Draga copac,

ieri am inceput teacher trainingul de 50 de ore de yoga feminina (Yin Yoga ) cu prietenii mei de la Yoga Academy Romania, care au adus niste profesionisti din domeniu din Hong Kong, Ann si Keiko. Stiu, te intrebi ce caut iar la astfel de cursuri cand abia m-am intors din Bali unde asta am facut, insa este altceva, este diferit 😀 . Este o continuare, o specializare, asa cum au medicii 🙂 Pe scurt, este o sansa noua sa invat ceva nou, sa umplu niste spatii ramase goale. Sa ma definesc pe mine, ca sa pot oferi din plin celorlalti in momentul in care voi deschide studioul. Ps: v-ati gandit la ceva spatiu boem pentru mine?  🙂

Acest curs este o noua sansa sa fiu eu iar singura cu salteaua mea. Cand am terminat cursul din Bali, profesorii nostri ne-au recomandat sa nu incetam niciodata sa invatam in postura de ucenici, chiar daca vom ajunge profesori foarte buni.  Cu cat invatam mai mult despre noi, despre aceasta disciplina, cu atat setea de cunoastere va fi mai mare. Si asa s-a dovedit a fi. Nici nu l-am inceput bine pe acesta si deja mi-am mai gasit un curs de yoga pentru copii si niste module de psiho meditatie prin dans, si sunt atat de fericita sa investesc in mine. Sunt atat de recunoscatoare ca mi las sufletul sa se hraneasca cu ce are nevoie.

Astazi, Ann profa de Yin a facut o mica introducere despre Yoga in general, si trecand prin toate cele vi le-am mai mentionat pana acum in alte posturi precedente, azi m-am fixat pe un aspect pe care l-am simtit foarte important in viata mea de cand am descoperit yoga. Mi-am dat seama ca yoga imi ofera intimitate. Intimitate cu mine, cu latura aceea misterioasa, nedescoperita despre care mai am atat de multe de aflat. Ma gandeam ca nu am mai fost pe saltea in postura de ucenic de la cursul din Bali de 200 de ore, pentru ca apoi in cele 2 retreaturi din Bali si in taberele de aici, am fost eu profesor… ma gandeam ca imi era tare dor sa fiu doar eu si cu salteaua mea in postura de student. Pentru ca este diferit. Atunci cand predau ma dedic 99 % celorlalti, si sincer, uneori dau prea mult si uit de mine. Astazi m-am regasit atat de bine intr-una dintre definitii ” yoga creates intimacy with your inner self “. Nu-mi vine sa cred cat de mult s-a schimbat viata mea de cand am fost prima oara la yoga. Atat de  curioasa am fost cine sunt, ce fac aici, care este misiunea mea. Parca un val mi se ridicase de pe ochi. Eram eu, golasa, in profunzimea nuditatii cu sufletul meu, de care imi era si imi este atat de dor.  Sunt din ce in ce mai intima cu eu cea care ma accepta, ma intelege, tolereaza, ma iubeste.

Am venit singura pe salteaua de yoga si plec de fiecare data de mana cu mine. Este atat de important sa fii in pace cu tine. Bineinteles ca nu imi iese tot timpul ( uneori imi vine sa ma trag de par atat de mult ma enervez pe mine), insa cred ca am invatat macar sa convietuiesc cu mine, sa nu imi mai plang de mila si chiar sa-mi accept demonii atunci cand ies la iveala, pentru ca pana la urma sunt si ei parte din noi : “The harder we fight our demons, the stronger they become. If we want to liberate ourselves from the fight once and for all, we must reverse our approach and nurture our demons. – Feeding Your Demons, Tsultrim Allione”