Audio play:
Draga brad,
Sotul meu este medic rezident. O data la cateva zile vine cu cate o poveste de la spital cum ca…. un pacient moare. Prin natura meseriei lui, lucrurile astea sunt normale, altfel nu ar putea rezista intre 10-12 ore in picioare in sala de operatii. Dar mie tot imi trece urmatoarea intrebare prin minte: oare era timpul lui/ei?
Fiecare clipa este foarte fragila si imprevizibila, si din pacate nu ne intreaba nimeni daca ne-a venit timpul sau nu, daca suntem pregatiti sa parasim aceasta lume.
Fiecare clipa pe care o traim este, stim “prea ocupata”, insa, poate:
- ar trebui sa avem mai bine grija de corpul, mintea si sufletul nostru. Sa ne hranim cu alimentele si sentimentele care ne fac sa inflorim. Si sa ne ascultam corpul/inima atunci cand plange dupa ceva:poate un medicament, sau poate un ghiont ca trebuie sa schimbam ceva; Sa incercam sa ne tinem corpul, mintea si sufletul activi nu adormiti in sedentarism;
- sa experimentam, sa traim sa ne aventuram mai mult, sa ne stresam mai putin pentru lucrurile care sunt lipsite de importanta – Cateodata punem prea mult efort pe lucruri pentru care nu ar trebui sa ne consumam. Poate ar trebui sa fim un pic mai indrazneti, mai curiosi. Poate ar trebui sa renuntam la incercarea de a fi perfecti si sa o inlocuim cu joaca explorarii. Si poate, ar trebui sa ne permitem sa facem greseli: cea mai mare greseala pe care o putem face este aceea sa stam cu frica ca vom gresi ceva.
- sa ne jucam cu pasiunile si hobbyurile noastre, sa facem ceea ce ne place – Odata ce crestem, cu toate responsabilitatile pasiunile si hobbyurile noastre isi pierd din importanta, nu mai avem timp pentru ele. Nu ar trebui sa fie asa. Ar trebui sa ne permitem sa facem lucrurile care ne plac, macar cateva minute pe zi;
- sa petrecem mai mult timp cu oamenii pe care ii iubim, sa incercam sa- i intelegem, sa ne punem in papucii lor, sa-i facem sa zambeasca,sa-i ascultam fara sa ii judecam; in era noastra este foarte usor sa ne rezumam “relatiile bune” la “relatii digitale”; si da este adevarat ca tehnologia ne apropie mai mult, face lumea asta imensa sa para mai mica, dar niciun mesaj sau telefon nu poate inlocui un sarut, o imbratisare, un zambet, o strangere de mana.
- sa petrecem mai putin timp cu oamenii care nu dau ‘doi bani’ pe noi:) si de la care nu avem ce invata;
- sa ne bucuram de liniste – in care sa ne uitam pe fereastra si sa uitam pentru cateva secunde de toate problemele, si pur si simplu sa fim bucurosi pentru ce avem si suntem acum; si sa ne odihnim, atunci cand corpul si inima ne cer acest lucru;
- sa incercam sa -i facem si pe ceilalti sa zambeasca mai mult, sa le aratam compasiunea, iertarea, sa-i ajutam atunci cand ne cer ajutorul;
- sa ne inspiram. Sa citim carti minunate, sa mergem la piese de teatru “cu morala”, sa organizam picnicuri, sa ne bucuram mai mult de natura;
- sa ne bucuram si sa fim recunoscatori pentru micile realizari din fiecare zi. Sa incercam sa ramanem pozitivi chiar si atunci cand viata pare ca ne-a inchis usa.
Lasa fiecare zi sa fie parte dintr-un vis pe care poti sa-l atingi, lasa fiecare zi sa respire din dragostea pe care poti sa o oferi si sa o primesti. Lasa fiecare zi sa fie un exemplu al unei vieti traite cu adevarat, NU dupa ceas.
Tu pentru ce esti recunoscator azi?
Concept Soul Decor : suntuncopac
Foto: suntuncopac
yoga pose: dancer pose
hainele copacului: H&M
Muzica: Florence+The Machine
Inspirata de : povestile de la spital
May 31, 2014 at 09:10
Felicitări pentru acest blog! Atât de ușor mi-am creat obiceiul de a asculta in fiecare zi ceea ce publici. N-a fost nevoie de cele 21 de zile sau ore necesare pentru a crea un obicei.. 🙂 si ma bucur! Multumesc! O zi de vis!
May 31, 2014 at 16:39
multumesc din inima Cristina! Te imbratisez<3