Dragi copaci,

Se face mai bine de o saptamana de cand am ajuns in jungla in Bali departe de familia mea, de cand am renuntat la pantofi si merg in talpile goale, de cand alimentatia mea este formata in mare parte din fructe,legume si orez, de cand sunt printre alte culturi decat cele in care am crescut, de cand nu mai impart patul cu jumatatea mea ci cu broscute, soparlite si furnici,de cand am inceput sa invat despre aceasta disciplina numita yoga.

Am participat pentru prima data la o clasa de yoga acum 3 ani la Carlos. Habar nu aveam ca intrebarea pe care mi-a pus-o in timpul clasei avea sa-mi schimbe traiectoria vietii: CINE ESTI? De atunci nu am incetat sa caut raspunsul la aceasta intrebare si sa imi doresc sa inspir si eu pe altii asa cum el m-a inspirat pe mine.

La inceput am trecut prin faza de “honey moon yoga”( cum zic profesorii mei de aici😬), cand esti atat in incantat si vrei sa incerci cele mai crazy si sexy posturi ca sa dai bine in poze si sa -ti placa ce incarligaturi vezi in oglinda 😀, apoi relatia mea cu yoga s-a maturizat, am facut experimentat-o si in sarcina si cu Yanna in brate, si pot sa spun ca daca am luat decizia abia dupa 3 ani sa merg mai departe si sa fac acest curs, este ca am inteles cu adevarat ca nu este doar o faza, doar un val, doar o relatie trecatoare si ca e timpul sa duc mai departe la un alt nivel ce am primit si ce voi primi aici. Asa m-am hotarat in final sa fac teacher trainingul. Si pentru ca am asteptat atat de mult, mi-am dorit ce e mai bun si mai potrivit pentru mine. Am cautat in milioane de variante pana cand am gasit ce mi se potriveste. Desi originile Yoga vin din India nu am simtit sa-mi fac aceasta initiere acolo, intrucat lineup -ul lor este destul de masculin si riguros, iar eu ma vad practicand o yoga blanda, cu emotie si influente feminine bazata pe dezvoltare personala. Si daca este sa fiu sincera, nu eram inca pregatita pentru conditiile de acolo😀, am vrut sa -mi pastrez in minte imaginea primului curs intr-un loc paradisiac din toate punctele de vedere. La recomandarea unor copacite carora le sunt profund recunoscatoare ( Alina si Gloria, multumesc) am ales un curs certificat Yoga Alliance prin Yoga Works US ( cel mai mare lant de yoga din US) insa un pic mai diferit pentru ca este tinut de un cuplu minunat rezident aici in Bali -Alicia Ceaung si Oliver. Chiar daca pentru mine a fost un sacrificiu financiar foarte mare( fiind unul dintre cele mai scumpe cursuri din lume) simt cu fiecare zi care trece, ca absolul ultimul ban merita, pentru ca volumul de informatii cu care voi pleca acasa este imens, si sunt convinsa ca toti banii pe care i-am investit in mine se vor intoarce inapoi cu iubire. Alicia si Oliver sunt niste profesori minunati, si tot ceea ce predau cu atat de multa intelepciune este bazat pe bunatate si pasiune. Au o maniera incredibila de e ne face sa retinem lucrurile cu adevarat importante, si chiar daca uneori volumul de informatii ne depaseste si simtim ca ne arde creierul, intotdeauna gasesc o varianta sa ne scoata din tensiune: poate un cantecel happy, poate un joculet, poate o discutie profunda. Alteori ne invata sa vorbim cu spiritele naturii, sa ne legam cu energia pamantului, sa ardem in foc tot ce e negativ in noi, sa ne curatam aura cu salvie si multe alte chestii super interesante pe care abia astept sa le aplic si eu Nu in ultimul rand ne ajuta sa intelegem cat de grozave suntem :D.

 Yoga insemana printre altele “yuj” -“a uni”. Simt cu adevarat aceasta semnificatie aici printre alte 17 femei din diverse locuri ale lumii. Cand stam seara la povesti si ascult cu lacrimi in ochi violentele fizice, dezamagirile in dragoste sau violentele fizice ale unora dintre ele care stau in mijlocul New Yorkului desi au toti banii din lume sau lipsa de afectiune familiala a unor “printese” asiatice sau neimplinirile la job ale unor europene imi dau seama ca nu conteaza de unde venim, toate, absolut toate avem probleme mai mici sau mai mari, toate avem povesti,nu exista viata perfecta ca in filmele americane .Pana si calugarii budisti merg la psiholog, spune Alicia :D. Oricat am nega, traim intr-o lume a suferintei. Ma uit in ochii fetelor si realizez ca suntem toate la fel. Ma simt buna si inteleapta, imi dau seama cat de important este sa fii in compania potrivita, sa-ti poti oglindi cele mai frumoase parti din tine. Aici nu exista bisericute, barfe,suntem cu toatele niste surori si chiar daca ne -am cunoscut de putin timp parca ne stim de o viata. Ce-i tare este ca fara sa cunosc, eu lucrurile astea deja le faceam in taberele mele din tara. Programul este destul de strict, la 6.30 dimi avem meditatie, apoi mic dejun 30 min, apoi practica si workshop pana la pranz cand avem iar 30 min pauza sa mancam si iar ateliere pana la 16.00. Pe la 7 se insereaza asa ca dupa nu prea imi ramane prea mult timp liber, imi fac temele, scriu in jurnal si pe la maxim 9 suntem in pat. Dimineata practicam silence si uneori si dupa workshops. Initial ma panicasem de aceasta treaba dar apoi am inteles cat de benefica este, si asa avem o furtuna de zgomote in minte, de ce mai avem nevoie si de zgomotele din exterior si cele care ne ies pe gura?

Uneori imi este tare dor de familia mea, de copilul meu pe care l-am lasat acasa fara san, in aeroport cu ochisorii confuzi. Totusi, daca este sa aleg un lucru foarte important din practica yoga este ca am invatat sa iubesc cu detasare, am inteles ca nici sotul nici fiica mea nu imi apartin in totalitate si ca in viata asta ne-am intalnit ca sa evoluam impreuna dar si separat. Ma bucur ca au inteles si ei insa 😀😀. Mi-am intrebat fiica daca ma lasa sa plec cu cateva luni inainte si mi-a dat de inteles ca “da” iar acum pare ca se descurca de minune cu tatal si bunicile ei. Am intretupt alaptatul exact pe avion, ceea ce m-a cam dezechilibrat un pic, imi luasem si niste pastile cu mine, insa am ales sa intrerup natural procesul iar corpul meu a inteles mesajul si a raspuns singur iar in cateva zile nu mai aveam lapte deloc aproape. Recunosc ca mi-a venit sa plang in timp ce ma chinuiam cu o pompa de muls in baie iar pe perete un mare tablou m-a lovit in suflet cu o balineza care isi alapta copilul mare de vreo 2 ani. Cel mai mare cadou pe care am putut sa-l dau copilului meu in aceast ultim an a fost iubirea mea prin hrana pe care i-am dat-o din mine. Cand Alicia m-a intrebat ce meditatie am practicat pana acum, i-am raspuns cu multa sinceritate ca de fiecare data cand mi-am alaptat fiica a fost cea mai profunda si prezenta chestie pe care am simtit-o vreodata fara sa ma chinui sa adopt vreo postura de Buddha in lotus.

Pe 9 martie a fost anul nou balinez si am practicat toata ziua silent, nu se foloseste nici electricitatea, asa ca ne-am culcat cu totii odata cu venirea noptii :). Aeroporturile au fost inchise, nu aveai voie sa mergi pe strada, doar in casa din inima ta.Cu o seara in urma am participat la un ritual de purificare din sat. Tinerii satului au construit monstri imensi si oribili numiti Ogho-Ogho pe care i-au prezentat localnicilor si le-au dat foc, invocand zeita distrugerii. Este un mod cinic de a prezenta entitatile negative, problemele, energiile nefaste metamorforizate prin acesti mostri carora le -au dat foc, pentru a renaste apoi din cenusa, intr-o viata mai noua, si mai buna.

Va invit si pe voi sa faceti acest ritual pe care l-am mai practicat si eu in tabere, sa scrieti pe o hartiuta tot ce va incarca eliberandu-va apoi dandu-le foc gandurilor voastre si renascand mai curati si mai buni. Inchei prin a va spune ca sunt profund recunoscatoare ca am luat-o pe acest drum si va multumesc enorm pentru ca m-ati sustinut si m-ati incurajat sa merg mai departe. Toti anii pe care i-am petrecut in diverse functii de conducere m-au facut sa inteleg cat de important este sa ajungi in final sa fii managerul propriei vieti.

Ma asteapta o meserie grea de acum in colo, aceea de a aduce un pic de mai multa speranta, iubire si liniste in inima celor ce imi vor pasi pragul.

Abia astept!