Dragi copacei,

pentru ca in socialmedia femeile au ales sa nu taca si au initiat campania #metoo care genereaza multe controverse, am fost curioasa sa aflu parerea unui specialist, asadar mai jos gasiti povestea Lianei, coach sexualitate somatica:

 

“Am ales ca povestea mea cu #metoo să se termine cu bine. Asta pentru că nu cunosc alt mod de a fi, face sau povesti 🙂

 

Cum și când am trăit experiența #metoo

În urmă cu trei ani am cunoscut un bărbat de care am fost atrasă și cu care mi-am dorit o relație. Văzusem în el câteva calități care îmi plăcuseră: sensibilitate, dorință de cunoaștere, deschidere spre spiritualitate, spre lectură, spre nutriție, sport și practici orientale. Acestea erau lucruri foarte atrăgătoare pentru mine iar combinația pe care am văzut-o în el mi s-a părut foarte frumoasă.

Spre dezamăgirea mea, el nu și-a dorit o relație cu mine, în schimb mi-a propus să rămânem prieteni. Am acceptat, dorindu-mi să-l am în jurul meu totuși. Felul în care vedeam că erau îmbinate în el acele calități pur și simplu îl făceau valoros pentru mine.

Treptat însă interacțiunea noastră a dus tot spre o atracție și spre o interacțiune senzuală și sexuală.

Într-un final a propus să încercăm să avem o relație. Pe parcursul unei săptămâni din luna iulie, chiar mijlocul verii, mi-a dat însă semne că nu eram ceea ce își dorea. Iar în ultima zi din săptămână, într-o duminică, mi-a arătat ceea ce credea despre mine și despre interacțiunea noastră ca parteneri.

A numit acea zi ritualul meu de inițiere. Mi-a spus atunci că nu voia să aibă o relație cu mine fiindcă nu făcusem nimic în viața mea de până la acel moment ca să merit relația cu el. Cu toate acestea, petrecuse acea săptămână cu mine aparent nu fiindcă propusese să avem o relație, ci fiindcă voia să îmi acorde ocazia să mă uit atent la mine și să văd ceea ce eram și ce meritam.

Mi-a mai spus că după ce avea să plece, eu aveam să îl caut în fiecare bărbat pe care aveam să-l întâlnesc ulterior.

A petrecut acea duminică agresându-mă emoțional și psihologic. Cum a arătat agresiunea mea?

Psihologic și emoținal am auzit o zi întreagă cum nu eram bună să-i fiu o parteneră, cum aveam corpul nepotrivit, imaginea nepotrivită, experiențele de viață nepotrivite, atitudinea și comportamentul nepotrivit, cum alte femei erau mai bune, frumoase, pricepute sau de succes decât mine, cum modul în care făceam dragoste era deviant, cum nu eram încă pregătită pentru un drum spiritual fiincă aveam un organism prea slab, cum de fapt el ceruse o relație cu mine ca să iasă din zona lui de confort.

Am auzit cum suferința avea să fie prietena mea cea mai dragă și recomandarea să o iau aproape de inima… Toate acele lucruri au fost toate sfâșietoare pentru mine fiindcă mă deschisesem lui mai mult decât doar ca o prietenă și ajunsesem să mă atașez emoțional de el. Atât ca prieten (ce propusese inițial să fim) dar și ca bărbat cu care îmi dorisem o relație.

Spre norocul meu, agresiunea fizică care a venit la pachet cu acele cuvinte dureroase pe parcursul unei întregi zile, a fost extrem de redusă ca timp și ca intensitate. Însă pot spune că impactul asupra mea însă a fost la fel de chinuitor. Acea zi m-a epuizat fizic, emoțional și psihic.

Nu am știut că acel bărbat vedea în mine ceea ce credea de fapt despre sine. Și cu siguranță nu am știut niciodată ceea ce însemna abuzul și agresiunea. De nici un fel. Psihologică, emoțională și fizică. Chiar și atunci când mi se întâmpla fizic… Nu aveam reperele pentru așa ceva, până atunci nu văzusem și nu cunoscusem așa ceva. Și nu am știut în acel moment că ele de fapt asta erau. Atunci eram în șoc.

Ce cred despre experiența aceasta? Cum de mi s-a întâmplat mie?

Mult timp după acea zi de duminică am crezut că eram o femeie respingătoare, care nu avea nimic frumos sau atrăgător în ea să inspire în bărbatul pe care și-l dorea. Mult timp am plâns ca să adorm, aproape am scâncit de durere de la ecoul acelor cuvinte, am avut dureri în stomac iar pieptul părea că mi se sfâșie. Am intrat în disperare și în confuzie totală.

Asta fiindcă nu am știut. Chiar așa i-am spus și lui când am deschis prima oară discuția cu el despre o relație: „Nu știu și nu am repere ce relație îți dorești tu.”

În realitate ceea ce nu știam era să recunosc cum arăta un bărbat traumatizat și abuzat. Și cum arăta o relație traumatică și abuzivă. Nu văzusem până atunci așa ceva. Și cu siguranță nici după aceea – lucru pentru care sunt recunoscătoare tuturor celor pe care i-am cunoscut.

Nu am știut că acel bărbat nu putea să-mi ofere nimic altceva decât un comportament abuziv și traumatic fiindcă fusese la rândul său traumatizat și abuzat. Atunci când l-am întrebat dacă suferise vreodată în iubire, inițial a refuzat să recunoască. Abia într-un târziu a recunoscut ce i se întâmplase, suferise emoțional, dar a ținut să sublinieze că depășise acel moment și că acel episod nu îl mai afecta.

Gândindu-mă înapoi, în opinia mea nu doar că nu depășise acel episod dureros pentru el, dar el însuși s-a abuzat pe sine prin felul în care a interacționat cu mine. Spun asta fiindcă refuz să cred că un bărbat care se iubește și se respectă pe sine intenționează să facă femeia de lângă el, care dorește să îl iubească și să aibă o relație cu el, să sufere sau să o chinuie într-un așa mod… în afară de un bărbat care suferă cumplit și care nu știe sau nu vrea să își recunoască și rezolve suferința sau trauma pe care o are înăuntrul său.

Cum am început să-mi revin.

După câteva luni, am reușit să eliberez cea mai mare parte din încărcătura emoțională. Am mers la un psihoterapeut specializat în psiho-sexualitate, am inclus în alimentația mea sucurile presate la rece din legume și fructe și mi-am întărit corpul foarte mult în acel fel, am cerut sprijin prietenilor și cunoscuților mei fără să îmi fie rușine să povestesc ceea ce pățisem, am participat la un ultramaraton (puțini știu că eu alergam încă de când eram mică pentru a-mi descărca supărarea, tristețea sau durerea și că ultramaratonul din 2014, de care puțini m-au crezut în stare atunci, a fost de fapt descărcarea unei dureri emoționale foarte mari pe care am avut-o și totodată a fost ocazia să îmi dau seama ce putere aveam înăuntrul meu de fapt – fizică și psihologică).

Cu toate acestea, am depășit partea cea mai mare a durerii prin sprijinul unui alt bărbat, care îl cunoscuse bine pe cel cu care am trăit experiența abuzivă. Acest om m-a ținut pur și simplu în brațe și mi-a dat voie să plâng peste 3 ore. A fost dispus doar să îmi audă povestea, chiar dacă nu avea sens pentru el nimic din ce spuneam și chiar dacă nu eram coerentă în exprimare. Acela a fost cel mai uman și frumos dar pe care l-am primit de la un bărbat. Nu, acel bărbat nu este în jurul meu și nici nu va fi. Dar ceea ce a făcut atunci pentru mine a însemnat enorm și îi port și acum recunoștință în sinea mea. Dintr-un anumit punct de vedere am renăscut în acele ore, în brațele lui. Și cred că bărbații care permit așa un spațiu femeilor din jurul lor sunt foarte rari și ar trebui păstrați în jurul nostru.

Pe acest fundament am reînceput să mă construiesc apoi din interior. Și a fost o reconstruire înceată și cât se poate de îngăduitoare la adresa mea.

Atunci când am început să îmi revin, un lucru fundamental pe care mi l-am spus a fost acesta: aveam să-mi respect întotdeauna căutarea mea de cunoaștere și de structură. Eu una nu aveam să mă mai las pe seama lui nu știu în mâinile altcuiva fără să îl cunosc foarte bine.

Acea abordare funcționase pentru mine atât înainte cât și după ce l-am cunoscut pe cel cu care am trăit experiență abuzivă. Doar în prezența lui dădusem voce și putere lui《nu știu》. Cu acel bărbat îmi dorisem să fac lucrurile altfel decât le făceam de obicei. Voiam să mă eliberez, să renunț la control, să îmi dau voie să fiu altfel decât eram în esență. Așa am creat eu spațiul în care acel abuz a putut exista.  

 

Ca să fiu înțeleasă bine, consider că este util și sănătos să 《renunțăm》în viață. Încurajez pe toată lumea să facă din când în când. Dar încurajez să renunțăm la așteptări sau pretenții, nicidecum la cunoașterea, structura sau lucrurile care știm că funcționează pentru noi sau de care avem nevoie ca să funcționăm. Nu recomand să renunțăm la efortul de a ne îmbunătăți pe noi înșine sau la ceea ce știm că este fundamental pentru noi. Aceasta din urmă s-ar numi o atitudine ingorantă. Iar în cazul meu, ignoranța mea de atunci a dus la o experiență abuzivă în raport cu cel pe care mi-l doream ca partener de viață.

 

Ce știu despre mine. Ce ar putea să caute în interior fiecare femeie abuzată.

Nu știu alte femei cum sunt, dar atunci când sunt în elementul meu eu una pun preț pe cunoașterea de sine, pe structură, pe stabilitatea în raportul cu bărbatul pe care mi-l doresc alături și pe siguranță (fizică, emoțională și psihologică). Mulți oameni (inclusiv femei) îmi spun că sunt prea serioasă, prea intimidantă din acest motiv, dar adevărul este că eu așa știu și așa pot să mă deschid unui bărbat pe care mi-l doresc. Și nu văd o problemă în asta.

Nici unul din aceste lucruri nu înseamnă pentru mine rigiditate, lipsă de spontaneitate sau flexibilitate. Ele înseamnă însă fundamentul pe care pot construi mai departe. Fie că vorbim despre proiecte, despre relații, despre hobby-uri… sau orice altceva.

Cu aceste nevoi interioare ale mele și prin manifestarea acelor lucruri în raport cu ceilalți, mi-am oferit mie și celor din jurul meu experiențe frumoase și evoluție. Iar pentru asta pot să vorbească două mișcări sociale în protecția mediului făcute în România (curățenie și împădurire), iar mai nou efortul meu de a ne deschide România și spre dezvoltarea sexuală.

Eroarea mea de judecată din 2014 a fost să merg împotriva naturii mele și nevoilor mele emoționale și fizice. Am renunțat atunci la ceea ce știam despre mine și m-am lăsat ghidată de cineva care nu mă iubea și nu mă aprecia.

 

Ce le urez tuturor femeilor care au fost vreodată agresate

Cel mai mare lucru m-a ajutat pe mine să învăț să fiu blândă cu mine însămi. Și îngăduitoare. Nu am știut atunci multe lucruri despre bărbați și despre mine însămi.  Dar la un moment dat am înțeles că vindecarea avea să vină atunci când încetam să-mi reproșez mie însămi neputința și neștiința mea. Îngăduința și bândețea au fost primele lucruri pe care mi le-am oferit.

Am căutat femei care m-au îndrumat și m-au sprijinit emoțional. Acestora m-am deschis și le-am povestit ceea ce trăisem. Aceste femei au fost în jurul meu să mă încurajeze și să mă ajute să mă relaxez. Eu cu mine însămi.

Nu, nu urăsc bărbații, nu i-am urât niciodată și nici nu voi face așa ceva. Îmi plac bărbații și chiar sunt recunoscătoare celui care m-a ajutat atunci, dar și celor cărora le-am mai povestit prin ceea ce am trecut. Recent a contat enorm să aud cum un bărbat, cu o practică spirituală, și-a cerut scuze în numele tuturor bărbaților care folosesc scuza spiritualității prost înțelese să se poarte oribil cu o femeie.

În perioada aceata lucrez la a ierta acel episod prin care am trecut. Și fac asta cu ajutorul tuturor oamenilor care îmi vin alături și cu care mă ajută să construiesc lucruri frumoase: relații, proiecte, prietenii sau pur și simplu mesaje care să ajute și alți oameni să se vindece.

Aceasta este calea spre vindecare: iertarea (de sine, în primul rând, apoi și a celorlalți) și apoi orientarea spre oamenii care ne iubesc, ne apreciază și ne înțeleg.

Acesta este unul din motivele pentru care m-am orientat către coaching-ul în sexualitate. Deși nu realizăm sau nu ne place asta, mulți dintre noi avem nevoie de un fundament solid în sexualitate, de o cale să ne înțelegem și cunoaștem mai bine propria sexualitate și ce înseamnă ea pentru fiecare dintre noi, de resurse interioare să ne ascultăm și să devenim conștienți de mesajele pe care ni le transmite corpul nostru (mai ales în sexualitate). Și avem nevoie să învățăm să relaționăm cu ceilalți într-un mod cât mai armonios. Asta mi-am propus încă de acum 3 ani să fac. Întâi a fost pentru mine, apoi am decis să împart și cu alți oameni din jurul meu. Cei care sunt deschiși și dispuși să se tranforme sau să continue să dezvolte inclusiv în planul sexual.

Despre autorul guest post-ului:

 

Începând cu anul 2014 Liana a început să exploreze practici ale câtorva tradiții orientale (Yoga, Tai Chi), aspecte de bază privind sănătatea (nutriție, juicing, fitoterapie) cât și aspecte de bază ale sexualității umane. Din anul 2016 a început formarea oficială în calitate de coach în sexualitate somatică (denumirea oficială: sexological bodyworker, un domeniu nou pentru România). Iar prin demersul prezentat pe website-ul ei bilingv, a decis să dezvolte percepția societății privind educarea și dezvoltarea în sexualitate umană, informarea și stabilirea reperelor constructive pe acest subiect. Intenția ei este să dezvolte o comunitate de oameni cu aceeași viziune și dorință de cunoaștere și dezvoltare.”