Draga copac,
Desi am fost tot timpul un happy -face, in linistea mea, de mica ma uitam ingrozita la linia vietii din palma, care nu arata un viitor prea promitator. Undeva aproape de 35-40, cam bye- bye 😀 😀 !
Acum vreo 2 ani, inainte sa descopar mai serios lucrurile astea foarte frumoase legate de yoga si dezvoltare personala, chiar am avut cateva luni de usoara panica, ma uitam in fiecare dimineata in palma si II multumeam ca inca traiesc, ca mi-a mai dat o zi.
Traiam frica de moarte, sentimentul acela ca se va termina, de necunoscut. Era un sentiment rece si ciudat ce nu voiam sa–l recunosc, dar care se baga cu mine in pat in fiecare noapte.
Simteam ca mai am atatea lucruri de facut, de invatat, de iubit, pur si simplu ma luptam cu aceasta idee de sfarsit.
Apoi, lucrurile au inceput sa se aseze, am inceput sa merg la clasele de yoga, sa citesc niste carti care mi-au deschis orizonturile si au urmat vacantele in Asia care m-au ajutat sa privesc cu alti ochi … totul.
Cred ca pace mi-a adus si momentul in care i-am spus “Da !” la altar sotului meu.
Totusi, desi am avut ajutoare din exterior, raspunsurile si linistea le-am gasit in mine.
Am inteles ca nu trebuie sa-mi fie frica de moartea fizica ci de moartea in fiecare zi in care nu constientizez ca traiesc. Mi-am dat seama ca mor in fiecare zi daca nu citesc, daca nu ascult muzica, daca nu ma uit la cer, daca nu calatoresc,daca pierd timpul la televizor, daca nu iubesc ceea ce fac, daca nu arat celorlalti ca ii iubesc, daca nu visez, daca nu cunosc oameni noi, daca nu creez ceva nou in fiecare zi, daca nu iubesc animalele si natura, daca nu sunt recunoscatoare pentru ceea ce am in fiecare secunda. Daca stau cu ochii inchisi.
Nu pot sa spun ca am scapat complet de aceasta frica, dar stiu ca invat in fiecare zi sa fiu din ce in ce mai impacata cu mine. Am invatat o lectie importanta si cand am simtit prima miscare a fatului in uterul meu. Faptul ca am ceva viu in mine, nascut din mine, m-a facut sa inteleg cu adevarat ca totul este in schimbare si evolutie.
Si este Divin.
Viata se traieste pe zile. Si moartea se petrece tot in fiecare zi, daca nu stim sa pretuim fiecare zi cand ne ridicam din pat.