Draga copac,
Am simtit sa-ti prezint azi un copac, un platan, care crede ca pentru a fi fericit, nu conteaza ceea ce ai, ci ceea ce simti si ceea ce faci.
Am cunoscut acest “platan” in urma cu vreo 3 ani, cand a venit la biroul meu imbracata asa frumos, ca o zeita, toata in alb, cu o voce asa calda si buna. In urma ei, dupa ce a plecat, vorbeau pasii.
Ea este Chris Simion. ❤
Un om in permanenta cautare de sine, un om care crede cu tarie in existenta “sufletelor”, Chris este scriitoare si regizor, autoare a sapte carti, printre care „In fiecare zi, Dumnezeu se roaga la mine” si fondatoare a companiei de teatru D’AYA, alături de scriitorul francez Pascal Bruckner. Si eu am aflat de curand ca „Maitreyi“ , „Oscar si Tanti Roz“ , „Hotii de frumusete, „Dragostea dureaza trei ani“, „Te iubesc! Te iubesc?“, „Ce ne spunem când nu ne vorbim?“ „Omul pescarus“ si „Drumul catre frumos“ , toate sunt regizate de ea. Preferata mea a fost “Oscar si Tanti Roz” <3.
Sper sa te inspire si pe tine vorbele lui Chris, pe care le-a conceput special pentru noi, livada de copaci:
“Ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru ca imi da secunde in care am sansa sa il intalnesc. Si le sunt recunoscatoare secundelor ca imi sunt lectii de viata atata timp cat eu nu trec oricum prin ele.
Fiecare om are datoria fata de sine sa isi asculte inima. Ratiunea te pacaleste, inima niciodata. Daca am invatat ceva esential de la esecurile mele este ca as fi putut sa le evit daca luam deciziile la timp si daca eram ferma. Toleranta este o calitate nobila dar intr-o limita.
Am invatat sa citesc in toate situatiile pe care ti le ofera viata…lectii, exercitii de cunoastere, de regasire, de reintalnire cu ceea ce este esential, autentic. Nu stiu cum se face dar eu cand am avut ceva de invatat de la viata nu au fost momente de succes, de extaz, de bucurie. Ci momente de cumpana, de suferinta, de sfasiere. Am si scris la un moment dat ceva de genul “ca sa iti depasesti Iadul, trebuie mai intai sa treci prin el”. Dumnezeu nu iti da niciodata mai mult decat poti duce. Iti da exact cat trebuie ca sa iti depasesti limita, sa treci pe o alta treapta. Credinta este cea care m-a condus toti anii acestia in cautarile mele. Ma uit inapoi si vad un lung sir de emotii. Sunt putine lucrurile pe care le regret si sunt dun cele care nu imi afecteaza constiinta. Sunt esecuri care au tinut mai mult de imaturitate. Nu mi-am lasat sufletul atins la radacina de nimic otravit caci imi este atat de frica de discutia aceea ultima, cand stai la cafea cu Dumnezeu si urmeaza sa iti faci bilantul si sa dai cu subsemnatul…ca incerc pe cat de mult pot sa fiu treaza cand fac ceva si sa imi asum. Viata este suma trairilor noastre. Pe cat de deschisi sau de inchisi suntem in a primi…ni se intampla minuni.
Motto-ul meu este…. “Aminteste-ti ca mori”. “
Tu pentru ce esti recunoscator azi?
Like this:
Like Loading...
Related
Suntuncopac si-mi place sa vorbesc despre asta!
www.suntuncopac.com
Suntuncopac 