Draga copac,

Ana este prima mea cititoare, primul meu student, una dintre cele mai bune prietene si unul dintre sufletele mele pereche in aceasta viata care a venit cu lectiile iubirii. De curand a lasat totul in spate si s-a mutat in Bali,  unde si -a lansat prima si minunata carte pe care ti-o recomand cu toata increderea si dragostea sa o citesti. Poate te va ajuta si pe tine sa iubesti viata mai mult:

          “Viaţa este foarte simplă, pur şi simplu cumpără biletul ăla de avion!” mi s-a rotit timp de doi ani în cap, de când am auzit-o în retreatul organizat de Andreea si Crina pe Azuka Kantimatta, o călătoare prin lume, spunând asta ca fiind un adevăr foarte simplu. 
Mă uitam la ea cu admiraţie şi mi se părea că este ceva imposibil de făcut pentru mine. Chiar credeam în capul meu, la acel moment, că este ceva imposibil de realizat. Să-mi părăsesc toată viaţa şi să plec pur şi simplu în lume… Pare imposibil când stai 10 ore la birou, 2 în trafic şi rămâne prea puţin timp pentru lucrurile care contează cu adevărat… sufletul meu,  mai precis.
        Am constatat în timp că urmăresc pe Instagram doar oameni care au făcut asta… iar pe Crina, marea mea inspiraţie pentru acest lucru, am iubit-o de la prima privire. Au ceva oamenii aceştia în privire, o detaşare fantastică, linişte, pasiune, nebunie, curaj şi tocmai asta îi face atât de irezistibili şi frumoşi. Mă tot întrebam ce au ei şi eu nu am. 
          Când am ajuns în Bali prima dată, am ştiut din prima clipă că aici este acasă pentru mine. Când am plecat am ştiut „sigur” că o să mă întorc. Da, era imposibil, nu aveam nici resurse financiare, nici curaj, nici suportul celor din jur… aveam doar o dorinţă şi o credinţă că sufletului meu i-ar fi mai bine aici. Oricât am încercat să fug de acest vis, el nu mi-a dat pace 2 ani. Timp în care rutina în care mă învârteam, birou – casă, prietenii din jurul meu care se căsătoresc şi fac copii, m-au făcut să mă sufoc într-o lume pe care nu o mai înţelegeam şi cu care nu mai rezonam. 
           Nu-mi stă în fire să mă văicăresc dar sesizam neliniştea şi nerăbdarea din suflet, aşa că am început să caut răspunsuri şi o rezolvare. Am fost la Constelaţii familiale – cu minunata Anca Maftei – şi am întrebat simplu: Ce mă ţine în loc, de ce mă învârt în cerc? Răspunsul era şi mai simplu: Eu mă ţin în loc, nimeni nu mă ţine în loc în afară de mine. Imediat după, în timpul unei meditaţii, mi-a venit în minte – ce ar fi dacă mi-aş da demisia şi m-aş muta în Bali? Şi nici nu a trebuit să aştept răspuns pentru că sentimentul de pace, normalitate, de sens pe care le-am simţit, mi-au dat de înţeles că asta trebuie să fac. Atunci, în acea mediaţie, după ce am luat decizia să plec, mi s-au liniştit toate străbaterile, toate sufocările pe care le simţeam. Niciodată nu am fost mai sigură de o decizie. 
         A durat 6 luni să strâng bani şi să anunţ pe toată lumea că plec. Multora le-am spus în ultimul moment, pentru că ştiam ce reacţii o să primesc. Nu m-au dezamăgit… mi-au spus că sunt nebună şi „vai de mine” ce o să fac eu în Bali singură? Cum să părăsesc un job „sigur” pentru ceva instabil, pentru un vis? Dar ce este sigur pe acest pământ? Jobul pe care îl ai acum îl poţi pierde mâine, o relaţie de 10 ani se poate termina în 10 secunde. Nimic nu este sigur şi nimic nu este de neînlocuit. 
            Cei foarte puţini prieteni adevăraţi şi părinţii m-au înţeles şi m-au susţinut. Sunt și mulți care mă comentează, dar ce contează? Scriu toate acestea cu un coconut în dreapta, sub un palmier şi cu o vegetaţie superbă în jur, ce-mi ţine loc de birou… who cares? 
Contează doar ce zice sufletul meu când îl întreb ce mai face… şi el zice să este unde trebuie, face trebuie, niciodată nu a fost mai liniştit şi mai împăcat şi este decizia de care voi fi cea mai mândră toată viaţa. 
         Mă întreabă lumea dacă nu mă plictisesc… să „nu fac nimic” toată ziua, să nu ai un job de 10 ore pe zi pentru mulţi înseamnă să „nu faci nimic”. Încă muncesc, dar muncesc la visurile mele, pentru că mi-am dat voie să fac asta şi este minunat. 
        Îi dau timp sufletului meu să se odihnească, să descopere, să se mai descopere şi mi-am terminat în sfârşit prima carte şi am publicat-o. Descopăr în fiecare zi locuri noi şi oameni noi. Cred că nu e puţin lucru.  
        Mi se pare varsta ideala pentru asta, dacă nu acum, când? Sigur mi-ar fi plăcut sa-l cunosc pe The One și să avem împreună  fetițe gemene, dar nu a fost să fie așa… Mi se pare amuzant că aici ai ocazia să cunoşti un bărbat superb odată la 5 minute… dacă eşti atentă, în ţară cunoşteam pe cineva construit după sufletul meu odată la 2 ani şi chiar şi atunci am „eşuat” (Spun Slavă Domnului acum pentru că dacă mergea vreo relaţie, nu mai eram aici). 
           Am doar două sfaturi pentru toată lumea… întrebaţi-vă sufletul ce vrea si faceţi tot posibilul să-i dăruiţi acest lucru. Avem datoria să fim fericiţi, indiferent de ce zice lumea… odată ce luaţi o decizie, tot ce părea imposibil se transformă în realizabil, Universul chiar rezolvă dorinţele celor hotărâţi şi al doilea sfat… să-mi citiţi cartea, este minunată. Promit! (O găsiţi aici: https://www.amazon.co.uk/wanted-die-but-changed-mind-ebook/dp/B07D7TLZ94/ref=sr_1_1?s=digital-text&ie=UTF8&qid=1527304222&sr=1-1&keywords=i+wanted+to+die )
           Iubesc tot la acest loc. Iubesc tradiţiile, oamenii şi cum au construite toate casele după acelaşi model, un templu în spate unde se roagă în fiecare zi şi femeile oferă ofrande şi un templu în faţa casei să-i protejeze de rele. 
            Iubesc acest mix de oameni din toate colţurile lumii, fiecare cu povestea sa, cu ciudăţenile sale, cu nebuniile sale. Iubesc cum acest loc te lasă să te exprimi exact aşa cum vrei, să fii Tu autentic, fără să fii judecat sau criticat. Iubesc mâncarea vegetariană senzaţională, vegetaţia, preţurile mici şi faptul că lângă un templu este un morman de gunoi. Yin şi Yang at its finest. Aici găseşti orice pentru oricine, pentru toate gusturile şi pentru toate cerinţele sufletului. Degeaba vorbesc eu, Bali trebuie descoperit şi simţit pe propria piele. Din Bali nu te întorci acelaşi om… doar dacă nu l-ai înţeles şi nu l-ai descoperit aşa cum trebuie. Sunt aici datorită fetelor, pentru că fac un retreat senzaţional şi mi-au arătat ce înseamnă Bali cu adevărat, un turist normal nu are această ocazie. Sunt ceea ce sunt azi în mare parte şi datorită lor. Cred că mai au locuri pentru Octombrie. Ne vedem în Bali! 
Vă iubesc. ” Ana