuna. Ca aceasta ruptura face parte din procesul meu de vindecare si, poate, mai tarziu, vom realiza amandoi ca acesta a fost cel mai bun lucru pentru noi. Trebuie sa recunosc ca am momente cand sunt, inca suparata pe tine si revoltata, ca “maimutica” din creierul meu inca e ranita si, uneori, se gandeste chiar sa se intoarca la tine, gandind, cel mai mult, la ce AR FI PUTUT FI  intre noi, daca m-ai fi dorit, cu adevarat. Imi tot spune ca acolo era bine si frumos. Este acea parte din mine care are nevoie de iubire din exterior, care sta sa o cerseasca, in ideea ca doar asa va fi fericita. Nu prea mai stiam cine sunt fara tine, atat de mult te doream langa mine si, de aceea, a fost greu si putin infricosator sa incerc sa ma descopar. Dar, cu ajutor copacesc, am reusit. 🙂 Si am ales sa plec.

Am inteles ca nu cautam  iubirea unde trebuie, ca nu trebuie sa o cersesc, ca nu trebuie sa o astept din exterior, ca nu eram tocmai fericita, acolo. Si a fost destul de dificil sa imi recunosc asta. Sa admit ca nu eram in punctul in care ar fi trebuit, dupa 5 ani, in locul in care ar fi trebuit.. . Probabil, si tu ai luptele tale interioare. Insa, nu le voi sti niciodata, nu voi sti niciodata ce ai simtit sau ce ai gandit, pentru ca refuzai sa imi vorbesti despre asta. Sper, insa, ca ele sa se opreasca, sa fii linistit si fericit. Indiferent de ce presupune asta. Atunci cand am hotarat sa plec si ai incercat sa ma readuci langa tine, de asta am refuzat. Pentru ca am inteles aceste lucruri. Am inteles ca ceea ce este fortat nu poate merge bine. Ca nu mai puteam fi inconjurati de iubire si liniste, impreuna. Pentru ca m-ai “ajutat” sa ma detasez, prin zidurile ridicate,  pe care am obosit  sa incerc sa le sar si Iti multumesc pentru tot ce am invatat de la tine si de la aceasta poveste insa acum sunt libera sa cred in mine si in iubire in continuare!

Am invatat ca pot gasi in interiorul meu iubirea de care am nevoie si ca nu am voie sa imi fac asteptari de la nimeni.  Iarta-ma ca am avut atatea, de la tine! Si ca am pus atata presiune pe umerii tai, cum imi spuneai. Am invatat ca ma simt atat de bine cu mine insami, facand lucruri pe care nu mai aveam energia sa le fac pentru ca o investeam pe toata, acolo, in ceea ce am fost noi.

Nu e totul roz, din momentul separarii, nu! Doar ca sunt norocoasa ca am invatat sa gestionez aceste stari de tristete, de vina… Sa imi dau timp, sa imi dau voie sa plang, sa fiu nostalgica, nervoasa, dar sa fiu rabdatoare cu mine, sa ma consolez, sa nu ma las acaparata de gandurile triste si sa imi spun ca va fi bine. Si asa va fi. E doar o perioada de tranzitie, in aceasta calatorie, dar de care sufletul meu are nevoie, ca sa devina mai puternic si intelept.”

Sora mea mi-a spus ca i se pare ca trec destul de bine peste despartire si ca ma apreciaza, pentru asta. Acest lucru vine ca urmare lucrului intens cu mine, luptei puternice cu gandurile mele negative, cu “maimuta” din creierul meu, care imi spune ca sunt vinovata, ca nu trebuia sa renunt, ca mi-am ratat “the one”-ul. Pentru ca, de ceva timp, descoperisem yoga si cat de mult ma poate ajuta si am inteles ca trebuie sa traiesc acest gen de experiente pentru a ma imbunatati.

De fiecare data cand ma simt pe autopilot, prada acestor ganduri si nu doar lor, yoga m-a invatat sa devin prezenta. Sa fiu constienta de mine, de ce se intampla in interiorul si in exteriorul meu si ca doar momentul de acum conteaza. Nu ce a fost, nu ce ar fi putut fi.

Nu ramane intr-un loc doar pentru ca te-a obisnuit acolo, pentru ca a devenit o zona de confort, din care nu iti mai vine sa iesi, desi nu iti este bine. Analizeaza-te si da-ti seama ce iti doresti, cu adevarat. Daca simti drumul pe care esti nu te duce acolo, schimba-l! Incojoara-te cu oameni care te merita. Seara, ca sa imi implantez bine in cap aceste ganduri, sa ma inconjur de liniste, pace si muuulta iubire, imi place sa evadez..in sufletul meu. Meditatia este ca o magie, pentru mine, care m-a ajutat mai mult decat orice altceva, poate, sa gasesc raspunsuri, solutii.

Oamenii din viata ta trebuia sa puna culoare acolo, nu sa implanteze neincredere in persoana ta, tristete, dzamagiri si sa iti stearga tie culorile. Iar cea mai faina chestie e ca tu detii controlul asupra tuturor acestor lucruri, absolut nimeni altcineva. E nevoie de un strop de constientizare si o secunda de curaj pentru a face schimbarea de care ai nevoie, de care nu trebuie sa iti fie teama pentru ca poate aduce mai mult bine decat te astepti.

Asa ca nu imi ramane decat ca lui sa ii multumesc pentru aceasta experienta care m-a ajutat sa ma descopar, sa ma cunosc, pentru aportul lui, in viata mea, iar mie imi spun ca ma asteapta experiente minunate si lucruri si mai bune, pentru mine. Si asa va fi! 🙂 Iar pe tine draga mea, daca ai o povestea asemanatoare cu a mea, daca ai o durere in suflet pe care vrei sa o eliberezi, vino la yoga si de ce nu , ia un pix si o foaie si lasa acolo tot ce te apasa.

Namaste, ne vedem la clase” E.