Draga copac,
Cateodata imi vine sa intru in pamant de rusine. Cand ‘ei’ erau la teatru- eu eram la mall. Cand ‘ei’ pictau sau dansau povesti de dragoste -eu eram pe retele de socializare. ‘Ei’citeau- eu eram la televizor. ‘Ei’ ii invatau pe altii sa fie mai modesti si mai buni- iar eu ce faceam? eu barfeam. ‘Ei’ isi petreceau timpul in natura eu – in club. Cand ‘ei’scriau carti sau piese muzicale -eu eram in spatele unui XL. Cand ‘ei’ iubeau neconditionat – eu eram disperata sa fiu iubita. Cand ‘ei’ erau ‘treji’- eu ‘dormeam pe mine’ .E bine ca m-am prins devreme totusi: ca sunt un actor fals si ignorant.
Imi permit sa va interpretez cateva randuri din Shakespeare, pe care le-am regasit in “Prestez servicii artistice” de Chris Simion:
Lumea întreagă e o scenă,
Toţi bărbaţii şi femeile doar nişte actori:
Au intrările şi ieşirile lor;
Iar un singur om joacă multe roluri în viaţă,
Actele lui fiind cele şapte vârste. Copil mai întâi,
Scânceşte şi varsă în braţele doicii.
Apoi şcolar plângându-se, cu ghiozdanul lui
Şi faţa proaspătă dimineaţa, târându-se ca melcul
Fără nici un chef la şcoală. Apoi îndrăgostitul,
Oftând nişte balade pline de suspin
Pentru chipul iubitei. Soldat după aceea,
Cu înjurături nemaipomenite, bărbos ca leopardul,
Plin de ambiţie pentru gloria lui, iute,
Deodată se-ncaieră, cătând balonul faimei
Chiar şi în gură de tun. Pe urmă judecător,
Cu burta rotundă, căptuşită de claponi din cei buni
Cu ochii severi şi barba tunsă domneşte,
Plin de zicale înţelepte şi pilde moderne;
Astfel îşi joacă rolul. Cea de-a şasea vârstă se schimbă
În nişte nădragi slăbănogi şi papuci,
Ochelarii pe nas şi chimirul într-o parte,
Pantalonii din tinereţe, păstraţi, sunt largi cât hăul
Pe coapsele micşorate; vocea puternică, bărbătească,
I s-a-ntors la glasul piţigăiat de copil, ţiuie
Şi fluieră în auz. Ultima scenă din toate,
Care încheie ciudata istorie plină de evenimente
Este a doua copilărie şi totala uitare,
Fără dinţi, fără ochi, fără gust, fără nimic.
Eu azi sunt recunoascatoare pentru oamenii modesti si vii care lasa ceva in urma lor dupa cea de-a 7-a varsta.
PS copacule :iti recomand sa te duci la ‘Prestez servicii artistice’, o comedie inteligenta care te va pune pe ganduri: http://www.godotcafeteatru.ro/spectacol~prestez-servicii-artistice-vanda-de-chris-simion~440.html
Tu pentru ce esti recunoscator azi?
Yoga pose: variatia mea de sun salutation
muzica: soundtrack The Fountain
inspirata de: Chris Simion si ‘ce-a de-a 7-a varsta)
February 17, 2014 at 10:12
Azi sunt recunoscatoare ca m-am trezit intr-o runda de pupicuri si cand am deschis ochii am vazut zambetul iubitului meu. ❤ Nu-ti dai seama cat de importante sunt momentele astea pana cand nu le mai ai… Sunt recunoscatoare ca simt atingerea soarelui in drum spre locul de munca. Il las sa ma priveasca si ii zambesc ca existam amandoi. Sunt fericita ca am atat de multe si as vrea sa pastrez starea asta pentru totdeauna. Si sunt fericita ca azi, pentru prima data, m-am incumentat sa las un mesaj pe un blog. 🙂
February 17, 2014 at 10:51
Draga copac,
Iti citesc zilnic postarile, care sper sa continue dincolo de cele 365 de zile. Esti vocea multora care nu isi gasesc cuvintele la fel de bine ca tine. Eu astazi sunt recunoscatoare pentru barbatul care mi-a schimbat complet viata, care m-a invatat ce conteaza cu adevarat, ce inseamna dragostea si mi-a aratat cum sa fiu cea mai buna varianta a mea. Mentionez ca, inainte sa il cunosc, am fost la fel de ignoranta si superficiala ca si tine. Poate din acest motiv ma regasesc in tot ceea ce citesc aici. Namaste ❤
February 17, 2014 at 11:54
Oana, Irina ati spart gheata! Va multumesc din inima!
Puteti posta va rog raspunsurile voastre si pe pagina de facebook a copacului, pentru a mai oferi curaj si celorlalti copacei mai timizi :)? Va imbratisez!
February 17, 2014 at 12:11
Draga copacel,
Admir tot ceea ce scrii si curajul cu care dezvalui si te dezvalui si azi am sa recunosc ca sunt recunoscatoare pentru toate relele de care am avut parte pana acum .
Sa trec prin intamplari nefericite pe care singura le-am atras a fost singurul click care ma putea trezi si ma putea face sa imi dau seama cine sunt dar mai ales cine as putea deveni.
Am piedut mult timp la fel ca tine si multi altii in activitati superficiale,barfe,plangeri si inutilitati dar cum spuneai m-am trezit la timp 🙂
Recunoscatoare pentru toate “tragediile” de pana acum :)!
O zi minunata si nu voi rata piesa:)
February 17, 2014 at 12:39
Draga copac,
Citind versurile de mai sus “Lumea intreaga e o scena […] Iar un singur om joaca multe roluri in viata”, m-am dus cu gandul la niste versuri scrise de mine la inceputul anului. Astazi sunt recunoscatoare pentru ca imi dai ocazia sa le postez aici, pe blogul tau frumos.
Am inteles cate ceva.
am inteles ca sunt a timpului
am inteles ca sunt aici doar acum
am inteles sa va iubesc pe voi
am inteles cat de frumoasa este dragostea ce creste-n noi
am inteles ca nu e necesar sa inteleg chiar tot
am inteles ca am nevoie sa visez
am inteles ca nu stiu tot ce pot
am inteles ca ziua nu se cunoaste dupa zori
am inteles sa observ formele amuzante create de nori
am inteles ca vorbele sunt puse pe cantar
am inteles sa ma supar cat mai rar
am inteles ca unele lucruri le invat atat de greu
am inteles ca cineva se gandeste la mine mai mereu
am inteles ca mama iarta de fiecare data
am inteles ca nu ai varsta cand mananci ciocolata
am inteles ca binele se-ntoarce inapoi
am inteles ca multe sunt mai frumoase-n 2
am inteles ca mai uit sa ma bucur, si trebuie sa-mi amintesc
am inteles ca sunt atatea lucruri mnunate la care uit sa ma gandesc
am inteles ca mama a avut mereu dreptate
am inteles ca timpul te ajuta sa lasi lucruri in spate
am inteles ca mi-au placut toate rourile pe care le-am jucat
am inteles ca unele mi-au placut atat de mult incat le-am repetat
am inteles ca intai de toate sa ma iubesc
am inteles sa multumesc pentru tot ce traiesc
am inteles ca orgoliile ne fac urati
am inteles ca iubirea te face sa muti munti
am inteles ca voi gresi in continuare
am inteles ca cel mai mult invat atunci cand doare
am inteles ca ochii au limbajul lor
am inteles ce forta au cuvintele rostite-n cor
necunoscutul e cel mai frumos cadou de la viata
iar visurile am inteles sa le privesc mereu in fata.
February 17, 2014 at 12:50
Ce poza superba ! ! !
Eu astazi sunt recunoscatoare ca sunt sanatoasa 😀
http://vanilicious.wordpress.com/