Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu

Scrisoare catre ZARA

1 Comment

Draga Copac,

Cum spuneam, cand am inceput acest blog, am vrut sa-mi iau un angajament fata de mine ca voi fi un om mai prezent, mai bun si mai recunoscator. Nu ma gandeam insa ca viata mea avea sa se schimbe asa radical, ca voi deveni mama, ca voi atinge atatea inimi, si ca voi cunoaste atatia copaci minunati, de la care invat in fiecare zi cate ceva despre lectia iubirii.

Astazi nu imi propusesem sa scriu niciun post inspirational de la alti copaci din livada, dar de dimineata, nu stiu cum, m-am trezit cu o mama copacita in gand, Bianca. Pe Bianca  nu o cunosc personal, dar o iubesc, ca stiu ca este pe aici prin livada cu noi si ma inspira cum isi iubeste minunea in fiecare zi. Ca si Copacu’, Bianca impartaseste ideea ca noi parintii, suntem alesi de copiii nostri:

“o femeie care purta un prunc in brate spuse: “Vorbeste-ne despre Copii”.
Si el glasui.”Copiii vostri nu sunt copiii vostri.Ei sunt fiii si fiicele dorului Vietii de ea insasi indragostita.
Ei vin prin voi dar nu din voi,si, desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri.

Puteti sa le dati dragostea, nu sunt si gandurile voastre,fiindcă ei au gandurile lor.Le puteţi gazdui trupul dar nu si sufletul,
Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine, pe care voi n-o puteti vizita nici chiar in vis.Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautatisa-i faceti asemenea voua, pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri.

Voi sunteti arcul din care copiii vostri, ca niste sageti vii, sunt azvarliti.”  Khalil Gibran

Asa ca i-am propus sa ne vedem azi, sa povestim. Nu prea ne-am nimerit la program, dar am simtit sa -i cer intre timp, pana cand ne vedem data viitoare, sa-i scrie o scrisoare de dragoste fiicei ei.

Si ca sa vezi: azi este ziua fetitei ei, ZARA! Ce moment ar putea fi mai potrivit? ❤

La multi ani Zara! Acesta este cadoul meu pentru tine, iar mai departe o las pe mama ta sa-si deschida inima catre tine:

“Draga mea Zara,
M-a rugat Mama Copac, poate nu intamplator, ci chiar de ziua ta, sa scriu cateva randuri despre tine. 
Marturisesc ca imi doream si eu tare mult sa fac acest lucru!
Mi se pare ca noi doua ne spunem atatea lucruri si cu toate acestea, mai am atatea sa-ti spun si tu mai ai atatea sa ma inveti.
Ai venit in viata noastra, a mea si a tatalui tau, exact in “acel” moment in care amandoi eram pregatiti sa te intampinam cu bratele deschise. 
Dupa cum stii, mama (adica eu) te-a visat exact in acea noapte si am stiu ca ai sa vii. Te-am vazut cu ochii mintii cum paseai din Lumina cu mine de mana si cum impreuna ne-am intors pret de o clipa sa facem cu mana Luminii si apoi sa plecam pe drumul nostru. Am simtit inca de pe atunci ca ai incredere deplina in mine si ca m-ai ales sa-ti fiu calauza in drumul tau spre acesta lume.
Lunile ce au urmat au fost pentru mine cele mai fericite din viata mea de pana atunci. Nu am cunoscut vreodata o bucurie mai mare si tin minte cum imi venea sa imbratisez pe toata lumea, chiar si pe oameni straini de pe strada, si sa le spun ce dar imens mi-a adus Viata.
Apoi, cand momentul a fost prielnic, m-am aranjat cat am putut eu de frumos si am venit cu tata de mana la maternitate, pentru cea mai importanta Intalnire din viata mea.
Am zambit tot drumul spre spital si m-am gandit la primele cuvinte pe care aveam sa ti le spun. Am vrut ca primele vorbe pe care le auzi pe acest pamant sa fie: “Bine ai venit! Te iubesc!”. Se pare ca am ales bine, pentru ca atunci cand medicii mi te-au pus in brate, m-ai ascultat, te-ai oprit din plans si mi-ai zambit.
Pentru mine, timpul s-a oprit atunci in loc si mi-am spus ca pot sa mor chiar in acea clipa pentru ca am atins Fericirea Suprema. Pentru asta am trait. Pentru exact aceasta Clipa.
De la acea magica intalnire, iata, ca azi se implinesc trei ani.Trei ani in care m-ai invatat nenumarate lucruri si mi-ai luminat zilele cu zambetul tau minunat.
Ai o bunatate nemarginita, care uneori, in clipele mele de slabiciune si oboseala, ma ingenuncheaza si ma face sa ma simt mica. Uneori simt ca esti prea Mare pentru mine, prea inteleapta si prea buna. Si cu toate acestea, vad ca tu continui sa ai incredere in mine si sa ma lasi sa-ti fiu calauza in aceasta lume.
Au existat momente in care m-am intrebat (probabil ca oricare parinte) cum pot sa fiu o mama perfecta pentru tine. Raspunsul a venit desgur tot de la tine, si nu prin cuvinte ci prin felul tau de a fi.
M-ai invatat ceea ce nicio carte, niciun curs si niciun profesor nu au reusit sa o faca: m-ai invatat ca nu exista perfectiune decat in iubire. In puritatea si amplitudinea sentimentelor. Stiu acum, gratie tie, ca numai darunidu-ti cat mai multa iubire din tot sufletul si cu toata fiinta, pot fi cea mai buna mama pentru tine.
Perfectiunea sta in iubire. Iar pentru mine si tatal tau, Iubirea noastra esti Tu.”

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY
Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Am mai mult timp liber, odata cu cresterea copacelului si vreau sa profit la maxim de aceasta perioada, sa cunosc cati mai multi copaci cu emotii si povesti interesante.

Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!

Author: suntuncopac

Suntuncopac si-mi place sa vorbesc despre asta! www.suntuncopac.com

One thought on “Scrisoare catre ZARA

  1. Pingback: Scrisoare Catre Fiica Mea | Urban Zen Living

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s