Suntuncopac

Draga copac,

Vreau sa-ti spun o poveste despre iubirea neconditionata. O poveste despre tine si despre mine.

A fost odata  o fetita si un copac. Fetita dansa in jurul copacului, aduna frunze si se juca de-a ploaia si regina padurii. Cand ii era foame se infrupta din poamele lui si cand obosea se odihnea sub coroana lui. Fetita iubea mult copacul.

Si copacul era fericit.

Dar zilele au trecut ,si in tot acest timp copacul era mai mereu singur. Intr-o zi  fetita , atunci adolescenta, a trecut pe langa copac;copacul a plans de bucurie si i-a zis :

-‘ Vino si alearga in jurul meu, urca-te pe mine si mananca mere, culca-te in bratele mele cand obosesti si vei fi fericita !’

-‘Doamne sunt prea mare sa urc acum ce ar zice lumea, plus ca am tocuri.  Eu vreau sa ma distrez, vreau sa-mi cumpar telefoane si pantofi,  ai sa-mi dai niste bani ? Asa o sa fiu fericita.’

-‘ Nu fetita mea eu nu am bani eu am doar mere si frunze. Dar aduna toate merele si vinde- le online si asa vei avea bani si vei fi fericita’.

Atunci fetita a facut un compromis, si-a dat jos tocurile, a adunat toate merele , le-a vandut la un pret bun, si-a cumparat niste pantofi frumosi si a iesit in oras cu fetele.

Si era fericita.

Dar ,copacul a ramas iar singur in tot acest timp, si abia dupa cativa ani fetita i-a mai facut o vizita. La invitatia copacului de a-l lua in brate, fetita ii spune :

-‘Sunt prea ocupata sa mai urc in copac,  dar sunt si suparata ca  nu am barbat si copii  cum au prietenele mele. Dar poate daca as  avea o casa  as putea  sa mi fac o familie. Poti sa mi dai o casa ?’

-‘ Nu am o casa fetita mea, padurea este casa mea, dar ai putea sa mi tai ramurile si sa ti faci o casa si asa vei fi fericita’.

Asa ca fetita a luat ramurile si si-a facut o casa . Si copacul era fericit. Pomul a ramas singur iar multa vreme, iar cand fetita a aparut din nou, imbatranita,el era atat de fericit incat abia i-a soptit :

-‘Haideeee , vino si te joaca, alearga in jurul meu si ia-ma in brate cum faceai cand erai mica !’

-Sunt prea batrana sa ma joc. Plus ca sunt suparata. Ne-am despartit, sunt singura.Am nevoie de o un yacht sa fug de aici, de tot. Poti sa-mi dai un yacht frumos  sa-mi treaca  supararea?

-‘Nu am un yacht  fetita mea ,dar poti sa-mi tai trunchiul sa-ti faci o barca si atunci vei fi fericita.’

Si fetita si-a facut o barca din trunchiul copacului si a plecat departe.

Si din copac a ramas doar un ciot dar el era fericit.

Dupa foarte mult timp fetita a venit din nou.Acum era o batranica.

-‘ Imi pare rau fetito ,dar nu mai am mere. Nu mai am nimic sa-ti dau.’

-‘ Nu-i nimic copacule, nu mai am dinti pentru mere. Pana si implanturile au cazut.’

-‘Offf , nu mai am nici crengi,  nu te mai poti urca pe ele.’

-‘Nu-i nimic copacule, sunt prea epuizata sa urc pe crengile tale.’

-‘Imi pare asa de rau, fetita mea nu mai am nimic sa-ti dau.  Sunt inutil.Tot ce mi-a ramas este ciotul asta. Imi pare rau ’

-‘Copacule nu am nevoie de mai nimic, sincer ,as vrea doar un loc linistit in care sa ma odihnesc.’

-‘Vino fetito si stai aici pe ciotul asta care mi-a ramas si odihneste-te.’

Si fetita a imbratisat ciotul ,asa cum imbratisa trunchiul sanatos cand era mica si era fericita.

Si copacul era fericit . Pentru ca iubea oricum fetita.

 

Vreau sa dedic postul de azi Mamei si Tatalui Copac.

Eu ,azi sunt recunoascatoare  ca am inteles ce-i voi spune copilului meu atunci cand ma va intreba ce este dragostea. Si ii voi desena ! Este ca iubirea intre un copac si o fetita.

 Tu pentru ce esti recunoscator azi ?

muzica: Yiruma

Inspirata de : The giving tree- adaptare si interpretare personala