Draga copac,

Lucrez in  domeniul sportiv. Urechile mele aud doar maratoane,transformari, competitii, “cel mai puternic”, “cel mai rapid” , “cel mai fit/slab/gras”, “fii primul”, “rezultat”, etc.

De fapt peste tot cred ca e la fel. Cred ca societatea in care traim este bazata pe competitie, difera doar nuanta.

Cand  fac yoga, imi place sa –mi repet in minte : “aici nu este nicio competitie, nu trebuie sa termini niciun maraton, este pentru tine…”

Dar nu asa ar trebui sa fie si in viata? Viata nu este tot pentru noi? De ce alegem sa “ne urcam la saua vietii” ca intr-un rollercoaster, ca si cum am participa la un maraton? Care e premiul?

Hmm..

Poate daca atunci cand ne sculam dimineata nu am pune  mana pe telefon deschizand aplicatia de facebook, ci deschizand fereastra si uitandu-ne pe cer, pe strada, la oameni, la pasari, am simti ca “ziua buna incepe de dimineata”.

Poate ca daca ne-am deconecta un pic de la tehnologie, am descoperi pasiuni sau hobby-uri noi.

Poate daca am comunica mai mult intre noi  am barfi mai putin.

Poate daca am cumpara mai mult timp, si mai putine masini, case, haine, bijuterii, etc ne-am considera mai bogati.

Poate daca nu am mai sta cu orele peste program la birou, am putea sa ne imbunatatim relatiile cu partenerii, copiii, familia noastra, sau de ce nu, cu noi.

Poate daca ne -am bucura in liniste de prezenta noastra macar cateva minute pe zi gandindu-ne la lucrurile care ne aduc bucurii in viata noastra, am ajunge la concluzia ca avem macar un prieten bun si sincer: noi insine.

Poate daca ne-am petrece macar o zi  “offline” si am merge la teatru, la tara, in natura, la bunici, la biblioteca, etc,  ne-am inspira pentru saptamana ce urmeaza.

Poate daca  am spune “NU” uneori este alegerea cea buna pentru a spune “DA” la lucrurile care conteaza cu adevarat.

Poate daca ne-am lasa invatati si iubiti mai mult de animale si copii, la finalul zilei am fi mai destepti.

Poate daca am fi mai recunoscatori pentru ce avem in loc sa ne plangem de ce nu avem, am fi mai impacati.

Si poate astfel vom intelege ca uneori mersul la pas te ajuta sa castigi un maraton. Iar singurul premiu care conteaza  este cel dat de tine.