Draga Copac,

azi de Ziua Copilului, am gasit potrivit sa impartasesc cu tine povestea Alexandrei, un copac de aici din padure, careia ii place sa se joace cu culorile.Alexandra este o tipa visatoare, care zambeste la soare si vorbeste cu frunzele. 🙂
Mi-am permis si eu sa fiu copil iar, si sa-i intru in joc. Ne-am cunoscut in parc si mi-a pus cateva acuarele, creioane , foi de desen si pensule in brate si mi-a zis simplu: deseneaza ce simti. Lasa sa curga. Lasa sa elibereze. Lasa sa vindece.
Si asa am facut. Cu Yanna in brate, am desenat cu iubire, evident….. un copac, de fapt doi, unul mare si unul mic. Am lasat copacul sa prinda viata, si am incercat sa sugerez cata viata am primit eu odata cu venirea pe lume a fetitei mele: cat de libera si bucuroasa ma simt. Atat de libera si vie incat imi venea sa ies cu crengile din foaie, sa urc spre cer. Prin acest desen mi-am exprimat a mia oara recunostinta pentru faptul ca m-a ales pe mine mama ei, si am asigurat-o ca o voi iubi si veghea toata viata, si multe vieti dupa. Am simtit sa desenez si cordonul ombilical care va ramane tot timpul intre noi- dpdv spiritual, si ne va hrani, uni si armoniza drumurile, atat  impreuna  cat si separat.

Rolul Alexandrei este sa te ghideze acolo unde trebuie. Spre tine. Daca la inceput am vrut sa desenez un copac minimalist, spre sfarsit am realizat ca am pictat povestea a 33 de ani.

Dar acum o las si pe Alexandra sa spuna povestea ei:

“As vrea sa pot sa exprim in cuvinte exact ceea ce simt, dar imi e greu. E cam dificil sa scrii negru pe alb despre ceva ce e dincolo de simtirea zilnica, despre ceva atat de subtil, fragil dar si puternic in acelasi timp.
Am tendinta de a ma intreba constat “cine sunt” si ca sa-mi raspund la intrebare ma apuc sa fac atat de multe lucruri. Uneori prea multe: lucrez cu copii si adolescentii, alerg pe munte, sunt actrita, fac voluntariat in centre de plasament…In toata agitatia asta zic ca “nu sunt” atunci cand incerc sa-mi dau seama “cine sunt”. Cu toate astea constientizez ca “nu”-ul nu exista, si ar fi bine sa-mi focalizez atentia pe “da”-uri.
Cred ca sunt prezentul din fiecare situatie in care accept sa traiesc. Sau mai bine filosofat: vreau sa fiu “aici” si “acum”-ul din fiecare clipa. Vreau sa fiu mai multe lucruri si sa incerc mai multe lucruri. Imi place arta si ma consider un suflet indragostit de frumos, estetic, culoare. Imi place, mai degraba, sa iau copaci in brate, sa merg desculta prin ploaia si sa privesc porumbeii cum zboara. Imi place sa ascult si sa fiu atenta, imi place sa aud si sa inteleg, imi place sa vad si sa observ. Ma fascineaza sufletele si puterea vietii de a fi frumoasa. Sunt o fire visatoare, care zambeste la soare si vorbeste cu frunzele.
Pentru o perioada destul de lunga de timp nu stiam cum sa ma adun si sa pun totul in locul lui, ordonat, functional, sa-mi gasesc o structura solida pe care sa construiesc frenetic. Am inceput cursurile de art-terapie, furnizate de cei de la Asociatia Romana de Terapii Expresive, cu terapeuti din Viena. Acum doi ani a inceput “curatenia”. Curatenia mea cu mine, cu ceea ce sunt, cu ceea ce tineam ascuns, cu ceea ce nu puteam da drumu. Doi ani intensi, in care am simtit ca trec printr-o rasnita si ca se cerne din mine ceea ce-i mai bun si valoros. Doi ani in care am invatat sa iubesc, sa accept, sa cred, sa tolerez. Art-terapia si lucrul cu culorile mi-au dat sansa sa gasesc in mine esenta si frumosul, sa-i dau avant si sa-l las se se exprime liber si creativ. Am desfacut supape ale sufletului pe care le credeam ferecate pe vecie.
O foie de hartie si cateva culori sa aiba o astfel de putere? DA! Lucrurile  simple ascund puteri nebanuite. Si manuite cu indrumare pot scoate la suprafata adevaruri vindecatoare. Asa ma simt eu dupa doi ani de studiu in art-terpaie si dupa doi ani in care m-am aflat constant in procesul art-terapeutic: vindecata de rani majore, curajoasa spre a invata noi lectii si fericita de ceea ce sunt.
Acum sunt tot ceea ce-mi dau voie sa fiu!
Sunt culoare, sunt viata !
❤ “

De profesie actrita, Alexandra si-a gasit harul si in terapie prin culoare, urmand cursurile de art terapie Phronetik®, timp de doi ani, cursuri certificate de consiliul psihologilor. „Art-terapia Phronetik® ne arata un drum pe care individul nu se mai confrunta cu sine, ci se compune cu sine, se regaseste si traieste in aici şi acum, dand expresie propriei sale fiinte si realizandu-si propria natura.“ – Irmgard Maria Starke
In art-terapia Phronetik®, procesele de vindecare se desfasoara prin intermediul formelor, al imaginilor. Dintr-un instrument auxiliar al terapiei, imaginea devine expresia concreta a procesului. In ea se manifesta fluxul vital, fortele de autovindecare si emotiile ce insotesc procesul. Corpul energetic se transforma o data cu imaginile.
Un proces terapeut in care partenerul de joaca se deschide si lasa la lumina ranile pentru a le vindeca. Deschide sertarul creativitatii si lasa arta si puterea culorilor sa actioneze.
Procesul art-terapeutic este unul ce lucreaza cu subtilitatile, acceseaza cele mai adanci ganduri si emotii pentru a le scoate la suprafata, pentru a le lasa sa se expime liber si autentic.Umbla in cotloanele sufletului si are puterea sa fava lumina…lumina pe care noi o avem in noi, doar ca nu o lasam sa se manifeste.
Nu e nevoie de genii in ale picturii. Art-terapia descopera autenticitatea, talentul fiecaruia dintre noi, asa cum e el sadit in fiecare. Nu cauta sabloane, comparatii. Cauta miscarea vietii specifica pentru a o putea potenta, optimiza, armoniza.

Mi-a placut atat de mult experienta cu Alexandra, incat ne-am hotarat sa facem si o escapada la munte impreuna cu voi: in care ea sa va ajute sa ve eliberati si armonizati prin culoare iar eu sa va “ZENuiesc” cu un program de pilates ( ma certific in iunie 😀 ) , yoga, povesti si jocuri de dezvoltare personala. Si cu totii impreuna, sa incercam “sa ne intoarcem la noi, in noi. Copilul din noi”
Ca si data, ne gandeam la sfarsitul lui iulie, inceputul lui august. Ce ziceti?

Ceva propuneri de pensiuni dragute cu spatiu verde in care sa copacim cu bucurie impreuna ?

Revenim cu detalii.

Culori si  bucurie in suflet,

Andreea&Alexandra ❤