Draga Copac,

cand m-am gandit sa fac aceasta rubrica cu copaci care ma inspira, Dra.  Vanilie, a fost printre primii copaci la care m-am gandit.

M-a contactat pe facebook acum vreo 7 ani, spunandu-mi ca simte ca vrea sa vorbeasca cu mine. Cred ca “miroseam a copac” de pe  atunci :).

Credeam ca vrea sa discutam ca fetele, despre flori, fete si baieti cum ne placea la vremea aia, dar aveam sa aflu o poveste foarte trista si fericita in acelasi timp.

Cand ne-am vazut purta peruca, iar mai jos, o las pe ea sa va spuna de ce:

“Aveam doar 21 de ani.
Scriam pentru licenta pe vremea aia  si habar nu aveam ce surpriza avea viata sa-mi pregateasca.
Stiu ca am fost la sala, si in urma efortului depus, niste ganglioni mi s-au umflat la gat.
Aveam sa aflu in curand, ca sunt bolnava de limfom- o forma de cancer care afecteaza sistemul circulator limfatic ce face parte din mecanismul natural de aparare al organismului.
Aceasta veste drastica data de corpul meu la doar 21 de ani, m-a salvat la timp. Altfel, nu sunt sigura ca azi as mai fi scris aici.
Totul s-a petrecut foarte repede si nici prin cap nu imi dadea ca o sa mi se intample mie asa ceva. Ei bine, i se poate intampla oricui. Oricarei persoane care uita sa aiba grija de ea si-si neglijeaza conexiunea interna cu ea insasi. Neglijand aceasta conexiune, uiti sa iti asculti si semnele corpului, uiti practic sa te asculti pe tine insuti si sa te conectezi acolo unde trebuie.
A fost urat. Vomitam din 3 in 3 ore, eram foarte slaba si lipsita de vlaga. Purtam peruci.
Am scapat insa. Pe langa un doctor minunat si un tratament drastic, secretul consta in faptul ca sunt genul de persoana plina de viata, care nu renunta niciodata oricat de greu ar fi si care stie sa se bucure din plin de viata. Am o iubire de viata uneori inconstienta si asta ma ajuta sa trec peste orice obstacol. Am iubire de Dumnezeu si speranta continua in toate lucrurile bune.
Ii sunt recunoscatoare pe viata doctorului meu care m-a facut bine si mamei mele care a trecut odata cu mine printr-un cosmar mult mai urat decat am trecut eu practic, empatizand cu mine mereu si fiindu-mi alaturi neconditionat.
Nu am avut niciun exemplu de persoana care sa fi trecut prin ce am trecut eu la momentul respectiv, dar am devenit un model de viata pentru prietenii apropiati. Ei ma numesc un erou plin de viata, care mereu traieste intuitiv, dupa emotii si care se bucura ca este in stare de a simti emotiile vietii atat de puternic. Spune-mi Dra. Arbore de vanilie care este vesela mai tot timpul si nu a incetat sa studieze, sa iasa la cluburi si terase nici cand era in pragul  mortii.  🙂
Daca ar fi sa dau timpul inapoi si apoi sa ma intrebi, ce as face altfel, as spune ca tot asa as face. Nu am nici un regret. Sunt convinsa ca boala a venit ca sa-mi arate sa o iau pe un alt drum. Dar am invatat multe de atunci si pana acum.
Am invatat sa ma pretuiesc si mai mult pe mine insumi si sa comunic mult mai bine cu interiorul meu. Astfel constientizezi cand trebuie sa te aperi de ceea ce iti face rau si sa actionezi la timp.
Am invatat cat de important e sa mananci sanatos si sa nu neglijezi acest lucru. Cumva m-a invatat sa privesc lucrurile din postura de observator, privind bunele si relele cum vin si pleaca, dar eu, acolo, de neneclintit 🙂 .

Ca un copac, cu radacini puternice.

Pentru ca am vrut sa raman.
Din exterior, suna infricosator ceea ce mi s-a intamplat, dar pentru mine, a fost doar ca un vis urat ce s-a spulberat, pentru ca nu am renuntat niciodata sa iubesc viata cu adevarat.
De curand am implinit 27 de ani, si m-am regasit acasa.
Acasa, undeva in interiorul meu, unde simt ca traiesc cea mai frumoasa perioada din viata mea.
In care sunt vie, si ma bucur de tot.”

Desi Dra. Vanilie este mutata in alta tara, imi este tare draga, si de atunci am pastrat legatura, macar sa ne confirmam ca suntem bine. De fiecare data cand o vad pe facebook cat de vie, frumoasa, radioasa si implinita este,  realizez cum “viata bate filmul” uneori.

Va fi intotdeauna un exemplu pentru mine, cand ma gandesc cat de natural purta ea la club peruci, imbratisand fiecare clipa cu aceeasi pofta de traire ca atunci cand era sanatoasa.

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY
Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o lectie despre pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Am mai mult timp liber, odata cu cresterea copacelului si vreau sa profit la maxim de aceasta perioada, sa cunosc cati mai multi copaci cu emotii si povesti interesante.

Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc! ❤