Audio play:

Draga salcie,

 

M-am uitat in weekend la filmul Winter’s Tale,  si am ramas in minte cu cateva fraze pe care as vrea sa ti le recit si tie:

“Daca odata ca niciodata nu erau stele pe cer deloc? Daca stelele nu sunt cum credem noi ca sunt?  Daca lumina de departe vine de la urma lasata de aripile noastre atunci cand ne transformam in ingeri?

Destinul ne cheama pe fiecare dintre noi. Este o lume in spatele acestei lumi. 

Suntem toti conectati, toti parte dintr-un plan mai mare intr-o continua miscare. Magia este peste tot in jurul nostru. 

Uita-te mai aproape, timpul si distanta nu sunt asa cum ne apar a fi. 

Toti suntem conectati. Fiecare nou-nascut poarta un miracol cu el, si acel miracol  este un scop unic  promis fiecarei persoane in parte.

Dar atentie: cand incepem sa cautam lumina, intunericul se aduna. 

Eternul concurs intre lumina si intuneric nu este razboit cu armate puternice, dar cu cate o viata pe rand.

Niciodata nu te gandesti ca esti pe atat de batran pe cat vei ajunge. 

Febra face lucrurile extraordinare.Cu cat mai bolnava devin cu atat imi dau seama ca totul este conectat de lumina.

E un mare dans si cu totii avem partea noastra … Apoi ne ridicam in sus, in  cer pentru a deveni stele.

Nimic nu este la intamplare , si nici nu va fi vreodata pentru ca  un sir lung de zile perfect albastre  incepe si se termina  intr-o imprecizie de aur.  Universul este complex si complet . Tot ceea ce a fost vreodata,  este ; tot ceea ce va fi vreodata este – si asa mai departe , in toate combinatiile posibile . 

Nu stiu cine e cel mai  prost-calul , care nu va asculta de stapanul sau, sau maestrul care asculta de calul sau?”

Eu azi sunt recunoscatoare pentru miracole.

 

Tu pentru ce esti recunoscator azi?