Asculta-ma aici:

 

 

Draga mea fetita,
Imi aduc aminte ca am avut mai multe perioade in viata cand mi-am urat corpul. Cele mai multe in copilarie si adolescenta cand nu cunosteam mai nimic din lucrurile pe care le stiu acum: nu stiam ca asa cum imi tratez corpul, asa imi va raspunde inapoi.
Primele au fost pe la 12 ani, cand imi uram picioarele. Mi se parea ca am cele mai scurte si strambe picioare din Univers. Ma obseda atat de mult acest gand incat purtam numai pantaloni, iar sub genunchi in laterale imi lipeam bucati de vata cu scotch ca sa umple curburile ce ma faceau sa par cracanata. Ma gandeam aproape in fiecare zi la acest lucru, ma uram si imi uram parintii ca au dat nastere la asa ceva. Mi-ar fi placut sa fie cineva care sa-mi zica ca nu erau asa urate, si ca oricum corpul meu este in schimbare…
Apoi tot in generala, mi-am urat cu toata fiinta zambetul, dintii. Pentru ca nu am avut grija de ei in copilarie si imi bagam tot felul de creioane intre dinti, ajungeam pe scaunul de la stomatolog in fiecare luna, si de fiecare data, poate si din nepriceperea dentistilor zambetul meu mi se parea din ce in ce mai urat. Asa ca radeam cu mana la gura tot timpul. Mi-ar fi placut sa am curajul sa spun cuiva aceste lucruri, si acel cineva sa-mi spuna ca totusi am un zambet frumos.
Prin liceu, mi-am urat cu adevarat corpul intru totul. Pe baza unor depresii clasice din dragoste luasem o greutate mai mare ca cea pe care o am acum in sarcina, in 8 luni.Nu am fost niciodata foarte grasa, dar in mintea mea lucrurile erau amplificate de mii de ori.
Apoi in facultate am slabit, dar am ramas cu un fund lasat si niste colacei odiosi in jurul burtii, si uneori purtam brau ca sa ii ascund.
Dar lucrurile astea, si perceptiile asupra lor s-au schimbat in timp. Pe masura ce m-am preocupat din ce in ce mai mult de ce sunt nu ce am, toate defectele fizice pareau din ce in ce mai mici. Odata ce am crescut, picioarele mele s-au mai indreptat, iar cand m-am apucat de yoga pot sa spun ca eram foarte mandra de ele: mi se pareau puternice si brazdate de muschi sexi. Cand tatal tau m-a cunoscut, unul din primele complimente pe care mi le-a facut a fost sa mi spuna ca am picioare frumoase :)! De asemenea abdomenul meu era plat cum nu a fost niciodata si fundul vesel:).
Si zambetul meu este acum frumos, pentru ca niste dentisti tineri si talentati au reusit sa repare ceea ce altii au facut gresit.
In momentul cand te-am conceput, a fost poate momentul cand mi-am iubit cu adevarat corpul pentru ca stiam ca este perfect cu toate micile lui imperfectiuni. Eram mandra de fiecare muschi, de textura pielii si abia asteptam sa te port in pantece.
Nu mi-a fost o secunda frica ca ma voi ingrasa si ca nu voi mai fi din nou femeia care eram inainte. Am avut incredere in corpul meu si in tine. Stii bine ca ma uit cu mandrie in fiecare zi in oglinda la tine, si mi se pare ca am cea mai frumoasa burtica si cel mai frumos corp de mamica. Iti multumesc din inima ca nu am avut nicio pofta de cand te port, ca ma lasi sa dorm noaptea si greutatea ta nu a lasat pe pielea mea  nicio urma.
Ti-am vazut piciorusele, degetele, zambetul la ecografie si vreau sa te rog sa vii pe lume cu gandul ca esti perfecta! Si daca uneori, te vei supara pentru ca tu crezi ca unele parti din tine nu corespund cu cele pe care tu le crezi perfecte, te rog, vino la mine si te voi ajuta sa te iubesti cel putin atat cat te iubesc eu pe tine.
Iubeste-ti corpul fata mea, si el te va iubi inapoi.

 

Concept: suntuncopac

Foto: Tibi Vintur

Locatie ZEN: Anda Roman Atelier