Suntuncopac

Photo: suntuncopac

Drage mamici si viitoare mamici copacite,

De curand am participat la evenimentul City Forest @Casa Universitarilor unde am tinut o prezentare in fata a 30 de mamici si viitoare mamici ZEN.

Voi raspunde cu drag, ori de cate ori mi se da ocazia sa ma alatur acestor initiative cu experienta mea, intrucat, chiar simt ca povestile mele pot aduce putina liniste si inspiratie in inima unei proaspete mamici.
Mai jos am facut un rezumat al celor discutate “in padure” la City Forest, pentru mamicile care nu au putut ajunge la eveniment sau pentru oricine considerati voi ca vorbele mele ar putea ajuta.
Dupa cum stiti, eu nu sunt psiholog, nu sunt nici pedagog, nici vreun guru, nici profesor de yoga, desi practic in fiecare zi.

Eu sunt doar un copac- mama, care a ales sa traiasca fericit, si care va impartaseste din experientele ei.
Am simtit ca pot influenta cu povestea mea, intr-o lume superficiala si consumatorista,  in care,  acest proces al aducerii pe lume al unei vieti noi, nu mai are pretuirea si bucuria de altadata.
Cunosc multe mame, pentru care perioada sarcinii si a maternitatii este un buchet de nervi, stress, depresie si nefericire. Sincer, uneori ma uitam la cer cand le auzeam cum se plang de aceasta perioada, care, ar trebui sa fie cea mai frumoasa din viata noastra. Pentru acestea, sarcina este grea si le deformeaza corpul, le distruge sexualitatea, le priveaza de feminitate, considera ca alaptarea este oribila, ca nu cunosc decat oboseala cronica, ca viata lor s-a terminat si acum trebuie sa impinga carutul toata viata, ca isi urasc corpul, ca sunt urate, ca al lor copilul lor este rau si plange, ca nu sunt facute sa fie mame, etc etc etc !

STOP!   🙂

Sa fii mama, sa ai un copil, este cel mai pretios DAR pe care l-am putea primi in viata asta. Si cam asta este cel mai important.

Cineva trebuie sa ridice mana sus si sa spuna ca lucrurile nu trebuie sa stea asa! Cineva trebuie sa le ajute pe aceste mame, iar daca voi cititi aceste randuri, inseamna ca deja ati facut primul pas si puteti ajuta pe mai departe. O mama la inceput de drum, trebuie incurajata si ajutata sa- si schimbe atutudinea asupra celui mai magic lucru din viata noastra si anume faptul ca noi femeile, avem puterea supranaturala de a da viata.
Simt ca mi s-a dat sa pot ajuta cu povestea mea, si sa va spun, ca se poate sa fie altfel, si ca este in puterea noastra sa educam o generatie mai buna, reparand greselile parintilor nostri.
Mi-as dori sa va  inspir si pe voi sa va iubiti corpul si fiinta si sa realizati, ca experienta unei sarcini, a cresterii copilului si fericirea/linistea unui copil, nu depinde decat de noi! Si noua trebuie sa ne oferim ajutorul, inainte de a ne dori sa ne ajutam copilul ce creste din noi.

Ma voi adresa prin postul de azi, atat femeilor care isi doresc sa ramana insarcinate si poate inca nu au reusit,  mamicilor insarcinate cat si mamicilor cu bebei mici sau mari. Eu voi incerca sa trec prin toate procesele si sa va impartasesc din experienta mea, de mamica ZEN.

Inainte de toate, sa va precizez cartile care m-au inspirat in articolul de azi ( Galvanoplastia spirituala si O educatie care incepe inainte de nastere de Omraam Mikhael, Cartea despre Copii de Osho, Corpul -prietenul tau cel mai bun de Lise Bourbeau, Calatoria pentru copii deBrandon Bays, Conceptum Continuum, Parenting Neconditionat) , dar in primul rand vreau sa va spun ca voi vorbi din inima si din iubire curata pentru fetita mea si pentru toate experientele minunate pe care le -am trait odata cu venirea ei.

1) PENTRU VIITOARELE MAMICI CARE INCEARCA SA RAMANA INSARCINATE

Eu cred foarte mult in teoria ca ai nostri copii ne aleg in functie de planurile pe care le au cu noi, intrucat se spune ca un parinte trebuie sa se foloseasca de prezenta copilului pentru a -si constientiza propria persoana.
De asemenea, mai cred ca ai nostri copii sunt extensiile gandurilor si emotiilor parintilor (mai ales ale mamei), asadar, este important ca in momentul in care ne hotaram sa aducem un copil pe lume sa facem un fel de curatare spirituala, emotionala si mentala pentru a atrage un suflet luminos in familia noastra.
Eu cred ca toate transformarile prin care am trecut in ultimul timp, s-au intamplat ca sa ma pregateasca sa o primesc pe Yanna in viata mea: faptul ca m-am apucat de yoga, ca mi-am descoperit si exploatat latura creativa, ca m-am reindragostit de carti, ca m-am apucat serios de citit carti…… ca pur si simplu simt ca am evoluat spiritual.
Eu cred ca mama este un inger pentru copilul sau. Vezi povestea ingerului-mama aici.
Ti-am spus aceasta poveste pentru ca tu, femeie, care incerci sa ramai insarcinata sa intelegi ca ce este al tau este pus deoparte, si ca undeva, pe o stea, te asteapta copilul potrivit care are planuri mari cu tine 🙂 . Pentru acest copil, tu esti un inger pe pamant si el vrea sa iti arate, cat de puternica si binecuvantata esti, ca alegi sa ii dai viata.
El te roaga sa ai rabdare, si daca nu a venit pana acum la tine, poate vrea sa iti comunice ca trebuie sa ii pregatesti cumva venirea, ca trebuie sa schimbi ceva la tine: sa te linistesti, sa iti pui ordine in ganduri, sa nu il doresti posesiv, ci cu inima curata si nu cu mintea, sa te iubesti mai mult pe tine si sa pui capul linistita perna seara, increzatoare ca … va veni. Eu cred ca principalul motiv pentru care cineva ar trebui sa isi doreasca un copil este ca acesta te ajuta sa cresti si sa evoluezi ca om, sa te vezi mai bine in oglinda.
Copilul tau vrea ca tu sa fii fericita si relaxata, pentru ca si el sa se cazeze intr-un camin fericit, mai intai in pantecul tau si apoi in casa ta. Copilul tau vrea ca tu sa iti iubesti corpul si fiinta pentru ca astfel se va simti si el iubit. Cum sa aiba el incredere in tine ca-l vei iubi daca el te simte ca uneori nu te iubesti nici pe tine?
Copilul tau vrea sa te simta o mama puternica si curajoasa. El te simte, daca aici pe pamant tu ai frici ca nu vei putea avea grija de el.Copilul tau vrea ca tu sa te centrezi, ca sa-l poti centra apoi si pe el.
Copilul tau care te asteapta sus in stele, simte tot ceea ce experimentati voi ca parinti pe pamant, de aceea emotiile si gandurile voastre inca din momentul conceptiei sunt foarte importante. Sa urmarim acest proces al conceptiei: pentru ca un copil sa vina pe lume are nevoie de un germene al tatalui, iar mama poarta acest germene la maturitate. Tatal este creatorul, mama este formatoarea. Germenele in pantecul mamei este un rezumat al chintesentei parintilor: este un rezumat a tot ceea ce ati trait, ati iubit, ati gresit, ati facut voi pana acum. El trebuie sa se simta iubit inca din momentul in care este creat. El trebuie sa inteleaga ca vine dintr-un act de iubire curata, lipsit de posesie. El trebuie sa inteleaga ca nu vine ca sa repare o ruptura intre mama si tata, ca nu vine ca sa tina companie precum un animal, nu vine dintr-un act sexual mecanic, nu vine ca este timpul sa vina….. el trebuie sa inteleaga ca este vazut ca pe un dar, ca pe un miracol de ambii parinti.
Asadar mamelor, care va doriti un copil, lucrati un pic inspre fericirea voastra: faceti miscare, curatati -va mintea de ganduri negative, incepeti prin a va iubi mai mult, incepeti sa creati sa picatati sa cantati, sa faceti orice va dezvolta spiritul creator, incepeti sa va cautati copilul interior, pentru ca al vostru copil interior il poate chema pe copilul vostru fizic.

EXERCITIU ZEN– Pentru femeile care doresc sa ramana insarcinate

Sa va spun cum a fost la mine: in zilele cand aveam ovulatie, si faceam dragoste cu sotul meu, dupa actul in sine, cand ramanem eu singura cu mine, am simtit nevoia natural sa ma conectez cu viitorul meu copil, sa inchid ochii, sa-mi pun mainile pe pantec, si sa-mi imaginez o lumina alba care-mi trece prin maini si imi fructifica pantecul, casa care avea sa cheme un suflet luminat. Nu va exagerez, dar simteam cu valuri de caldura imi brazdau palmele si pantecul si simteam cum sunt scaldata de foarte multa iubire si ca vreau sa ofer foarte multa iubire.
Apoi, vorbeam mental cu copilul meu ce urma sa vina, ii spuneam ca il iubesc mult, si ca abia astept sa vina la mine sa am grija de el, ca il voi invata sa fie un spirit liber.
Am facut asta multe zile, si mai ales in zilele de ovulatie, nu stiu daca a fost plecebo sau nu, dar va spun sigur ca a functionat, asa ca va recomand si voua sa va conectati cu pantecul vostru si sa vorbiti cu copilul care asteapta sa vina la voi: sa ii spuneti ca il asteptati, ca il doriti, si sa impartiti cu el toate gandurile voastre bune.

2) PENTRU MAMICILE INSARCINATE

“O educatie care incepe inainte de nastere” Omraam 

Ei, am ramas insarcinate, bebele s-a cazat in burtica noastra si creste mare cu fiecare respiratie si bataie de inima, a noastra.
Momentul in care aveti testul pozitiv in mana este momentul in care trebuie sa va treziti un pic din lumea asta superficiala, si sa fiti un pic constiente de superputerea pe care o aveti, DE A DA VIATA, de minunea corpului vostru, cel mai performant computer.
Eu, din momentul in care am vazut ca sunt insarcinata, parca am simtit ca joc intr-un film, ca plutesc. Totul s-a schimbat pe loc. Am simtit ca am evoluat, ca am mai crescut cu o treapta. In momentul in care ramaneti insarcinate trebuie sa priviti un pic mai departe de schimbarile fizice prin care treceti si sa realizazti ca ati primit un DAR, un dar care trebuie pretuit.
Este momentul in care trebuie sa fim RECUNOSCATORI pentru ceea ce am primit.
Cand am facut botezul, preotul ne-a pus sa ingenunchem in fata copilului nostru. A fost unul dintre cele mai frumoase momente traite vreodata, in care am inteles ca intr-avedevar suntem binecuvantati ca ne-a ales pe noi.
Este adevarat ca sarcina vine cu schimbari in viata noastra. Poate ne ingrasam, poate mai trebuie sa renuntam la niste lucruri: tigari, bautura, nopti pierdute, etc… Poate trebuie sa facem anumite sacrificii, asa e!
Pentru mine perioada sarcinii a fost una din cele mai frumoase perioade din viata mea, in care m-am simtit cea mai frumoasa cea mai radioasa. Stiu ca multe mame se plang de schimbarile fizice care apar, dar nu ar fi mai bine sa le imbratisam cu zambetul pe buze si sa ne gandim la binecuvantarea care ne-a fost data?
Cred ca totul este o problema de perspectiva.O sarcina, un copil, nu te urateste! Nu te face mai putin femeie, mai putin atragatoare. O sarcina, un copil, te ridica, te imputerniceste, te innobileaza, te face sa te redescoperi, sa simti cu adevarat scopul pentru care tu ai primit suflare de la mama ta. Sa duci mai departe lantul iubirii si vietii eterne.
Ce incerc sa va spun, este cat de mult conteaza o gandire si o atitudine armonioasa in sarcina si ca EDUCATIA MAMEI incepe inainte de nastere.Drumul unui adult este influentat puternic de calatoria in uter si primii ani in viata, in care mama are un rol extrem de important. Fatul experimenteaza trairile mamei inca din burtica, si acesta va simti daca mama nu traieste iubirea de ea, de el si de viata, ci stresul si neacceptarea.Daca o noua viata este primita cu bucurie in corpul matern, atunci sistemul lui de energii este alimentat cu vibratii in care el se simte fericit inca de cand este un bob de mazare.Daca mama este fericita, relaxata, impacata, atat in lunile de sarcina cat si in primele luni de viata ale bebelului, atunci ea va pregati cele mai bune conditii pentru noul suflet, unde acesta isi poate valorifica la maxim potentialul creativ, emotional, mental, spiritual.
“Femeia este un artist al imaginatiei, iar copilul din uterul ei este panza pe care ea isi picteaza tablourile”. Asadar cu siguranta v-ati dori ca tabloul vostru sa fie unul frumos, asa-i? Gandurile si emotiile voastre sunt culorile si pensulele. Panza este la voi in pantec.
Se spune ca de-a lungul perioadei in care suntem in burtica mamicilor noastre, toti suntem yoghini: suntem extrem de flexibili si experimentam stari extatice, chiar se poate spune ca toate pozitiile din Yoga (asanele) nu sunt decat incercari de a reveni la flexibilitatea si totalitatea perinatala.

EXERCITIU ZEN– Pentru mine, sarcina a fost si este magica am iubit fiecare moment, dansam cu burtica in fata oglinzii, ii citeam povesti si ii cantam, am facut yoga pana la 9 luni si am vorbit cu ea inca din prima zi cand a de cand a decis sa imparta acelasi corp cu mine.
Asadar, mamici insarcinate va sfatuiesc sa faceti acelasi lucru, cat de des puteti, sa incercati sa constientizati miracolul corpului vostru de a da viata, sa incercati sa va conectati la sufletul ce locuieste in voi, sa inchideti ochii, sa puneti o mana pe burtica si una pe inima voastra, si sa va ganditi ca bataile inimii voastre hranesc copilul din voi, ca sangele vostru hraneste copilul din voi, si la fel gandurile si emotiile voastre. Vorbiti cu copilul vostru din burtica, spuneti-i ceea ce simtiti, ce traiti in fiecare zi. Incercati sa va conectati inima de inima lui. Imaginati-va cordonul ombilical luminos, plin de energii pozitive, iubire si armonie.
Incercati sa va luati liber si sa petreceti timp cu voi macar 2 luni inainte sa nasteti, pentru a putea sa va conectati cu copilul vostru: sa petreceti timp in natura, sa faceti yoga, sa cititi, sa pictati, sa ascultati muzica relaxanta. In spatele unui calculator, mai greu cu spiritualitatea :).

Imaginati-va copilul invaluit in lumina, inotand in lumina. Si veti aduce pe lume un copil luminos.

NASTEREA– Fiecare nastere vine cu povestea ei. Atatea nasteri, atatea experiente. Cu siguranta fiecare alegere cezariana sau natural are avantajele si dezavantajele ei, ce va pot spune este ca eu mi-am dorit foarte mult sa nasc natural, mi s-a rupt apa la un restaurant, insa in final a trebuit sa nasc tot prin cezariana din cauza unor problemute. Totusi, m-am setat sa nu mi fie frica deloc, si m-am simtit cea mai puternica femeie de pe planeta.
Tot ce conteaza si imi aduc aminte acum, este ca mi-a dat o sa o sarut si de atunci am simtit ca ma topesc toata, stiu ca am simtit ca ne-au taiat cordonul, o durere fizica si psihica, pentru ca 9 luni a trait doar in mine, doar cu mine. Totusi, atunci am realizat ca doar cordonul fizic ni l-au taiat la nastere, cel spiritual va ramane pentru totdeauna.
Cand mi-au dat-o sa o sarut am simtit ca ma imprastii in praf de stele, ca plutesc pe nori, ca ascult coruri de copii care canta. Am simtit ca sunt binecuvantata si ca ea a primit binecuvantarea mea.
Nu putem intelege ce am primit din pantecele in care am crescut, pana cand nu ne vine randul si noua sa dam mai departe suflare unei noi vieti.
Stiu ca a deschis ochii si m-a privit in ochi. „Cand un bebelus isi priveste mama, el vede de fapt doua lucruri: el vede ochii mamei si o vede pe mama sa privindu-l. Copilul o vede pe mama sa care il priveste privind-o.”. Ce inseamna asta? Inseamna ca mama este ca un fluviu de emotii si iubire care se revarsa si in sufletul copilului.

3) PENTRU MAMICILE  IN PRIMELE SAPTAMANI DE PARENTING

LA SPITAL.
Dupa ce mi-am revenit din anestezie, am amintirea sotului meu care isi tinea copilul in brate langa patul meu. Vorbeau si chicoteau. Desi aveam dureri destul de mari, mi s-a parut ca sunt in rai. Era atata armonie in camera de spital. Mi s-a parut ca traiesc un vis, desi ma durea incredibil de rau operatia. Mi-am dat seama ca tot ce avem nevoie ca sa traim fericiti este armonie, la inceput in doi, acum armonie in trei, mi-am dat seama cat de recunoscatoare ii sunt ca mi-a preluat functia de mama si cu cata iubire isi tinea fiica in palme. Va sfatuiesc sa va implicati dragi tatici, pentru ca mama isi va aduce aminte toata viata de acest ajutor.
Mi-au pus-o la san, ma uitam in ochii ei si ea in ai mei, si asta era tot ce conteaza. Era asa de luminoasa.
Era perfecta. Era impacata. Era un bulgare de iubire divina. Era si este cea mai buna parte din mine, mai blanda, mai puternica, mai inteleapta, mai armonioasa. STIAM CA O IUBESC.
Yanna a ramas cu noi in salon din prima zi, si acesta ar fi si sfatul meu pentru voi, sa incercati sa nu va dezlipiti de ea.
Nu mi-a fost frica de nimic. Din primul moment parca a venit cu un manual de instructiuni si am stiut exact ce trebuie sa fac.
Am stiut ca trebuie sa o iubesc si sa o cresc cu INIMA nu cu MINTEA.
Am stiut ca sunt pregatita.

ACASA.
Am ajuns acasa, si totul era exact asa cum trebuia sa fie. Eu am fost calma si relaxata cum nu am fost niciodata.
Ok, totul era nou, intervenisera schimbari.Era o vreme in vietile noastre cand faceam ce voiam, cand voiam, unde voiam fara sa ne treaca prin cap ca acele momente vor disparea fara sa ne dam seama. Era o vreme cand nu trecea zi sau saptamana fara sa mergem undeva, la doi pasi sau peste mari si tari. Fara responsabilitati prea mari. Fara griji. Fara explicatii.
Niciodata nu va mai fi la fel.Deveniseram din iubiti peste noapte parinti. Faceam totul pentru prima oara.Primul schimbat de scutec. Prima baita. Prima data cand a deschis ochii, cand ne-a zambit. Primul rasarit. Prima data cand ne-ai tinut treji noaptea. Prima masina de spalat cu hainutele tale… Prima.. Primul…
Sa-i veghem explorarea lumii pentru prima data poate fi epuizant.ar pentru noi totul e nou. Poate uneori am fost suntem mai stangaci. Poate am mai gresit. Poate alteori pur si simplu nu stiam ce trebuie sa facem.
Insa am rugat-o sa fie rabdatoare cu noi, iar cand clacam si o intrebam ce sa facem, ea ne spunea ca tot ce vrea de la noi este sa fim fericiti, si ea va fi fericita. Si asta am facut, am ales sa fim fericiti. Nu am regretat nimic.

Mi-am dat seama ca si atunci cand plange si este prost-dispusa, daca o privesc cu bunatate in ochi, daca o rog sa ma lase sa o ajut si sa o inteleg, daca o tratez ca de la egal la egal, daca ii arat iubirea mea fara de frica, daca ii arat ca este in siguranta in bratele mele, ca este protejata, pentru ca eu mama ei sunt puternica, ea se linisteste. Pana la urma este normal- cum sa avem pretentia sa linistim un copil care plange infricosat de tot ce-l inconjoara, daca noua ne dardaie chiloteii pe noi de neputinta si frica:)?

EXERCITIU ZEN– Copilul din noi
Cred ca secretul intr-un parenting ferecit din perspectiva mea, este ca noi mamele, sa scoatem la iveala copilul din noi, copilul care am fost o data si sa lasam acest copil sa traiasca, sa iubeasca sa invete cu copilul nostru fizic. Chiar puteti face un exercitiu de imaginatie, in care inchideti ochii pentru o secunda si maturati de praf copilul din voi si il priviti la joaca cu copilul vostru.
Astfel veti intelege ca copilul vostru nu este posesia voastra, este un suflet egal cu voi, este partenerul vostru de joaca.Cand te joci cu un copil, ceea ce traiesti are o calitate meditativa, astfel ca a te juca cu copiii e un lucru de mare pret.
Jucandu-te cu un copil devii pentru un moment copil.
La fel ca si atunci cand eram insarcinate, incercati sa va conectati la copilul vostru cat mai des, puteti pune o mana pe inima lui si o mana pe inima voastra, si ascultati bataile inimii si fiecare respiratie.Spuneti-i cat de fericita sunteti ca v-a ales pevoi, ca il iubiti mult, si ca v-ati dori sa devina un suflet bun, nobil, luminos, inteligent, puternic, frumos. Soptiti-i de viitorul lui, ca va fi cel mai fericit, cel mai iubit, cea mai implinit, ca va deveni o fiinta exceptionala. Sa ii cititi povesti si sa ii cantati puterea cuvantului meu vostru este sacra. Chiar daca pe moment nu intelege nimic, cuvintele voastre se vor inregistra in subconstientul lui.
Nu exista copil rau sau bun, exista doar copilul tau. Chiar vrei un copil bun, fericit si linistit? Incepe prin a fi o mama pe masura.
Eu am realizat ca daca sunt mai constienta in tot ceea ce fac cu ea, mai linistita, mai calma, devin mult mai prezenta. Iar ea simte prezenta mea si imi raspunde cu un comportament pasnic si inteligent.
Ce incerc sa va spun, este ca inainte sa va educati copilul sa fie asa si pe dincolo, incepeti prin a va educa pe voi. Fiti voi fericiti, priviti-va pe voi cu iubire si siguranta ca sunteti cei mai in masura sa va cresteti armonios sufletelul ce v-a fost incredintat. Inainte de hainute, carucioare si jucarii scumpe, aratati-i dragostea, caldura si protectia bratelor voastre. Aratati-i ca nu va este frica sa-l cresteti, ca nu sunteti neputinciosi, si ca in casa voastra va gasi iubirea de care are nevoie.
Si el va va raspunde inapoi asa cum va doriti.
Eu ii vorbesc Yannei ca de la egal la egal. De exemplu, cand vreau sa merg la baie sa ma fac frumoasa pentru tatal ei si pentru ea, ma uit in ochii ei si o rog sa ma inteleaga si sa ma astepte. Si ma asteapta cumintica in patut.
Copiii ne invata cel mai de pret lucru. NE INVATA SA FIM PREZENTI. Ei nu au ganduri. Ei doar traiesc. EI sunt inocenti, cel mai aproape de creator. Noi trebuie sa invatam de la ei sa meditam, sa fim aici si acum.

EXERCITIU ZEN – Exercitiul Recunostintei

Chiar daca incercati sa ramaneti insarcinate, daca sunteti insarcinate, daca aveti bebe mic sau copil mare, va rog sa inchideti ochii si sa va ganditi la 5 lucruri pentru care sunteti recunoscatori, referitor la chemarea lui in viata voastra. Oricat de dificile ar fi momentele prin care treceti, sunt convinsa ca puteti gasi milioane de motive pentru care ar trebui sa fiti recunoscatoare: de ex. poate pentru ca copilul este sanatos, sotul va este alaturi, voi sunteti sanatoase… si tot asa, lista continua.
JURNAL SI MAIL. De cand vine pe lume, timpul trece prea repede, parca cu viteza luminii. Hainele fetitei mele raman mici de la o zi la alta. Au trecut 4 luni, si uneori, nasterea ei, prima intalnire a noastra pare asa departe. Uneori… toate aceste prime experiente par sa fi avut loc acum 100 de ani. Nu vreau sa uit si nici ea nu as vrea sa uite cat de mult ne-am iubit din prima clipa cand i-am dat suflare.
Asa ca, am hotarat sa ii tin un jurnal si i-am facut o adresa de mail unde o tin la curent cu viata ei. Si i le voi da la momentul potrivit cand isi va pune si ea intrebarea, care mie mi-a schimbat de curand traiectoria vietii: “dar eu, cine sunt?”
In jurnal, copilul din mine, scrie experientele vazute prin ochii ei. Ii scriu in detaliu tot ce face, ce aude, ce vede, ce atinge, tot ce invata, tot ce incepe sa iubeasca, ii iau amprentele picioarelor, ii scriu despre ce ii citesc, ce ii cant, ce ii pictez. Ii lipesc poze.
Pe mail ii trimit franturi din toate evenimentele importante din viata ei: primul ras, prima privire in ochi, primul gangurit, primul rostogol, primul…. primul…
Tineti si voi un jurnal si un email, drage mamici.
As vrea sa mai ating un subiect aici, alaptarea ZEN:). Pentru multe mame, alaptatul este un chin, eu sunt aici sa va spun ca interpretarea aceasta negativa este o chestie de atitudine si perceptie. Eu mi-am dorit mult sa alaptez, si iarasi va vorbesc de puterea sugestiei. Am reusit fara probleme la doar doua zile de la operatie. Pentru mine este magic, este divin, pur si simplu ma topesc. Cand ma gandesc ca sangele meu rosu care reprezinta viata a hranit-o atunci cand era in burtica, si cand ma gandesc acum ca seva mea sufleteasca, laptele curat si alb ii ofera puritate si forma in fiecare zi, realizez cat de importanta este functia mea de mama, si ca de fapt eu nu o hranesc doar cu un lichid, prin mine curge energia mea, ii dau puterea, iubirea, curajul meu. II dau o parte din mine.
Aici o las pe Dana- Cristina Bivol, o mamica tare ZEN de aici din gradina copacilor, care mi-a oferit acum ceva timp cartea Conceptum Continuum, si care m-a ajutat sa inteleg cat de simple ar trebui sa fie unele lucruri. Ea si-a alaptat copilasii pana la 3 ani, si spune cu drag “ca este cel mai bun lucru pe care a putut sa-l faca pentru ei”:
Cristina: “Toata lumea isi doreste copii fericiti si cuminti, care sa ajunga adulti independenti si increzatori. Acesta este un proces cat se poate de natural si firesc, iar pregatirea lui incepe inca de la nastere (chiar si din burtica mamei).Toti copiii se nasc buni, empatici, sociabili, iubitori. Iar noi, mamele, suntem echipate cu tot ce ne trebuie pentru a ingriji, proteja si iubi un bebelus.
In primele momente dupa nastere nou-nascutul se afla intr-o stare de simtire; nu are capacitatea de gandire, de rationare, nu are memorie sau judecata. Dar el simte tot ce se intampla in jurul lui si incepe sa memoreze si sa adune amintiri in subconstient ( la fel cum un computer inregistreaza informatii in fisiere). Cand doarme langa mama lui este constient de starea lui de bine, la fel cum un adult care doarme cu cineva este constient de prezenta persoanei.
Nou-nascutul (ca si un guru) traieste in eternul Acum; Bebelusul tinut in brate (ca si guru) se afla intr-o stare de fericire binecuvantata.
Lipsa afectiunii materne si a contactului permanent cu mama duce la o stare de dorinta, de tanjire in pustiul unui univers gol. Un bebelus care plange si nu este luat in brate nu poate crede ca mama lui nu-l iubeste neconditionat, nu da vina pe ea, in schimb incepe sa creada ca este ceva in neregula cu el, ca nu merita dragostea si atentia mamei lui.
Cresterea independentei si puterea de a se maturiza emotional isi au izvorul in etapa “in brate” si in alaptare. Fiinta umana nu poate sa devina independenta de mama, decat prin ea, cu ajutorul ei, dupa ce aceasta isi indeplineste rolul ei si ii permite sa se desprinda de ea prin implinire.
Toti bebelusii sunt buni, dar nu o pot sti ei insisi decat prin oglindire, prin felul in care sunt tratati. Un bebelus privat de experienta alaptarii si purtarii in brate nu va cunoaste niciodata binele neconditionat care a fost caracteristic neamului nostru 99% din istorie.
Cel mai important lucru legat de alaptare este relatia unica formata intre mama si bebelus. Aceasta este o relatie puternica, intima, intre doi oameni care se iubesc mult.
Alaptarea indeplineste toate cele 3 cerinte ale bebelusului: caldura bratelor mamei, hrana de la pieptul ei si siguranta ce vine din a o sti acolo, langa el. Tot alaptarea satisface nevoia de acceptare si ofera increderea de sine, pastrand calitatiile fiintei umane natural inzestrate.
Alaptarea se face la cerere, oricand, oricum si oriunde, urmand cursul natural al nevoilor copilului si dezvoltarea acestuia.
Lev Tolsoi spunea ca noi, mamele, tinem in mainile noastre, salvarea lumii.”

4) PENTRU MAMICILE CU COPII MARI- Copiii nostri, invatatorii nostri

Nu am ajuns acolo inca, dar cred ca regula ramane aceeasi: iubire neconditionata de noi si de prunci, si mai cred ca trebuie sa ne lasam invatati de copiii nostri si educati de ei, nu invers. Cred ca trebuie sa -i lasam sa fie ei, nu ceea ce noi nu am reusit sa fim, sa -i RESPECTAM si sa -i Iubim neconditionat. Asta este tot ce trebuie sa facem .Cred ca este in puterea noastra sa edcam o generatie mai buna ca cea a noastra, dar asta incepe cu educatia noastra. O vorba budista spune: “daca copiii sunt ascultatori, RESPECTATI-I si iubiti-i, daca sunt neascultatori RESPECTATI-I si iubiti-i, daca sunt uraciosi, RESPECTATI-I si iubiti-i, daca va arata dragoste, RESPECTATI-I si iubiti-i, daca va jignesc si va fac sa suferiti RESPECTATI-I si iubiti-i, daca va dezamagesc, RESPECTATI-I si iubiti-i. Pentru ca ei sunt INVATATORII NOSTRI.

Pentru mine nimic nu poate exprima mai bine iubirea neconditionata ca aceasta poveste depre Copacul- Mama. Asculta povestea aici.

Un fel de concluzii pentru  mamicile zen: 

Pentru mine, sarcina, nasterea cresterea copilului meu, au fost de fapt, RENASTEREA MEA. Copila mea s-a transformat intr-un pantec pentru mine, care m-a renascut chiar pe mine. Nu am facut niciodata atatea lucruri pentru mine cate fac de cand o am pe ea, si in fiecare zi ma invata sa fiu un om si o mama mai buna. Si asa poate ar trebui sa privesti si tu lucrurile.

Inchei prin a recapitula cateva pareri copacesti:
* o mama fericita -un copil fericit;
* gasiti copilul interior din voi, stergeti-l de praf, si lasati-l la joaca cu copilul vostru;
* conectati-va la copilul vostru cat mai des, ascultati-i bataile inimii si respiratia;
* iubiti-l simplu, respectati-l si lasati-va invatat de el;

* nu uitati sa va iubiti si pe voi in continuare;

* copilul vostru nu vi se cuvine, este un DAR;
*constientizati ca ati fost ales de el pentru ca are planuri marete cu voi, sa va ajute sa evoluati, sa cresteti mai sus cu o treapta, si ca sunteti speciali.
* fiti recunoscatori pentru tot ceea ce sunteti, ce aveti si ce traiti.

*nasterea copilului vostru, este de fapt si renasterea voastra;

Si nu uitati, CORDONUL OMBILICAL SE TAIE LA NASTERE DAR CEL SPIRITUAL DINTRE O MAMA SI PRUNCUL EI,  RAMANE O VIATA.  ❤

Alegeti sa fiti o mamica ZEN, pentru a creste un copil BUDDHA.   🙂