Audio play:

 

 

 

 

Draga mami, draga tati,

 

acum aproape 6 luni, eram undeva in cer intr-un copacel format din nori impreuna cu mai multi copii.

Stiu ca trebuia sa ne alegem fiecare o familie de pe pamant in viata carora sa prindem radacini si sa ne facem un rost. Era o asa de mare galagie acolo, atati de multi atarnam in copacel incat ma mir ca nu s-a rupt cu noi. Dar mami, tati, copiii au plecat unul cate unul pe masura ce isi gaseau familiile si la un moment dat, m-am uitat in jurul meu si m-am speriat, ramasesem doar eu cu un baiatel. Dupa multe cautari, baietelul a plecat si el si am ramas singura. Am rasfoit mii de albume cu parinti dar nu i-am simtit pentru mine. Ma resemnasem ca o sa raman acolo sus in copacel singurica. Pana cand, la un moment dat am vazut o scena cu voi doi in ziua nuntii intr-o camera de hotel, cand v-ati tinut de mana in tocul usii, fara sa va uitati unul la altul inainte sa mergeti la altar. Voi nu stiti, dar eu stiu ca v-am luat si eu de mana atunci si am decis sa nu va mai dau drumul.

Tati, tu erai asa de emotionat, iti tremura asa de rau mana, dar am fost asa de fericita te-am gasit asa cum vroiam eu: un tatic tanar, bun, cald si sincer care sa ne iubeasca pe mine si pe mama cu inima nu cu mintea.
Iar tu mamico stiu ca ai trecut printr-o perioada in care ti-ai pus multe intrebari, ai descoperit multe lucruri despre tine si despre rostul tau. Si stiu ca simteai nevoia sa creezi ceva. M-a atras chemarea ta prin care incercai sa le arati oamenilor sa fie mai buni. Ai inceput cu yoga si cu blogul asta cu copacii, si sunt tare mandra de tine mamico pentru ca am vazut cum niste simple cuvinte din partea ta au ajutat mai multi oameni sa fie mai recunoscatori, sa fie ….mai oameni, sau mai…. copaci cum le zici tu. Dar vreau sa-ti zic ceva mamico, sa nu te superi pe mine, dar sa stii ca ai fost naiva: copacul tau , chemarea ta spre divin, creatia ta suprema nu a fost blogul tau asa cum ai crezut, ci sunt eu, fetita ta, copacelul tau din cuvinte spuse si nespuse.

Intrebarile tale vor gasi raspuns in mine.
Ei bine, vreau sa va zic ca imi e bine acum in burtica, este cald, canta muzica ta frumoasa mami, si ma linistesc cand vorbesti cu mine sau doar cand iti ascult bataile inimii. Ma observ in fiecare zi cum incep sa seman si mai mult cu voi, si abia astept sa va strang in brate si sa va spun cat va iubesc si cat de fericita sunt ca am facut ce trebuie: ca v-am ales pe voi.
Nu am un nume inca, nici nu stiu cum sa semnez aceasta scrisoare, dar ghici ce, nici nu conteaza, puteti sa scrieti orice in certificatul meu de nastere , dar eu raman tot copacelul vostru. 🙂
Va iubesc mult , mult si abia astept sa va invat multe lucruri. ❤ ❤ ❤