Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu

Te uiti la un copac si te vezi pe tine

2 Comments

Draga copac,

“Mi se pare o prostie sa-ti iei nume de copac!”,  “Esti copac inseamna ca esti cam tamp!”, “Eu nu am chef sa-mi aleg un copac!”, “Ce rost are joaca aceasta de-a copacii?”, “Iti limitezi evolutia daca te crezi un copac, copacii stau doar intr-un loc.” – Sunt doar cateva dintre “parerile” pe care le-am auzit de-a lungul vremii de cand m-am apucat de blogul meu si de cand am ales “sa fiu un copac  “.  :). Totusi majoritatea reactioneaza foarte bine la acest joc de imaginatie si mi se pare foarte amuzat cum unele persoane pot intra cu usurinta in joc iar altii au reticente si isi dau ochii peste cap.

Pentru ca fiecare adapteaza o fraza atat de simpla la propriile stari, credinte si convingeri. Cand de fapt ceea ce vedem in copaci, lucruri si ceilalti oameni din jurul nostru este ceea ce vedem noi, in noi. Amuzant nu?
“Arborii poseda un sistem circulator, circulatia sevei avand drept corespondenta presiunea sanguina specifica organismelor vii.” Copacii seamana mai mult decat am crede cu noi.
Pentru mine a devenit cel mai amuzant joc sa observ reactiile oamenilor si sa aflu astfel lucruri despre ei.
Acum ceva timp o prietena de-ale  mele mi se plangea ca nu-i mai place de ea, ca s-a abandonat, ca a imbatranit si cand am rugat-o sa se aseze la poalele unui copac, sa-i povesteasca ofurile sale, am observat-o cautand mult un copac pe gustul ei, mi-a si precizat expres “oricare dar nu pe asta, este batran si urat”, cuvinte pe care le folosise si pentru a se descrie pe sine.
Am zambit, pentru ca eu nu vedeam un pom batran si urat ci un pom pe jumatate inverzit, care desi a fost batut de vreme si conditii nefaste, era inca dornic de viata, era dornic sa-si revina si sa creasca din nou.

Copacii ne pot fi perfecte oglinzi in care sa ne cautam pe sine si sa aflam despre noi, cum la fel orice obiect din jurul nostru ne poate invata despre noi.
Daca ne este greu sa ne privim pe noi in relatia cu tot ce ne inconjoara sa facem un exercitiu pentru inceput sa-i observam pe ceilalti.
Zilele astea stateam la plaja intre doua cupluri, cei din dreapta mea se plang de conditiile de la micul dejun, de faptul ca nu le merge umbrela si ca cei trei copiii sunt mofturosi si nu le convine nimic si cei din stanga mea povestesc cu pasiune despre “un om exceptional dintr-o carte” pe care o citeste ea. Daca le analizezi fetele, posturile, cuvintele observi cu usurinta ca multe din situatiile de care se plang ar putea fi foarte simplu evitate daca si-ar schimba perspectiva de a vorbi, de a renunta la a se concentra pe “ce nu merge” si sa observe daca nu cumva vaicarindu-se de lucruri minore scapa din ochi lucrurile care merg chiar frumos, toti eram pe aceeasi plaja superba, cu o vreme minunata dar vedeam lucrurile atat de diferit.

De asemenea in mai toate taberele mele de feminitate fac meditatie de impamantare langa un copac, o parte din exercitiu este cand te conectezi cu un copacel din fata ta. Acelasi copacel, obiect de meditatie pentru mai multe femei, si totusi fiecare il percepea diferit. Unele il vedeau trist si plangacios, altele stramb si ignorant, unele il percepeau copilaros altele rautacios si tot asa…. Interesant, nu?

Sa ne concentram pe lucrurile frumoase din viata noastra chiar si in momentele in care nu merge totul “cum ar trebui” nu este intotdeauna usor dar depinde doar de noi.
Sa radem cand ceva ne iese prost poate parea stupid la inceput dar cu exercitiu devine din ce in ce mai usor.
Eu chiar cred ca atunci cand ne plangem si ne vaitam atragem si mai multe situatii asemanatoare in viata noastra.
Uneori ne plangem de nimicuri, ca nu am gasit loc la masa la micul dejun, ca ni s-a stricat umbrela de plaja dar in final sursa nemultumirilor noastre provine dintr-o relatie proasta cu propria persoana.
Vedem lucrurile asa cum suntem noi de fapt.

Am ales de referinta pentru mine copacii pentru ca mi se par cei mai reprezentativi, ei sunt ca noi, doar ca mult mai intelepti. Ei nu se vaita de lucrurile exterioare, ci doar incearca sa creasca in ciuda conditiilor nefaste, ninsoare in mijlocul primaverii, ploi de gheata… dar indiferent de conditii ei cresc, se intind, isi cresc radacinile si infloresc, cu insistenta, fara sa se compare cu ceilalti pomi si fara sa le pese daca cineva ii admira sau nu, daca dezvoltarea si rodirea lor foloseste cuiva sau nu. Ei cresc pentru ca pur si simplu aceasta este menirea lor sa faca.
De aceea cred ca avem atat de multe de invatat de la un copac.
Daca ai vreo problema pe suflet, iti recomand sa te asezi la umbra unui copac si sa-i povestesti gandurile tale. Cred cu tarie ca este una dintre cele mai bune terapii pentru suflet. Ei sunt aici pentru noi sa ne asculte, sa ne dea aer curat, liniste si viata.

Si eu sunt aici pentru tine sa te imbratisez si sa te sustin! Te astept la clasele de yoga din fiecare seara sau in tabere ca sa vorbim ca intre “copaci” :).

Namaste!

Author: suntuncopac

Suntuncopac si-mi place sa vorbesc despre asta! www.suntuncopac.com

2 thoughts on “Te uiti la un copac si te vezi pe tine

  1. Citind acest articol am realizat ceva…cei din jurul meu toata viata au spus ca “nu avem suficienti bani” si astazi si eu cred ca “nu sunt suficienti bani, ca pot fi mai multi cat sa-mi acopar toate nevoile nebune pentru sufletul meu”…si primul gand in timp ce eu citeam a fost, dar banii nu au legatura cu mine, eu chiar nu am bani si dupa in secunda urmatoare am inteles…eu nu ma simt suficienta pentru mine…eu cred ca nu sunt suficient de buna, suficient de asa si asa…nu stiu exact daca secretul de a avea mai multi bani sta in schimbarea relatiei cu tine, desi are sens, dar cred cu tarie acum ca inca mai am de lucrat la mine, ma rog, mai mult decat stiam ca am de lucrat si lucrul asta ma incanta. Iubesc sa ma arunc in situatii in care sa fiu un invatacel, in care sa imi fac inima sa simta ca va exploda de frica. E o adrenalina la inceput care se transforma foarte usor in pace.
    Multumesc pentru acest articol. Multumesc pentru gandurile tale.
    Namaste!
    Andreea

  2. Copacel, iti multumesc mult pentru feedback. Atat de frumos si revelator este cand facem constientizari, cand avem interes sa ne cunoastem si sa ne intelegem :). Ce mare dreptate ai cu povestea banilor! Uite si eu am avut lectia asta si mi aduc aminte ca o prietena buna mi-a recomandat sa-mi schimb portofelul ( al meu era ponosit ca al unei batranici) eventual sa aiba rosu care atrage meritul banilor…. de fiecare data cand ma uit la portofelul nou si frumos parca simt ca merit, ca sunt suficienta, ca sunt valoroasa. E funny e doar un joc dar functioneaza :)! Namaste!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s