Draga Copac,

Sa incep cu ceva amuzant. Am o prietena care, acum multi ani, imi povestea cum isi urmarea iubitul, deghizata cu peruci si ochelari ca in filme, pe la cluburi, terase si alte locuri unde ii mai mergea omul. Parca “am investigat” si eu o data cu ea. Uneori era prinsa, si stiu ca-i zicea “suspectului” ceva de genul: “Hocus- pocus, nu-s aici, de fapt, totul este in imaginatia ta!” 🙂 🙂 Am fost si eu intr-o vreme, o paranoica in relatii, recunosc. Despicam firul in patru, intorceam situatiile pe toate partile, jucam rolul de detectiv sau de victima. Bine, eram tinerica, nu prea aveam habar de lectiile vietii si aveam foarte mult timp liber. 😀 Intre timp am crescut, mi-am capatat increderea in valorile personale, si lucrurile astea nu imi mai ocupa de niciun fel timpul. Totusi, sunt putin ingrozita cand ma uit in jurul meu la oamenii in toata firea, care fac o meserie din asta…. Cand nu ne apreciem, cand nu avem incredere in noi, este foarte posibil sa ne cream niste convigeri de genul ca nu meritam anumite persoane in viata noastra, sau ca relatiile noastre sunt sortite din start esecului, si astfel sa devenim gelosi, obsedati, paranoici, stresanti, posesivi, sufocanti. Bineinteles, uneori, ni se dau motive sa fim asa, dar alteori, suntem doar fricosi, sa nu se intample ceva. Cu atat acumulam mai multe ganduri negative, cu atat fricile noastre devin mai reale, pentru ca uneori mintea noastra isi exerseaza emotiile negative, si acestea pot deveni reale daca ne concentram prea mult pe “lucrurile rele”, care credem ca urmeaza sa ni se intample. Asa ca eu am ales sa ma concentrez mai mult pe iubire, pe sentimente pozitive, pe persoane care imi merita atentia, si sa cred ca merit sa imbratisez numai lucruri bune in viata mea. Trebuie sa intelegem ca o relatie buna este despre impartirea unor idealuri, momente, vise, sperante, este despre ajutorul reciproc, si despre cresterea individuala si impreuna. Este despre decizia a doua persoane de a ramane impreuna, in pace. Este despre a pune capul linistiti pe perna amandoi, seara, la culcare. Nu este despre incorsetare, si urmarit cu binoclul.

Cum cred eu ca ai putea sa scapi de paranoia din relatii:

1) incetand sa atragi compania oamenilor lipsiti de principii, toxici, oamenilor care nu te ridica, nu te apreciaza, si nu te iubesc la adevarata ta valoare. 2) incetand sa te concentrezi pe lucrurile negative. Imperfectiunea unei realtii este frumoasa si reala. Bineinteles, asta nu inseamna ca trebuie sa inghitim toate neajunsurile celuilalt, ci in general, sa vedem si partea plina a paharului. Cei nesiguri pe ei, se focuseaza doar pe scenariile pesimiste si uita sa se bucure si de micile fericiri ale vietii. Mai bine v-ati focusa pe calitatile voastre, pentru a putea intelege ca meritati si calitatile celuilalt. Incurajati-le planurile, idealurile, ambitiile, incurajati-i sa fie cea mai buna varianta a lor. Si astfel, poate va puteti incuraja si pe voi ca meritati ce este mai bun in viata de la cel de langa voi. 3) incetand sa citesti mintile oamenilor si sa inventezi probleme care nu exista. Realitatea ta, este realitatea ta, nu si a celuilalt. Ce vezi si simti tu poate fi diferit de ceea ce traieste celalalt. Sa crezi ca poti citi mintea celuilalt te incarca de stress si nesiguranta. Nu mai bine vorbiti? Mintea noastra este o fabrica de ganduri, majoritatea negative. Inventia acestora, nu face decat sa distruga o relatie. Comunicarea activa, deschisa, sincera, poate rezolva totusi, foarte multe confuzii. 4) incetand sa mai visezi la cai verzi pe pereti, la relatii idilice din filme, fara probleme, certuri, provocari. Cu totii speram sa apara in viata noastra la un moment dat, un personaj care sa corespunda cerintelor noastre. Totusi, uneori devenim prea exigenti, riscam sa treaca trenul pe langa noi, si sa ramanem doar cu niste fantezii. Ideea este sa nimeni nu prea e perfect, si asa, in imperfectiunea noastra suntem perfecti. Mai gresim ca sa invatam, mai cadem ca sa ne ridicam…. 5) incetand sa judeci relatiile actuale prin prisma celor trecute. Aud des expresia:”stai linistita, toti ajung sa insele”. Cine spune? Doar pentru ca am fost candva dezonorati, dezamagiti, parasiti, nu inseamna ca ne meritam aceeasi soarta din nou.

La sfarsit te intreb: ce te face nesigur in relatiile tale, astfel incat sa crezi ca nu meriti o convietuire in pace si armonie cu tine si cu celalalt?