Draga copac,

 

Vorbeam cu Gloria prietena mea, ce sansa extraordinara avem sa crestem o generatie de copii mai sanatosi emotional, mai echilibrati, mai blanzi.

Concret  vorbeam de refuz, cum sa ne ajutam copiii atunci cand vor cunoaste refuzul de orice fel, la orice scala de la alti copii, prieteni, profesori, iubiti, societate, etc… cum sa ramana la fel, neatinsi, puri fara sa mai simta sa-si construiasca ziduri gigante de protectie si masti de aparare.

Refuzam si suntem refuzati in fiecare zi. Refuzam oameni. Refuzam idei care nu ne plac, evenimente in care simtim ca nu avem ce cauta, poze pe facebook si mailuri.  Ne refuzam familia. Ne refuzam chiar pe noi.

Suntem intr-o lupta continua sa fim acceptati de societatea in care traim, sa ne integram.

Simt o gaura imensa in inima cand ma gandesc la momentul in care primul meu iubit mi-a spus ca are alte planuri in viata  fara mine. Refuzul lui m-a durut multi ani.    Imi aduc aminte cand parintii mi-au refuzat “premierea” ca am intrat la facultate cu masina pe care mi-o promisesera si si-au retras oferta pe ultima suta de metri. Refuzul lor m-a marcat si m-a facut sa ma simt ca nu merit.  Apoi, au fost multe castinguri cand eram studenta pentru roluri in filme sau joburi platite bine de hostess la diverse evenimente sau targuri cand am fost respinsa pentru ca eram prea mica de inaltime. Refuzul lor uneori chiar m-a facut sa ma simt “mica” pe mai multe planuri.Sau cand la un job de demult am fost nevoita sa-mi dau demisia pentru ca personalitatea mea nu se incadra in echipa. Refuzul indirect a ridicat multe intrebari in mine pe plan profesional. Si tot asa…

Fiecare dintre noi a cunoscut refuzul intr-o forma sau alta.

Refuzul este un fel de instrument prin care credem noi ne punem pe o scara cu ceilalti si cu diverse situatii si hotaram ca suntem deasupra lor. Refuzul este parte din mandrie, ego.

Refuzul provoaca durere pentru ca ne loveste fix in ego si  provoaca deseori dezechilibre emotionale.

Si pentru ca eu nu am avut pe cineva care sa mi spuna ca “hei este oki sa fii refuzat este problema lor nu a ta” iata ce i-as spune eu fiicei mele:

Sa nu o ia personal. Respingerea cuiva este doar o alta parere.  Nu ne doare neaparat gestul in sine  de respingere ci atitudinea noastra fata de primirea refuzului . Ne doare mandria. Sincer, refuzul nu are nicio treaba cu persoana sau situatia respectiva care a fost refuzata. Refuzul nu inseamna ca noi nu suntem destul de buni, inseamna ca persoana/povestea respectiva nu are capacitatea sa vada ceea ce noi avem de oferit.Pur si simplu nu este despre noi si pentru noi. Cand cineva ne respinge, actioneaza dupa propriile proiectii, frici, nesigurante. Si persoana care refuza este intr-o oarecare durere pentru ca se zbate in propriile sale probleme si lipsuri.

Mai mult decat atat atat, dupa propriile experiente pot spune in gura mare ca “un sut inainte” este binevenit sa te catapulteze intr-o poveste mult mai benefica pentru tine.

Totul se intampla cu un motiv. Exista un scop maret in spatele fiecarei respingeri ca fiecare dintre noi sa evolueze in cea mai buna versiune a sa. In cea mai potrivita relatie, job, oportunitate, viata.

Plus ca nimeni nu te poate face inferior decat cu consimtamantul tau.

Si la yoga invatam asta. Sa ne acceptam viata cu toate lectiile ei. Sa mergem inainte cu capul sus.

You are enough……

******************************************************************************************

Yoga, cartile si “copacii” m-au ajutat mult. Daca rezonezi cu mine si vrei sa ma cunosti, te astept in fiecare zi la studioul meu de yoga si dezvoltare personala sa ne soptim lucruri de suflet. Vezi programul pe blog si pe facebook.

Namaste!