Draga copacel,
Una dintre cartile mele favorite, revelatoare si zguduietoare citite in ultimul timp este Cele cinci regrete ale persoanelor aflate pe patul de moarte de Bronnie Ware.
Nu este o carte clasica de “positive thinking” dupa care sa zburzi de extaz, este o carte “AHA!” , sfasietor de realista care poate naste in tine, intrebari, schimbari, transformari….. trezire. Pe masura ce citeam fiecare rand, parca sangele imi devenea mai rece dar nu puteam sa o las din mana. Eram atat de recunoscatoare ca am inceput schimbarile necesare la momentul potrivit, astfel incat sa nu inaintez in varsta si spre “acasa” cu regrete, multe regrete. Ceva din intelepciunea mea interioara a stiut ce miscari sa faca ACUM pentru a-mi elibera sufletul de lanturile regretelor.
Si tu poti face asta, incepand de acum! Pentru ca stii ceva? Nimeni nu garanteaza ca sfarsitul nostru va veni cand ne vom plictisi de pensie, cand ne vor obosi nepotii, cand.. cand…. Nu stii niciodata cand se poate intampla… asadar trezirea consta in trairea fiecarei zi ca ultima zi din viata noastra!
Subiectul cartii este real. Bronnie Ware este o asistentă medicala din Australia care si-a dedicat ultimii ani ingrijirii paliative ( a oamenilor aflati pe patul de moarte). A adunat foarte multe povesti pe care mai intai le-a expus pe blogul sau apoi a scris cartea despre care va vorbesc.Aceste memorii nepretuite ale lui Bronnie Ware au dat nastere unei carti pline de curaj, care iti schimba viaţa, te umple de compasiune si te inspira sa-ti traiesti viata după placul inimii, asa cum iti doresti.
Fiecare persoana are povestea ei de viata. Ajunsi pe patul de moarte, fiecare incearca sa faca pace cu trecutul, sa se impace cu ce a fost. “Oamenii se schimbă atunci când se află faţă în faţă cu propria mortalitate. Unele schimbări au fost fenomenale. Cu toţii au experimentat o varietate de emoţii: negare, frică, furie, remuşcare, apoi mai multă negare şi, într-un final, acceptare. Fiecare pacient şi-a găsit pacea înainte să plece”, a mărturisit Bronnie.
Bronnie a realizat chiar un TOP 5 al acestor regrete:
1. Mi-as fi dorit sa fi trait viata mea nu viata pe care ceilalti o asteptau de la mine.
Gandeste-te cum faci asta chiar acum! Oare chiar traiesti viata ta sau pe a celorlalti? Inca din copilarie traim visul parintilor, apoi al profesorilor, jumatatilor, sefilor, copiilor etc… si uitam de visele, dorintele, pasiunile, aspiratiile, misiunile noastre in viata. Uitam ce iubim cu adevarat si cine suntem.
2. Imi doresc sa nu fi muncit atat de mult
Povesteste istoria trista a unui cuplu in care el a muncit toata viata dedicandu-si zilele profesiei. Toti anii activi ii promitea nevestei ca la pensie vor avea in sfarsit timp pentru ei, vol calatori, se vor odihni, reconecta etc…Cati dintre noi facem asta? Majoritatea speram ca “maine ” va fi mai bine! Dar oare “maine ” exista cu adevarat? Pentru ca in cazul expus de autoare, imediat cum a iesit la pensie el s-a imbolnavit si a murit…. iar timpul pentru ei doi nu a mai existat….
3. Imi doresc sa fi avut curajul sa-mi exprim sentimentele
Iubim si nu spunem ca “te iubesc”. Ranim si nu spunem “imi pare rau”. Primim daruri emotionale, mentale, spirituale in fiecare zi si uitam sa spunem un simplu si banal “multumesc”. De cate ori nu am ingropat totul in noi, crezand ca impartasirea emotiei ne face slabi sau rusinati ? Eliberarea de a vorbi din inima, de a comunica, este unul dintre cele mai pretioase daruri pe care ai putea sa le oferi celor dragi sau tie insuti….. pentru ca nu stii cand va veni momentul si poate toate aceste cuvinte vor pleca cu tine fara sa fie impartasite…
4. Imi doresc sa fi petrecut mai mult timp cu prietenii mei
Intram in rutina vietii cu serviciul, relatia, copiii si uitam de prietenii nostri care odata ne-au fost alaturi la bine si la rau. Poate chiar acum este momentul sa pui mana pe telefon sa-ti suni top prietenii tai ( sinceri) si sa-i inviti in oras la o vorba din inima….
5. Imi doresc sa-mi fi oferit libertatea de a fi fericit
Nu stim sa facem fata fericirii. O cautam in stanga si in dreapta, in fiecare zi a vietii noastre si uitam ca ea este in noi si nu ne-a parasit niciodata. Este o alegere sa fii fericit si un cadou pe care suntem responsabili sa ni-l oferim. Suntem prea “ocupati ” sa fim fericiti sa vedem acest izvor nesfarsit de fericire a sufletului. Cineva chiar spunea ca “Secretul nefericirii consta in timpul pe care tu il pierzi punandu-ti aceasta intrebare”Sunt sau nu fericit?”
Asadar, cum stai cu regretele? Eu mai am de lucru la cel cu prietenii pentru ca uneori pasiunea pentru latura de descoperire de sine ma fura atat de mult incat parca nu mai stiu de nimeni nimic….in rest de pe le 30- 33 de ani am inceput sa lucrez cu celelalte regrete pentru ca nu vreau ca finalul sa ma ia prin surprindere… un proces care nu se termina niciodata… dar simt ca trezirea a inceput.
Sa ramanem treji in “aici si acum’ fara regrete! Incepe si tu!
Suntuncopac 