Draga copac,

ma uitam ieri la  Lucy- un film foarte interesant. Pe scurt dezbate problema folosirii creierului nostru: cum noi oamenii il folosim in proportie de doar 10%, pe cand delfinii- care au descoperit ecolocatia, il folosesc in proportie de 20%, aratandu-ne intr-un fel cat de superiori ne sunt, asadar provocarea finala ar fi “ce s-ar intampla daca ne-am folosi creierul 30% -50%-100%?

Delfinii ne dau o lectie mare si anume ca ei sunt preocupati de A FI, iar noi de a A AVEA. De aceea ne sunt asa de superiori.

Mintea noastra se intreaba non stop: ce ar fi daca? – as avea un loc mai bun de munca, o casa mai frumoasa, un telefon mai performant, o vacanta mai exotica, un partener mai bogat, o masa mai copioasa, etc.

Suntem atat de preocupati sa agonisim incat uitam sa fim.

Toate acestea sunt ghidate de frica si obstacole. Noi nu experimentam ceea ce exista in mod direct pentru ca suntem prea ocupati sa perfectionam, dar intr-un mod artificial. Ne imbracam in exterior fiinta cu ‘haine la moda’, iar in interior ramanem mai subdezvoltati ca niste delfini.

Astazi copacul ar vrea sa fie un delfin:).

Mai multe despre delfini:

“Delfinul este fiinta cea mai inteligenta de pe Pamant, potrivit ultimelor cercetari ale oamenilor de stiinta de la Universitatea Pennsylvania, care au studiat timp de multi ani cum comunica delfinii intre ei. S-a constatat ca aceste animale folosesc in comunicare aproximativ 14 mii de semnale. In convorbirile lor zilnice oamenii se multumesc sa foloseasca o mie de cuvinte. In plus, un singur semnal al delfinilor cuprinde mult mai multe semnificatii decat un sunet sau un cuvant.
Delfinii produc un sunet de o masa care depaseste cu mult cantitatea cuvintelor folosite de oameni. Fiecare delfin scoate un sunet aparte, care il caracterizeaza doar pe el, si are o gandire specifica. Unii dintre oamenii de stiinta de la Universitatea  Pennsylvania care au studiat creierul acestor mamifere marine au caracterizat societatea delfinilor drept o civilizatie paralela cu cea umana. Inainte de toate, marimea si constructia creierului delfinului i-a surprins pe cercetatori. Potrivit inregistrarilor realizate cu MRI  (Magnetic rezonance imagining), sistemul nervos al delfinului este de o constructie perfecta, parand chiar mai dezvoltat decat cel al omului. Au fost descoperite specii de delfini care au creierul de 1700 de grame, cu 350 de grame mai greu decat creierul uman. Creierul acestui mamifer marin concureaaza cu cel al omului si in privinta complexitatii sale, dar exista domenii in care il si depaseste. Delfinii au mai multe celule nervoase decat omul. Anterior, oamenii de stiinta au presupus ca creierul delfinilor este atat de mare din cauza ca celulele nervoase din interiorul creierului lor nu se aseaza atat de strans in interior. Acum au descoperit ca asezarea respectivelor celule este identica cu cea a omului. Scoarta cerebrala a  delfinului are zone de asociere corespunzatoare cu cele ale omului, iar indirect si acest fapt reprezinta o dovada a inteligentei lor.
Delfinii ”vad” in primul rand cu urechile, cu ajutorul ultrasunetelor emise de ei. Delfinii recunosc foarte clar toate formele subacvatice. Auzul lor este de o mie de ori mai bun decat cel al omului. Sunetele emise de ei sunt receptionate de tovarasii lor si la o distanta de o mie de kilometri. In acelasi timp si organul vederii lor este deosebit de dezvoltat. Oare de ce? Indiferent din ce cauza, nivelul dezvoltat al sunetelor emise si al auzului lor le permite o comunicare extrem de variata.
Creierul delfinilor le permite sa poata sesiza 3000 de impulsuri intr-o secunda. Din acest motiv, acestor mamifere marine inteligente li se pare vorbirea umana prea lenta. Oamenii nu sunt in stare sa sesizeze rafinamentele sunetelor emise de mamiferele marine.
Cele mai recente studii si cercetari au descoperit ca delfinii au capacitatea sa faca niste comunicari foarte complicate intre ei. In Pennsylvania s-au facut experimente in care i s-a comunicat unui delfin necesitatea executarii unei sarcini, dar respectiva sarcina trebuia sa fie executata nu de cel caruia i s-a comunicat, ci de un alt delfin, de care era despartit printr-un zid gros. Prin peretele respectiv, delfinul i-a comunicat celui aflat dincolo de zid ce trebuie sa faca, respectiv sa ridice un triunghi rosu si sa i-l dea omului. Ambele animale si-au meritat bucatile de peste primite drept recompensa. Numai ca cercetatorii sustin ca aceste mamifere marine inteligente au executat cerintele oamenilor nu pentru a primi drept recompensa o bucata de peste, ci pentru emotiile provocarilor la care au fost supusi si pentru experienta in sine. S-au facut mii de asemenea experimente, sarcina transmisa era mereu schimbata, dar in toate cazurile executarea sarcinii primite era fara nicio eroare. Iar acest lucru inseamna ca delfinii reusesc sa se descurce in lumea care ii inconjoara.
Ceea ce i-a uluit si mai mult pe oamenii de stiinta a fost faptul ca adeseori delfinii preluau de la om modificarea experimentului, modificand intregul proces experimental. Mai mult, si delfinii au elaborat niste sarcini mult mai complicate decat cele date de cercetatori. Au existat destul de multe momente in timpul experientelor cand oamenii de stiinta nu mai erau siguri cine pe cine invata.” sursa  http://prosistemhaha.wordpress.com/