Draga copac,
De unde goana asta dupa perfectiune? Alergam dupa trupul perfect, hainele perfecte, anturajul perfect, casa perfecta, relatia perfecta, casa perfecta, vacantele perfecte, copiii perfecti… totul trebuie sa fie perfect. De ce?
Sunt departe de a fi perfecta si sun ok cu asta.
Nu arat perfect, nu scriu si nu vorbesc perfect, nu ma comport exemplar. Nu ma astept sa ma placa si sa ma iubeasca toata lumea. Nu vreau si nici nu ma astept sa fiu vreodata ….perfecta.
Vreau doar ca in fiecare zi sa fiu un om mai bun si sa inteleg mai multe din cele din jurul meu.
Vreau sa fiu EU. Sa fiu cea mai buna versiune a mea. Sa ma intalnesc cu mine si sa-mi zambesc cu bunatate.
Asta mi se pare cel mai greu. Sa vrei sa fii TU. E usor sa fii altcineva, dar sa fii tu e o provocare.
Poate nu este vorba intotdeauna despre a castiga ceva, a fi in competitie cu cineva, a fi altcineva.
Poate daca ne -am dori sa fim mai fericiti ar trebui sa incepem prin a ne dori “sa fim noi”.
Sa aveti o zi buna azi, in care sa va doriti sa fiti voi. 🙂
August 18, 2014 at 19:39
Imi place rau de tot chestia asta.
August 20, 2014 at 12:20
ufff…e destul de greu sa renuntam la competitia asta cu noi, cu altii, cu altfelul din vecinatate…ai dreptate ca ar fi bine sa ne simtitim toti OK cu noi si atunci am fi fericti
Pingback: Nu sunt perfecta si sunt ok cu asta » roPublica