Draga copac,

faptul ca stau acasa cu fetita mea(care din fericire este foarte cuminte), imi da timp printre un schimbat de scutec si un alaptat,  sa cuget mai mult si asupra mea. Realizam insa  acum ca nu valorific cum trebuie toate clipele cum trebuie, si uneori imi pierd timpul gandind aiurea.
Spre exemplu azi mi-au trecut prin cap, timp indelungat, niste “reparatii” pe care ar trebui sa le fac cat mai repede la mine si la viata mea. Reparatiile constau atat in aspectul exterior, intrucat imi doresc sa revin la abdomenul de dinainte de sarcina cat mai repede, dar si in revenirea mea in “randul lumii”, la orientarea mea visatoare si spre partea de business, la perfectionarea in cooking, la licentierea mea in yoga si pilates si poate nutritie, la o casa mai mare intrucat ne cam lovim de pereti in spatiul mic in care stam, la faptul ca mi-as dori sa calatoresc mai mult, si tot asa …
Concret, la ce nu am si ce nu sunt. La niste asteptari. La ” EU-cladirea neterminata” din momentul acum.
Este uman sa gandim toate lucrurile astea, dar daca ne consumam foarte mult timp cu ele si desfacem firul in 4, daca asteptarile noastre constau mai mult in nemultumirea ca nu suntem ceea ce altii sunt, pierdem esenta a ceea ce traim acum. M-am simtit foarte prost cand imi alaptam fetita, iar eu eram cu “reparatiile mele” in cap si traiam clipa cu ea ca un robot .In timp ce ea imi zambea cu atata inocenta si prezenta 😦
Atunci am  pus ‘PAUZA” si mi-am dat seama ca pentru ea, sunt exact cum trebuie. Si asa ar trebui sa fiu si pentru mine. Pentru ca ea m-a ales pe mine cu toate nejunsurile mele.
Cu toate ca am citit tone de carti care imi spun ca exact asa nu trebuie sa gandesc, mintea imi joaca uneori feste. Cand o sa ne maturizam si o sa intelegem ca avem o viata minunata, prieteni extraordinari si joburi mai mult decat decente fara sa ne plangem de ceea ce nu avem?
Poate cineva este foarte comic/a cum uneori mi-as dori sa fiu si eu, poate altcineva este foarte bun/a in business, poate faci niste torturi de-ti sta mintea in loc sau poate te imbraci ca modelele de pe copertile revistelor,  poate esti foarte priceput/a in IT sau poate te dai cu placa cu viteza luminii. Poate esti asa cum eu nu sunt,
Dar surpriza, suntem cu totii diferiti!  Nu avem cum sa fim buni in toate si sa avem de toate! Este mult mai sanatos sa incepem “reparatiile” cu acceptarea a ceea ce suntem si avem in loc sa ne dorim sa fim ca altcineva .
Daca suntem mai increzatori in fortele proprii, atragem mai multe energii pozitive sa ne dezvoltam laturi noi, sa vizitam locuri noi si sa ne facem prieteni noi.”Reparatiile” ar trebui sa inceapa cu iubirea si recunostinta pentru clipa de acum exact asa cum este.
Schimba ce poate fi realistic schimbat dar fii mandru/a de cine esti si ce ai. Recunoaste ca nu ai cum sa fii bun in toate dar focuseaza-te pe ce esti cu adevarat bun. Traieste-ti viata in cel mai sincer mod. Priveste in ochii care te privesc.
Iar intrebarea mea catre mine si catre tine de la sfarsitul zilei este: de ce ne este asa de greu sa fim buni cu noi?