Cand eram mica am avut cativa ani in care nu ma simteam frumoasa. Nici urata nici frumoasa, ma simteam invizibila. Stearsa.

Imi aduc aminte ca mi se parea ca fata mea este asa de comuna si plictisitoare incat daca ma vedeam intamplator in oras cu un coleg de scoala nu m-ar recunoaste pentru ca nu simteam ca am nimic care sa straluceasca. Hainele pe care le purtam erau urate si intotdeauna ma uitam cu suspin la fetele mai inalte, mai voluptoase, mai bine imbracate si mai populare ca mine. Voiam sa fiu si eu frumoasa ca ele…

Mi-ar fi placut sa ma sfatuit cineva atunci si sa-mi spuna sa nu-mi mai cred gandurile neprietenoase  si sa-mi construiesc unele frumoase despre mine.

Stima de sine foarte scazuta, vocea din capul meu care imi spunea ca nu sunt frumoasa mi-a umbrit acea scurta perioada de viata… dar stii ceva, nu-mi pare rau ca am trecut pe acolo, pentru ca acum stiu cum sa o cresc pe fata mea si stiu ce sfat sa dau oricarui adolescent in cautarea frumusetii.

Astazi am principii puternice si de neclintit despre frumusete. Nu mai accept nici cand ma scol cu fata la perna sa-mi spun eu vreo secunda ca nu sunt frumoasa sau daca gandul trece pe langa mine stiu ca e un sabotor si nu-l mai cred. Aceasta frumusete pentru mine este astazi acceptarea unicitatii mele. Deseori imi spun unele cunostinte” nu ti pare rau ca am imbatranit, ca incepem sa ne luptam cu ridurile, cu carnea care se lasa?” Si mi se pare incredibil ca am ajuns intr-un punct in care nu, chiar nu-mi pare rau de nimic, nici de ridurile castigate, nici de cearcane, cred ca sunt cu adevarat frumoasa si nu m-am simtit niciodata mai bine in pielea mea. Sunt onorata sa locuiesc acest corp. Pentru ca flacara mea din interior este puternica si luminoasa acum si nu ma lasa sa vad nimic altceva.

Stii ce am facut? Stii cum am reusit? AM ALES ! Pur si simplu intr-o zi am ales sa-mi vad doar frumusetea din mine si din mediul inconjurator!

Si tu poti alege.Si tu esti frumoasa. Divinul te-a creat dupa chipul si asemanarea lui, cum sa nu fi superba?Ai toate drepturile sa-ti accepti frumusetea in aceasta viata. Orice minciuni ai asculta din exterior nu uita adevarata voce interioara, nu sabotorul acela ciocanitor, ci vocea luminitei, singura voce.

Cand nu ne vedem frumusetea este un semnal ca suntem deconectate de sufletul nostru.

Frumusetea ta este abundenta pentru toata lumea.

Adevarata ta frumusete ajuta celelalte femei sa-si vada frumusetea lor in tine.

Lacrimile tale frumoase ti-au curatat inima de armurile si carapacele pe care le-ai zidit in jurul ei.

Toate suntem frumoase, si cand plangem si cand suntem dezamagite sau inlocuite cu alt tip de frumusete.

Si atunci cand suntem machiate tzipla dar si cand parul nostru a explodat odata cu furia din interior.

Cand te vei uita in oglinda de acum in colo vei stii ca esti prima  persoana importanta care iti poate spune cat de frumoasa esti, nu mai ai nevoie sa astepti nicio confirmare din exterior.

Esti frumoasa pentru ca privesti in ochii tai, fetita, adolescent, femeia matura pe care nu ai vazut-o pana acum, nu ai avut curaj sa o trezesti, dar acum ai!

Uita-te cu atentie si te vei gasi! Fara judecata, fara critica.

Doar in compasiune, iertare si iubire neconditionata.

Daca cineva nu a resusit sa –ti vada frumusetea este pentru ca inca mai are de lucru si de invatat din frumusetea interioara. Cu totii mai avem de invatat.

Focuseaza-te pe tot ce este frumos in tine, pe zambet, pe privire, pe blandete, pe mainile tale calde.

Te asigur ca daca te uiti atent te vei vedea. Iti vei vedea frumusetea. Este acolo.

Eu o vad, lumineaza pana la mine si ma ajuta  sa ma oglindesc in ea.

 

Semnat,

Un om frumos, ca tine

Cand plange si cand rade

Ps: te astept la yoga si meditatie sa  crestem increderea in noi. Crede-ma, functioneaza 🙂