Draga copac,

cand eram in clasele a II a , pana intr-a IV a, aproape in fiecare toamna, imi aduc aminte ca trebuia sa scriem o compunere despre acest anotimp, despre caderea frunzelor, despre spectacolul de culori. Stiu ca invatatoarea ne dadea ca pont, compararea frunzelor cu ostasii cazuti in lupta.

Astazi as scrie compunerea altfel:).

Toamna se instaleaza intr-o zi fara sa iti dai seama. O recunosti dupa miros. Frunzele cad din copaci si fructele coapte se las culese. Unele isi pierd invelisul precum nucile sau castanele. Pamantul este un covor de culori separate.Toamna este perioada despartirii.

Eu cred in separare dar si in continuitate. La fel cum fructul se desprinde de copac, cum samburele sau grauntele se separa de fruct, sufletul meu, al tau,  se va separa la un moment dat de corp. Toamna ne ofera acest tablou meditativ. Este atat de simplu. Cand va veni clipa, sufletul nostru se va desprinde de corp -de invelis, precum un graunte sau samanta de fruct, precum fructul de copac.

Peste iarna el va fi depozitat in ‘hambar’, iar in primavara este pregatit sa se insamanteze din nou.

Si un nou copac va inflori, ducand povestea ta mai departe.

Vizualizeaza pentru cateva secunde acest tablou al spiritului tau cu liniste si impacare. Este natural. Este normal. Este frumos.

Toamna miroase frumos.