Draga copac,

La indemnul unui ‘ingeras urban’- Ana Cordea,  am  participat de curand la un curs de comunicare si dezvoltare personala organizat de Ana  Silivas si Harry  Werczberger ( Eu comunic!),  la care m-am descoperit mai bine pe mine. Acolo am jucat un joc foarte interesant- jocul umbrelor. Timp de 10-15 minute trebuia sa ne plimbam urmariti la 5 metri de  o persoana in spatele nostru. Apoi am schimbat rolurile, si noi a trebuit sa urmarim persoana respectiva.

Ce am inteles din jocul asta este ca tot ceea ce iti produce teama este personificat si iti apartine. Oamenii care te irita sunt oglindiri  ale propriei tale umbre. De multe ori tu le intorci acest serviciu, iritandu-i la randul tau. Atunci relatia  voastra devine relatia unei umbre cu alta umbra.

Poate vei privi cu alti ochi aceste lucruri si vei  inceta  sa-ti proiectezi fricile si problemele asupra altora.

Eu azi sunt recunscatoare ca m-am apropiat de umbra si s-a facut din ce in ce mai mica.

Tu pentru ce esti recunoscator  azi ?

PS: urmatorul curs cu Ana si Harry https://www.facebook.com/events/641944162521320/

yoga pose: Reverse Prayer Pose

muzica:  ZEN soundtracks

inspirata de: Ana si Harry, si umbra mea