Draga copac,

acum un an am inceput acest blog. Nu aveam o idee foarte clara asupra a ceea ce voi transmite, dar stiu ca am simtit o chemare foarte puternica sa creez ceva si sa -mi fac vocea auzita. Totul a inceput cu putin timp in urma cand,  intr-o vacanta intr-o jungla din Cambodia am visat exact  numele blogului, logo-ul si faptul ca trebuie sa-mi folosesc vocea in inregistrarile audio… Tot in Asia, am deprins singura puterea recunostintei pentru ca  acolo am invatat o lectie magica: lectia celor care sunt fericiti cu ce sunt si ce au. Acolo copiii si oamenii mari nu aveau ce avem noi aici, dar erau atat de zambareti, fericiti si multumiti cu viata lor incat m-au impresionat profund cu simplitatea lor. Erau recunoscatori. Pe atunci nu citisem atatea carti de dezvoltare personala si psihologie si nu cunosteam lucrurile pe care le cunosc acum, dar aceasta povata a venit natural si de atunci mi-am schimbat total perspectiva asupra vietii.

Spuneam la un moment dat, ca viata mea a luat o alta intorsatura cand am participat  la o prima clasa de yoga  la care sincer am intrat din intamplare si profesorul m-a intrebat “cine sunt ?”. Nu se referea la numele meu sau functia, sau sexul… A pus o intrebare fiintei mele interioare. Se spune ca yoga dincolo de beneficiile fizice pe care le-am simtit 100% pe corpul meu, te ajuta sa te redescoperi, sa afli cine esti, ca deschide anumite chakre si aduce echilibru si inspiratie in minte si suflet. Si asa s-a intamplat. La scurt timp, am simtit sa-i dau raspunsul profesorului meu si sa-i spun ca … sunt un copac  pentru ca nimic nu poate defini  viata mai bine. Pentru ca RESPIRA.Cand ei RESPIRA eu RESPIR. Pentru ca sunt bucuroasa ca traiesc constient viata asa cum mi-a fost data cu bune si cu rele si sunt profund recunoscatoare pentru fiecare clipa. Mi-am dat seama ca mor in fiecare zi daca nu citesc, daca nu ascult muzica, daca nu  ma uit la cer, daca nu calatoresc,daca pierd timpul la televizor, daca nu iubesc ceea ce fac, daca nu visez, daca nu cunosc oameni noi, daca nu creez ceva nou in fiecare zi, daca nu iubesc animalele si natura, daca nu sunt recunoscatoare pentru ceea ce am in fiecare secunda.

Filosofia mea a  castigat respectul si inimile catorva dintre voi dar recunosc ca pe masura ce am castigat prieteni noi, pe altii i-am pierdut. I-am pierdut pe aceia care poate au crezut ca am luat-o razna :)), sau  ca nu mai sunt la fel de cool pentru ca nu mai semnez condica pe la cluburi si in mall-uri ca inainte. Nu judec pe nimeni, si nu ma judec nici pe mine ca am ales sa fiu altfel. Sa fiu EU, nu ceea ce altii vor sa vada.

Intre timp, in acest an am devenit mama. Daca visul meu mi-a dat de inteles ca trebuie sa creez ceva, realitatea minunata a vietii m-a facut sa inteleg ca nu exista ceva mai  suprem decat creatia umana, prin care noi femeile suntem inzestrate cu o putere magica de a da suflare mai departe. De a continua viata pe acest pamant. Mi se pare incredibil ca acum un an eram doar cu tastatura in brate in momentul in care imi impartaseam voua gandurile, iar acum trupul ei mic il tin in palme iar in inregistrarile mele veti auzi printre altele , scancete de copil. Fetita mea, Yana, este ramurica mea, cea mai buna parte din mine, mai frumoasa mai armonioasa, mai buna, mai luminoasa. Este un bulgare de fericire care ma face sa cred ca totul merita.

Va multumesc ca mi-ati fost alaturi la toate schimbarile din viata mea.Sunt profund impresionata de emotia si mesajele de incurajare  pe care le primesc continuu  de la in voi. Uneori ma simt neputincioasa pentru ca voi imi cereti sfaturi iar eu nu sunt nici psiholog si nici  vreun guru 🙂 .Va raspund din inima, atat cat pot si cat stiu.Mi-ati spus ca am deschis inimi cu acest blog,si ca aici gasiti mai mult decat niste cuvinte insiruite intr-o propozitie.Ca in aceasta gradina de copaci, v-ati intalnit inima sau sufletul si ca va simtiti mai bine cand imi auziti glasul sau cand ma cititi.Ati vazut o portita pe care sa iesiti si sa va deconectati si  “ati facut pasi inspre voi”.Fara sa stiti unde ajungeti si cine va duce, v-ati lasati condusi de niste cuvinte.Fara sa stiti cine este in spatele lor,v -ati lasat ghidati de niste virgule.Va sunt recunoscatoare pentru ca aveti incredere in mine si v-ati alaturat calatoriei mele.

Cu speranta ca ‘v-am atins’ in interior, unde prea multe si multi se ascund am vrut si vreau sa deschid in continuare usa  larg catre voi si sa va ajut sa va  ridicati  pe varfuri si sa va vedeti pe voi.Pe mine, si pe multi  ca mine aici.

Chiar daca cele 365 de zile  s-au terminat, eu sper ca aceasta gradina va creste din ce in ce mai mult iar  voi ma veti insoti pe mai departe.

Multi ani noua!

Mai jos as vrea sa imi reinnoiesc emotiile si gandurile  de acum un an:

Astazi este prima zi din restul vietii tale.

Este o zi in care esti in locul potrivit si la momentul potrivit.Este o zi in care afli raspunsul la intrebarea ‘ cine esti ?’
O zi de odihna si meditatie, o zi in care esti prezent cu adevarat.Este o zi in care ai cazut la pace cu trecutul si vei ierta.

O zi in care nu-ti lipseste nimic si esti rescunoscator pentru tot ceea ce esti si ce ai.
Este o zi in care mirosi ! In care privesti ! In care asculti !In care atingi !

Este o zi in care vei canta ca si cum nimeni nu te-ar auzi.
In care vei dansa ca si cum nimeni nu s-ar uita .In care vei citi !
Vei picta !Vei merge la teatru !Vei calatori !Vei face toate lucrurile care iti plac !
In care iti vei sadi propria gradina si nu vei astepta sa primesti flori.

Este o zi in care traiesti . In care inspiri si expiri .
Inspiri iubire expiri ura.Inspiri incredere expiri slabiciune.Inspiri curaj expiri frica.Inspiri liniste expiri suparari.Inspiri iertare expiri regrete Inspiri liniste expiri lacrimi.

Este o zi in care esti viu.In care respiri.Este o zi in care esti…….. un copac.

Te astept 365 de zile de aici incolo pe blogul meu suntuncopac.com ca sa respiram impreuna asa cum numai copacii stiu.