Namaste, Copacul Modern aici 😀 !

Am fost ieri la Gala Viva.

Sincer, nu tineam neaparat, dar o prietena de aici din livada, Mihaela este directoarea de marketing a trustului si stiu cat de mult s-a spetit in organizarea acestui eveniment. Ma oglindesc foarte mult in prezenta Mihaelei, pentru ca este ca si mine, o furnicuta mica, care face sute de lucruri, super activa, super implicata si super serioasa. Pentru ca eu cred foarte mult in relatiile intermumane, si pentru ca o respect, am trecut peste toate obstacolele si am ajuns la eveniment.

A fost frumos, o felicit pe aceasta cale. Munca unei echipe de 200 de persoane si-a vazut rodul.

Mogosoaia. Atata poleiala. Atata lume, atatea vedete, atatea masini, atatea rochii pretioase, atatia pantofi de firma, atatea povesti.
Sper ca nu am facut-o de rusine pe copacita mea, ca am purtat poate, cea mai putin pretioasa si costisitoare rochie, din panza  (Livada cu rochii), si nu am ajuns nici la coafor, ci mi-am impletit un spic in care mi-am pus trei garoafe de la bunica. 😀

M-am abtinut sa  vin in talpile goale, ca ma gandeam ca o sa-mi dea block la toate evenimentele. Haha!

Ma intreb ce se intampla acum.

Cand petrecerea s-a terminat. Cand paharele s-au golit. Cand farfuriile s-au strans.
Cand cuvintele s-au epuizat pentru ca prea multe barfe s-au scurs de pe buze spre urechea celui intalnit in drum, pe covorul rosu.
Cand rochiile pretioase au parasit pe parchet trupurile obosite de mers cu pieptul inainte  si abdomenul supt.
Cand pantofii cu toc cui au ramas aruncati in hol.
Cand cocurile tepene s-au relaxat pe perna.
Cand genele false au fost abandonate pe marginea chiuvetei.
Cand sanii apetisanti, au fost acoperiti cu pijamale cu Mickey Mouse.

Unii au asteptat saptamani intregi acest eveniment, sa cunoasca fete noi sau sa schimbe doua vorbe goale cu chipuri vechi. Altii au discutat zile intregi despre outfituri, machiajul sau hair styling-ul ales.
Ma uit la un servetel folosit si ma gandesc, ca in urma a tot ceea ce a fost frumos ieri, atatea asteptari si politeturi(cele mai dese, inutile)….. am ramas cu totii, doar cu  un “servetel folosit” si niste poze.

Si cu totii ne-am intors la vietile noastre normale, la sufletul nostru dezgolit in cautare de raspunsuri, la privirea in oglinda sifonata de dimineata, cand multi dintre noi ar trebui sa ne intrebam: Dar eu cine sunt, si ce caut aici? Care este rostul meu?

Stau in apartamentul nostru mic si inghesuit si sunt atat de bucuroasa, ca am unde sa ma intorc.
Ascult cu o cana de ceai in mana, linistea peretilor si ganguritul fetitei mele, zgomotul motoarelor de masini care se grabesc spre birouri, soaptele din strafundul coastelor mele, si imi dau seama ca sunt la cea mai tare petrecere, cea din inima mea.

Unde covorul este tot rosu.Unde “sampania” imi curge in vene.

Unde tocurile, sunt radacini lungi in pamant.

Tu unde “te intorci” dupa petreceri?

Ah, si poate ai uitat ce inseamna VIVA – Traieste, draga copac !

Traieste-ti viata la petreceri, dar reflecta un pic si asupra “petrecerii de interior”.

VIVA LA VIDA!