Draga copac,

 

Lasa-ma sa- ti spun ce poti sa inveti la un moment dat din unele despartiri pe care tu le numesti dureroase:

• Ca unele dureri trebuie sa le primesti si sa le accepti ca pe niste musafiri in casa ta, pentru ca vin  ca un mesager, semnal de alarma ca ceva nu merge bine si trebuie schimbat;
• Ca inima ta este foarte puternica;
• Ca toate se intampla cu un rost;
• Ca la un moment dat iti gasesti puterea sa ierti; pentru tine, pentru ca meriti liniste!
• Ca poti sa renunti intr-o secunda la luni sau ani plini de resentimente;
• Ca poti pune capul pe perna linistit;
• Ca orizontul este larg si iti ofera multe privelisti pe care poate nu ai avut ochi pana acum sa le vezi;
• Ca esti foarte bun in a avea grija si de zambetul si fericirea ta nu numai  a celorlalti;
• Ca esti destul de  curajos sa spui NU spre binele tau;
• Ca peste noapte ai mai mult timp pentru tine sa te redescoperi si sa te reindragostesti de tine;
• Ca existi ca entitate individuala, nu numai ca “anexa” a cuiva.
• Ca prietenii si familia sunt minunati;
• Ca cele mai dureroase sfarsituri pot fi cele mai dulci inceputuri;

 

Cand va mai trece timpul si inima ta se va mai linisti, cand toate incep sa prinda sens, aseaza-te langa un copac cu mere si asculta merele care cad in jurul tau pe rand, unul cate unul… irosindu-si dulceata.

Spune-i vietii cat de recunoscator ii esti  ca ai  gustat din copacul dragostei cat de mult ai putut.

Viata e frumoasa, cu bune si cu rele.