Draga Copac,

postul de astazi este putin altfel, recunosc.
Pe Daniel l-am cunoscut la serviciu, prin prisma unor parteneriate, apoi ne-am pastrat amici pe Facebook. La prima vedere, este genul acela de baiat de oras, caruia nimic nu ii convine, intr-o continua cautare.
In fiecare zi, ii mai cade prada o amarata de fata, care este facuta “cu ou si cu otet” de dragul nostru Copacel, in news feedsurile Regelui Facebook 🙂 . Sincer, la adresa femeilor, nu are niste posturi tocmai copacesti, dar tocmai asta m-a atras… sa vad ce poveste se afla in spatele ambalajului.
Am stat eu si m-am gandit: mai baiatul asta, trebuie sa fi iubit si el vreodata, trebuie sa fi suferit si el, trebuie sa -si fi luat si el lectia de undeva…
Apai’ este un personaj real al zilelor noastre, autentic, iar eu sunt curioasa sa deslusesc tipare, si sa va dezvalui si voua emotii, trairi, sentimente, lectii, care se ascund acolo unde nu ati crede.
Am identificat, banuit, ca poarta o masca “a fugarului” in urma unor rani de respingere, si se pare ca aveam dreptate.
Ei iata ca si baietii de oras plang, si nu numai pe Facebook, si in viata reala, cu nasul in perna, iar atunci cand isi doresc, pot fi extrem de profunzi:
” Copacule, m-ai intrebat care e lectia mea, si daca am iubit vreodata.Raspunsul este DA.
Era iarna, tarziu, iar eu acasa, tulburat.
Vorbeam cu o tipa din Cluj, ce avea poze cu iubitul ei si prezenta o relatie perfecta. Cel putin luandu-ma dupa aparente. Imi aprecia statusurile profunde, gandirea si modul meu de a exista. Schimband cateva cuvinte cu ea, mi-a trecut o idee prin minte, aveam un gand nebun si o curiozitate care nu imi dadeau pace, sa o intreb daca are o prietena asemeni ei, o femeie profunda si care isi doreste o poveste de dragoste cu un barbat.
Cercetand amanuntit pe Facebookul ei gasesc pe cineva care imi atrage atentia. Ce-i drept am scormonit doua zile atent, de parca stiam ca ceva bun avea sa vina in viata mea.
Si o vad: o femeie matura la 25 de ani, frumoasa, simpla, cu o privire patrunzatoare, pistruiata si cu ochii mari, ochi ce ma faceau sa vad un intreg orizont al placerilor. Si nu numai cele carnale. Profunzimile sufletului.
Nu m-am indragostit, e prea putin spus pentru cat de mult am iubit-o din prima clipa. I-am dat add, a acceptat, apoi un mesaj si de aici a inceput totul. Nu mai intalnisem o femeie care sa prezinte atatea stari si sa transmita atata emotie. Mi-a fost incredibil de greu sa o cuceresc, era rece si indiferenta. Totusi, cuvintele mele o faceau sa zambeasca, iar sufletul meu era zbuciumat la fiecare cuvant al ei.
Intr-o seara eram la niste prieteni, dupa trei zile de discutii aprinse, ramasesem fara baterie la telefon si ardeam de nerabdare sa ii vorbesc. Intru pe Facebook de la cineva, ii trimit un mesaj in care ii cer numarul. Am primit ce mi-am dorit.
Eu coplesit de emotii ca un scolar, iar EA, sigura pe ea, raspunse. Vocea ei mi-a trezit toate celulele. Nu pot descrie ce am simtit in momentul respectiv, a fost clipa in care un banal apel, m-a facut sa o doresc pe eternitate….
Am vorbit 200 minute, pe urma inca 60…
Incepand cu dimineata zilei urmatoare ajunseseram sa vorbim 6…8…ore pe zi, plus mesaje.
Respiram EA, ea respira EU.
Intre noi era un drum lung, desi simtisem ca am fost impreuna multe vieti inainte.
Distanta era o groapa intre noi doi, asa ca, dupa doar doua saptamani am decis sa plec la Cluj.
Este greu sa vorbesti despre iubire. Iubirea aia, pe care pe care o simti pana in maduva oaselor, chiar daca pana atunci nu i-ai intalnit niciodata respiratia… suflarea.
Putea sa nu fie reala, putea sa nu existe, putea sa fie o voce si atat.
Au fost cei mai scurti 500 de km din viata mea. Simteam ca intre noi doi nu exista spatiu si timp.
Am ajuns.
Ma uitam la ea de parca nu mai vazusem o femeie in viata mea, era mult mai frumoasa ca in poze si trupul ii mirosea magulitor.
Am vorbit si am vorbit… Ne-am jucat si chicotit precum copiii, o mangaiam si o sarutam ca un nesatul.
Ajunsesem intr-un punct al vietii in care eram complet. Puteam muri linistit.
Telefonul meu bazaia non stop, insa simteam ca ‘bateria’ mea este la ea.Ma simteam incarcat, puternic cu fiecare secunda petrecuta alaturi de ea. Ma simteam cu adevarat EU, nu ceea ce altii vor sa vada la mine.
Dormea in bratele mele precum un prunc linistit. Se simtea protejata si iubita, iar eu…vedeam lumea intreaga in ochii ei. Lumea care mi-a lipsit. Ii vedeam ochii, dar ii vedeam si privirea. Nu am inchis ploapele toate noaptile alaturi de ea. As fi putut sa stau si sa o privesc incontinuu. Voiam sa ma asigur ca ramane acolo, si ca nu se va spulbera in praf de stele.
Nu imi era foame, nu imi era sete. EA era tot ce aveam nevoie.
Dar zilele au trecut, si visul frumos avea sa se termine. Imi era frica sa ma uit la ceas. Urma sa ma intorc la Bucuresti. Cunoscusem fericirea aia simpla, si trebuia sa plec de la ea.
Dar ce avea sa se intample? Orice schimbare, fiecare pas departe de ea, imi provoca fiori.
Ajuns la Bucuresti, am inceput sa plang. Unde era ea?
Am continuat sa ne iubim, sa ne sunam, sa ne trimitem poze.Eram gelos, rasfatat, eram posesiv , uneori arogant si ii spuneam poate prea multe lucruri. Chiar si la distanta fiind, stiam ca i-am gresit. Nu ma mai invatase nimeni pana atunci ce este iubirea.
Dupa trei saptamani, m-am intors la ea. Ne-am iubit, ne-am distrat, ne-am certat. Clasic.
Doua zodii de foc, eu berbec, ea leu. Amandoi conducatori. Conducatori la o carma care era in doua porturi in acelasi timp.
M-a parasit. A spus ca nu poate continua aceasta calatorie cu un copil. Recunosc, am fost, eram.
Respingerea este zdrobitoare dupa ce ti se da sa gusti cu polonicul iubirea.
Am plans in bratele ei ca un copil, asa cum imi zicea ca sunt. Pentru prima data in viata mea, mi-am dat masca mea jos de dur si arogant si am ramas asa dezgolit, cum sunt. Pentru prima data in viata mea plangeam in bratele unei femei, iar ochii ei erau reci si curati ca oglinda proaspat stearsa.
Ce a urmat a fost un declin total al vietii mele, o suferinta care m-a urmarit un an intreg, simteam cum mor in fiecare zi, nu imi mai pasa de ce se intampla cu mine, dar….. o admiram.
Ea a fost oglinda, care a scos tot ce este mai bun in mine.
Am cunoscut doua luni fericite alaturi de ea, iar dupa aceea, toate lunile ce aveau sa urmeze nu mai avea rost sa le numar. Simteam ca nu mai pot primi pe nimeni sa -si faca culcus in sufletul meu, cu toate ca am cunoscut multe femei minunate, dar pe care nu mai aveam ochi sa le vad.
Doua drumuri la Cluj si eu eram alt om. Unii isi petrec ani intregi in relatii si nu-si primesc lectia dragostei, asa ca eu m-am considerat norocos.
M-a transformat din baiat intr-un barbat. M-a ajutat sa-mi corectez greselile, sa-mi ameliorez aroganta, sa cresc.
Stiam ca datorita ei, am un scop, stiam ce imi doresc de la femeia vietii mele, si stiam ce aveam sa ii ofer EI, celei ce ii va urma.
Se spune ca oamenii apar in viata noastra, pentru a ne oglindi ceea ce este mai bun in noi. Asa a fost. A fost oglinda mea, si ii voi ramane pe veci recunoscator pentru asta.
Chiar daca nu m-am bucurat de o relatie de ani intregi alaturi de ea, si poate povestea mea nu poate concura cu filmele siropoase cu final fericit, pentru mine, EA a fost lectia vietii, de pana acum.
Lectia IUBIRII. Lectia RESPINGERII. Lectia ACCEPTARII. Lectia SCHIMBARII.
Este adevarat ca acum, este greu sa-i mai ia altcineva locul.Uneori ma simt un fugar. Un fugar de propria persoana oglindita in ceilalti, infricosat sa se intalneasca cu EL din nou.
Ii multumesc ca m-a facut sa sufar, ii multumesc ca am iubit-o.
Ii multumesc pentru ca m-a invatat sa ma iert.
Ii multumesc ca m-a invatat sa fiu un om mai bun.

Ii multumesc ca m-a invatat conceptul de DOI, si mi-a trezit speranta si dorinta de TREI, sau de PATRU…

Ii multumesc ca datorita ei stiu ce caut, desi  a naibii de stearpa e cautarea asta cateodata.
Si da, si baietii de oras mai plang, cateodata…. Pardon, barbatii… 

Iar tie iti multumesc pentru ca m-ai ascultat.”

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY
Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Am mai mult timp liber, odata cu cresterea copacelului si vreau sa profit la maxim de aceasta perioada, sa cunosc cati mai multi copaci cu emotii si povesti interesante.

Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc! ❤