Concept & montaj video: Suntuncopac
Realizat si ZENuit in magica locatie: Atelier Anda Roman

Draga copac,

In pantecele nostru este inceputul… si prezentul.. si viitorul.
Un cordon ombilical infinit care leaga generatii de inimi. Strabunicile , bunicile , mamele noastre, toate au facut posibil ca noi sa dam mai departe iubirea lor, impreuna cu a noastra.
De milioane de ani, avem misiunea sacra de a da suflare, insa de fiecare data cand dam viata, cu fiecare respiratie si bataie de inima impartita cu sufletul ce creste din noi, realizam ca de fapt, participam si la renasterea noastra.
Nu putem intelege ce am primit din pantecele in care am crescut, pana cand nu ne vine randul si noua, sa dam mai departe ritmul unor noi batai de inimi: tic -tac, tic -tac…
Si atunci, ne invitam copiii sa danseze in gradina noastra, sa se hraneasca cu fructele noastre, sa se odihneasca la trunchiul nostru puternic.
Cand ploua sau viscoleste, ii ascundem sub ramurile noastre, si ii invelim cu frunzele calde.
si din priviri le soptim…ca ii asteapta o calatorie minunata, in care ii vom insoti atata timp cat ne vor dori langa ei.
si le soptim ca din iubire au venit, cu iubire au fost hraniti si asta trebuie sa ramana hrana lor toata viata;
si le soptim ca nu numele din certificatul de nastere ii  va  face oameni, ci privirea in ochi cu bunatate si modestie a acestora;
si le soptim ca singurul moment in care trebuie sa stie cat este ceasul este cel in care se nasc si cel in care mor…. in rest sa se bucure de fiecare secunda din prezent;
si le soptim sa se lase iubiti de animale, oameni si natura dar in primul rand sa raspunda iubirii lor infinit si sa se accepte si sa se iubeasca pe ei asa cum sunt ;
si le soptim sa lupte pentru visurile lor pentru ca nimic nu este imposibil;
si le soptim ca se merita sa se umileasca din dragoste, dar sa nu se lase calcati in picioare. Sa isi asculte mai mult inima si mai putin mintea;
si le soptim sa-si tina de mana iubirile nu sa puna stapanire pe sufletele lor;
si le soptim ca iertarea si bunatatea ii fac mai intelepti si mai impacati.
si le soptim sa faca o arta din tot ceea ce fac;
si le soptim ca nu averile ii fac fericiti, ci recunostinta si bucuria de a pretui ceea ce sunt si ce au in fiecare moment;
si le soptim ca de fiecare data cand sunt trantiti la pamant, sa se ridice pe varfuri si sa mearga mai departe;
si le soptim sa se inconjoare de cei care ii inspira si ii ajuta sa prinda aripi;
si le soptim, ca totul are un rost si se merita, pana si lacrimile si dezamagirile;
si le mai soptim, sa ne respecte;
si sa ne ierte ca imbatranim si ca in curand ii vom parasi;
si cand vor vedea lumina zilei, abia iesiti din pantecul nostru, sa le reamintim ca acum samanta iubirii este in mainile lor: ca sunt cea mai buna parte din noi, mai blanda, mai inteleapta, si mai puternica, gata sa-si ancoreze radacinile si sa duca creatia si iubirea generatiilor trecute mai departe.
Urmareste renasterea mea alaturi de venirea pe lume a copacelului meu, pe http://www.suntuncopac.com