Draga copac,

urmeaza un post lung 🙂 asa ca succes si rabdare!

Ti-am spus ca mi-am pierdut verigheta in Bali  si ca mi-am dat seama la sfarsitul retreat-ului cand una dintre fete m-a intrebat de ce nu o port? O doamne, si cat “am tras de ea cu dintii” ca sa ajunga pe degetul meu inelar acum niste ani :))).

Nu, nu cred ca este un semn :))dar cumva in timp cred ca am invatat sa nu ma mai atasez atat de mult de lucruri, oameni, relatii pentru a defini relatia cu mine.

Imi aduc aminte cu asa mare drag de momentul in care sotul meu m-a cerut. Dragul de el, jumatate de an a umblat cu inelul in buzunar in asteptarea momentului potrivit.

Te intrebi daca am pus un pic de presiune pe el ca sa se intample minunea? Sincer poate nu, poate un pic da 🙂 si nu o spun deloc cu mandrie ci cu intelegerea ca acum as face lucrurile un pic altfel.

Misha este mai mic cu 5 ani ca mine. Eram impreuna de 5 ani si el isi dorea copil, ne doream amandoi un copil. Si tot vorbeam de copil si de nimic altceva :). Parca ma vad cum aproape in fiecare zi ii trimitem emoticon pe whatsup cu “inelul de logodna first baiete!”, gen glumita, dar nu chiar. Amuzant. 😀

Am multe cunostinte care sunt in relatii in asteptarea marelui moment.  Pasiune, iubire, atractie fizica, rasete. Simti ca este sufletul tau pereche, simti ca este ceva mai mult intre voi, va ganditi la un viitor, se simte magia in aer si fluturasul la comun, simtiti ca va leaga ceva unic si ca totul duce inspre un viitor luminos… dar te intrebi, “oki dar totusi cand”? Te gandesti ca este poate cam devreme sa incepi o conversatie, desi te trezesti in fiecare dimineata si stii ca “el este the one”. Treaba este ca nu stii daca simte acelsi lucru, ti-e teama sa deschizi discutia, dar totusi zilele trec si parca simti ca “ti-au intrat zilele in sac” si ca nu mai ai timp. Zilele trec, lunile trec, anii trec si nimic!

Cazi pe ganduri si te intrebi in timp ce meditezi “ oare simte la fel? “” oare avem vreun viitor impreuna? “ “oare este doar in capul meu? “o mai avea pe altcineva si este confuz? “. Oki, ai asteptat destul, se pare ca nu se prinde de “indiciile tale finute” si simti ca o iei razna cu atatea intrebari asa ca  iti faci curaj . Te arunci in gura leului si deschizi discutia si ii spui ce vrei, iti ceri drepturile! Ups, poate primesti un raspuns de genul “ Ce vrei sa spui ne vedem doar de cateva luni, te iuesc dar totusi ne este atat de bine asa, acum, de ce sa stricam?” sau mai grav se preface ca nu intelege discutia, te evita si devine distant. Sau dispare. Si uite asa din cel pe care il vedeai sufletul pereche a ramas un mare gol si jumatate de suflet in pieptul tau.

Deci care este treaba? Ce se intampla aici? Care este solutia magica? Unde gresim?

Desi am avut noroc si pentru mine finalul a fost unul fericit pentru ca simteam cumva legatura dintre noi iar comunicarea era foarte profunda iata ce cred eu ca o copacita nu ar trebui sa faca atunci cand vrea ceva mai mult de la iubitul ei: Sa incerce sa-l convinga; Sa-I sufle in ceafa;Sa negocieze cu el; Sa-I dea un ultimatum; Sa puna presiune de orice fel.

Aceste lucruri ii indeparteaza si foarte rar ajungi la un “happy end “. Eu am avut noroc v-am zis! 🙂 Glumesc, in spate cred ca in subconstient am avut o strategie: cred ca i-am creat increderea si siguranta ca cel putin in viitorul apropiat eu sunt femeia care i—ar putea oferi siguranta emotionala de care avea nevoie intemeindu-si o familie  si cred ca alaturi de mine a simtit ca  ar fi mai complet/ implinit decat daca ar fi singur, “ca baieti”.

Cred ca m-a ales pe mine pentru ca in mine a oglindit cea mai buna si frumoasa parte din el.

Nu cred ca exista nicio strategie bine definita, nicio pilula magica care sa ne invete ce , cum sa facem.

Insa….

Undeva in spate, ca si noi, partenerii nostri cred ca au nevoie de acelasi lucru.De suport. De iubire. Dar cand spun iubire ma refer la iubirea aceea sincera si profunda fara sa simta ca ne dorim ceva de la ei, ca –i vanam. Iubirea care le dezvaluie cea mai buna si mai profunda parte din ei. Care le da incredere si ii face sa zboare.

Eu cred ca o relatie este o sansa pentru amandoi sa evolueze impreuna dar si separat. Cred ca in final este vorba de o alegere si cu cat alegerea este mai libera de presiuni cu atat relatia este mai sincera si mai curata. Eu cred ca iti poti convinge jumatatea in momentul in care te-ai convins pe tine ca esti cea mai buna versiune a ta, ca te accepti de primesti si te privesti dinauntru in afara.

Cred ca solutia pentru a-l face sa ia un angajament fata de tine este sa-l ajuti se se vada. Sa se vada in tine. Sa-si cunoasca inima, emotiile. Sa se cunoasca pe el. In fiecare dintre noi exista atat un barbat cat si o femeie la nivel energetic ( yin& yang). Cred ca mixul unui cuplu este perfect atunci cand fiecare individ din cuplu este in armonie cu ambele parti. Deci cand un barbat, ajutat de femeie isi recunoaste si este curios sa isi descopere si partea emotionala, profunda din zona inimii ( partea feminina), atunci se va indragosti atat de tare de el incat va dori sa oglindeasca pentru restul vietii aceasta sclipire din el in tine.

Lasa-l sa se vada in toata splendoarea lui umana in tine. Lasa-l sa prinda aripi. Incurajeaza-l sa si exprime sentimentele, emotiile sa nu reprime nimic din ceea ce –l deranjeaza.

Incurajeaza-l sa fie vulnerabil, sincer, cald si arata-i ca esti pentru el oricand are nevoie sa experimenteze emotia de orice fel.

Mai cred ca o cheie a reusitei este comunicarea intre cei doi, insa nu doar la final cand ii spui “da-mi inelul ori ba” 😀 , ci din primul moment in care va intalniti ochii si decideti ca aveti atat de multe de impartit si impartasit. Lasati cuvantul sa fie verigheta voastra.

Se spune ca la origini eram fiinte androgine, o fuziune intre cele doua sexe. Si eram completi si complexi. Divini. Insa am dorit separare din dorinta de manifestare a ego-ului asa ca ni s-a dat separare si de aceea de atunci fiecare alearga nebun dupa aceasta jumatate pierduta, sparta in mii de bucati. Cand ne intalnim cu un potential partener si simtim ca este sufletul pereche, ca vrem sa mergem mai departe cu el, este pentru ca la nivel subconstient ne dorim sa mergem mai departe cu noi. Sa ne cunoastem. Sa ne lipim partile care demult au fost zburate din noi.

Cred ca –l poti face sa-si ia un angajament in momentul in care tu iti iei un angajament cu tine.

Te vizualizezi cum iti pui singura verigheta pe deget in semn ca esti pregatita sa te daruiesti. Tie. Sa iti daruiesti cea mai frumoasa, calda, blanda si iubitoare libera parte din tine. Da, libera.

Si in momentul in care aceasta daruire curge natural inspre tine nu inspre exteriorul tau, uniunea cu celalalt  se va petrece ca prin minune.

Pentru ca daca este sa fie, uniunea  dintre voi  s-a intamplat deja cu mult timp inainte sa iti planifici asta.

Pace.

**********************************************************************

Yoga, cartile si “copacii” m-au ajutat mult sa ma detasez. Daca rezonezi cu mine si vrei sa ma cunosti, te astept in fiecare zi la studioul meu de yoga si dezvoltare personala sa ne soptim lucruri de suflet. Vezi programul pe blog si pe facebook.

Namaste!