Draga copac,

Surpriza, azi eu sunt crizantema!

Ma tin de mult timp sa scriu acest post despre mine, crizantema.

Sa va spun ceva mai personal din copilaria crizantemei.

Eu provin dintr-o familie mare si unita. Si pentru ca de generatii am fost foarte muncitori nu am dus lipsuri mari insa nici nu aveam pretentii  de prea mult “sclipici” in viata noastra. Eram fericiti cu ceea ce ne-a fost dat.

Copilaria mi-am petrecut-o la tara la bunici si pe atunci imi aduc aminte, ca toti copiii, toate familiile mi se pareau egale si nimeni nu se intrecea in toale si masini.

Cand m-am mutat  la scoala de pe Kiselleff de “fite” unde mama era  invatatoare imi aduc aminte ca am perceput pentru prima oara diferentele intre oameni, am observat haine, ghiozdane, pachete cu mancare, recuzite, jucarii mai frumoase si mai “lucioase” ca ale mele.

Poate a fost pentru prima oara cand am simtit ca eu nu sunt la fel ca ceilalti colegi ai mei care erau cu adevarat instariti, desi, pe o axa  a normalitatii eu aveam tot ce imi trebuia.

Ca sa se ajunga cu banii, mult timp, parintii mei (mama invatatoare si tata inginer agronom) cultivau flori la tara, pe care le vindeau in piata, in Drumul Taberei, in weekend. Tarlale de crizanteme, inghesuite in Dacia brec a familiei.  Mergeam si eu sa vand in weekend alaturi de ei, pentru ca imi mai iesea si mie un “ciubuc” :).

Uneori sufeream pentru  ca ma mai intalneam cu o colega sau o cunostinta si pur si simplu nu stiam cum sa port o conversatie gen “buna colega, vrei o crizantema?”. Sincer, imi era rusine ca faceam asta, nu intelegeam de ce trebuie sa fac asta si ma rugam sa nu ma intalnesc cu nimeni cunoscut.

Acum cand privesc inapoi, imi este rusine ca mi-am permis sa-mi fie rusine atunci cu asa ceva. Acum vad ca pe ceva nobil si atat de frumos, si chiar ca pe  un business profitabil pe care de exemplu acum, in marketingul acesta “verde”, as sti sa-l promovez foarte bine :)). Si pana la urma nici parintii mei nu s-au spetit aiurea acea perioada pentru ca acum au reusit sa-si ridice o casuta tare frumoasa la tara unde Yana alearga precum printesa palatului.

Stiu ca vorbeam uneori cu parintii mei despre “neajunsurile” mele de atunci si imi aduc aminte ca nu auzeam decat “pune burta pe carte” sa nu faci si tu asta. Acum ma gandesc, ca daca as cara-o pe Yana cu mine pe la piata,  as mai adauga cateva la vorbele lor.

Sa va mai zic ceva amuzant. Cand am inceput sa am iubiti, dragii de ei, ma duceau acasa, insa eu muream de rusine ca uneori orele la care veneam eu acasa coincideau cu ora cand tata venea cu brecul incarcat cu crizanteme, iar eu imi minteam iubitii ca am “masina straina” si sunt o diva :))) . O diva de Militari.

Uneori, ii puneam sa ma lase la o scara distanta doar sa nu am ghinionul sa ma intalnesc cu galetile pline cu flori.

Insa la un moment dat am observat ceva. Cand un iubit m-a adus acasa si si-a dat seama ca “masina straina” era de fapt a vecinului, si a noastra mirosea a cozi de flori, m-a privit cu aceiasi ochi calzi si indragostiti.

Hei, si atunci am realizat ceva maret: omul asta ma iubeste asa cum sunt! Ce bine ca nu mai trebuie sa ascund nimic!

Ei, de atunci s-au intamplat multe, din fericire ne-am pus cu totii cu burta pe carte :))  si lucrurile s-au asezat conform studiului, eforturilor, muncii si disciplinei depuse, si niciodata nu am simtit rusinea si invidia ca nu am la fel de mult ca X si ca Y. Ba chiar nu m-a interesat niciodata de atunci.

Si mi-am dat seama ca trebuie sa traim o viata confortabila nu una de agonisiri si afisari.

Asa ca ii voi spune Yanei, ca nu trebuie sa impresioneze pe nimeni, si sa nu se pacaleasca vreodata crezand ca bogatia consta in obiecte materiale si ca va fi iubita doar daca se va ridica la asteptarile celorlalti. Ii voi spune ca este cineva pentru ea pe acest pamant care o iubeste la nebunie exact asa cum este. O voi invata ca orice munca este sfanta si ca eforturile, seriozitatea, pasiunea si disciplina vor fi rasplatite intotdeauna.O voi invata sa-si manageruiasca banii astfel incat banii sa nu o conduca pe ea, si sa fie mandra de munca ei orice ar alege sa faca.

O voi invata sa  redefineasca cuvantul “bogat”: sa aiba destui bani sa-si satisfaca nevoile de baza ale familiei, cateva din dorintele si visele cele mai importante, sa aiba destui bani sa calatoreasca  si sa fie dispusa sa dea ceva din ce are, intr-o forma sau alta si celorlalti. Sa-si pretuiasca timpul mai bine, sanatatea si oamenii cu adevarat valorosi din viata ei. Sa nu priveasca “avutia” cu ochii competitiei  si sa fie constienta ca ochii ei si  a ei comoara de sub coastele  dragi nu poate concura cu toate “ambalajele” din lume.

Si o voi invata, ca la finele zilei ce conteaza cel mai mult este sa pui capul linistit pe perna,  multumit cu aerul pe care il respiri cu tine si ceilalti.

Semnat,

O crizantema mandra ca este o crizantema 🙂