Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Ne ocupam de noi doar cand suntem “down”?

 

Draga copacel,

Ce ne face sa ne intoarcem la sufletul nostru? Raspunsul nu este prea placut dar… de obicei suferinta. Suferinta este o metoda minunata sa devenim constienti de ce se petrece in interiorul nostru. O despartire provizorie, una definitiva, moartea cuiva drag, o asteptare cu un rezultat dezamagitor, boala noastra sau a celor dragi, esecurile profesionale, nerealizarile noastre apasatoare sau pur si simplu vesnica goana dupa ceea ce credem ca ne va aduce fericire, nelinistea si zbaterile pana ajungem “acolo”, toate sunt momente cheie ce determina pana la urma munca noastra cea mai importanta pe acest pamant: Dezvoltarea personala. Dar ce inseamna aceasta “Dezvoltarea personala”? Suntem bombardati peste tot cu acest termen dar nu se stie exact ce presupune. O explicatie minunata pe care o da Lise Bourbeau este: “Omul nu este constient decat in proportie de 10% de ceea ce se intampla in interiorul sau. Dezvoltarea personala inseamna sa ne dam seama ca exista 90% talente, dorinte si alte atribute benefice pe care le avem in noi si pe care nu le-am folosit din cauza ca nu ne cunoastem suficient pe noi insine. Aceasta simpla constientizare ne da mari sperante. Cu cat invatam sa ne cunoastem mai bine, cu atat devenim mai constienti de puterea noastra interioara.” De fapt asta inseamna intoarcerea la noi, aceasta dezvoltare personala de care vorbeste toata lumea. Puterea noastra nu sta in bratele nimanui, nu are termen limita, nu este la parintii sau copiii nostri, nu este nici in bratele unui partener “minune”, visat si asteptat. Sa nu ne mai limitam si amanam pana cand ceva sau cineva va veni sa ne ajute sa ne schimbe viata sau perspectivele. Puterea este doar in noi. Sa ne facem placerile, sa ne urmam pasiunile, sa alegem sa fim fericite pur si simplu cu resursele actuale, indiferent de ce furtuni ne strabat viata acum, asta inseamna dezvoltare personala. Yoga este o minunata forma de dezvoltare personala, insa ca in orice alt domeniu este nevoie de disciplina si perseverenta. Am cunoscut persoane care folosesc timpul singuratatii ca sa se vaite de ce le lipseste, nu stiu sa gaseasca utilitatea acestui timp si li se pare ca fericirea se poate accesa doar in doi. Am cunoscut si persoane care dedica acest timp pentru a se dezvolta personal, alegere absolut minunata si recomandabila, dar care atunci cand intalnesc pe cineva renunta treptat la toate aceste procese si se intorc la sine doar cand relatia s-a stricat :). Adica concret si la yoga, observ unele copacite care apeleaza la yoga doar atunci cand sunt “down”, apoi dispar cand lucrurile se reaseaza in exteriorul lor, si iar sunt down si iar revin si tot asa…  Si tocmai asta este pattern-ul asta problematic … acest proces al dezvoltarii personale nu se termina niciodata, nici cand ti-ai intalnit iubirea vietii, nici cand ai copii, nici cand ti s-a indeplinit vreun scop. Mereu, mereu trebuie sa ne facem timp pentru noi. Dezvoltarea personala prin orice fel de instrument presupune perseverenta si disciplina.  Si responsabilitate. Chit ca este vorba de o pasiune doar a nostra, o clasa de yoga sau de meditatie, un masaj sau cinci minute inainte de culcare in care sa ne intrebam sufletul ce mai face, ce vrea cu adevarat, ce vrea sa realizeze, este fericit? Daca raspunsurile la aceste intrebari nu vin lin si clar atunci inseamna ca ai mare nevoie sa te cunosti mai bine si sa te asezi fata in fata cu tine mai des. Cineva “ne-a mintit” candva ca “daca o sa avem acel lucru” si “daca o sa facem acel ceva” o sa fim fericiti. Fericirile acestea pe care le cautam cu ardoare de obicei sunt trecatoare. Ce ne ofera fericire azi, maine poate sa ne ia presul de sub picioare. Si ce facem atunci? Disperam sau ne intoarcem la noi? Descoperirea puterii personale inseamna descoperirea fericirii autentice, a fericirii ce nu poate fi clatinata. Eu va rog sa nu uitati niciodata ca bucuria de viata nu sta niciodata in bratele altcuiva. Bucuria, placerile, fericirile mari sau mici, ne sunt accesibile oricand si oricum, trebuie doar sa ne dam voie sa fim asa cum suntem acum si sa ne deschidem bratele in fata darurilor Universului, fie ele si suferinte. Vacanta aceea pe care visezi sa o petreci alaturi de cineva ofera-ti-o tie acum, acel curs de care vrei sa te apuci, acea pasiune amanata, acea schimbare de imagine pentru care nu ai curaj, acele visuri lasate in asteptare din cauza gurii lumii, toate aceste lucruri sa ti le oferi si o sa vezi ca si celelalte visuri si preocupari se vor aranja de la sine.

Acea putere care sta ascunsa in tine, da-i voie sa iasa. Te rog.

Te astept pe salteluta sa ne ocupam de noi. Doar de sufletul nostru. Sa-l ingrijim si sa-l iubim astfel incat nu va mai fi nevoie sa cerseasca in exterior.

Namaste!


Leave a comment

“Nu mai vin la tine ca ma faci sa plang!”

 

 

Draga copac,

de cand  fac yoga,  retreaturi de feminitate si am deschis studioul rad in hohote dar si plang de rup pamantu’ cand e cazul. Da, “yoga este unul din lucrurile alea ciudate care te fac sa plangi”  🙂 cum spun unele fete de la studio . Mi- aduc aminte primele clase de yoga cu Carlos acum vreo 5 ani, cred ca eram singura dubioasa de la Worldclass care bocea in downward dog in hohote. Imi aduc aminte de clasa de yoga feminina a Aliciei profa mea din Bali, care mi-a vizitat studioul in tara unde nu ma puteam din plans din recunostinta pentru schimbarea din viata mea, pentru tot ce ma invatase. De atunci “am dat drumul la robinet” cum s-ar zice. Plang cot la cot cu fetele in meditatie, bocesc la exercitiile mai profunde de “sharing circles”, plang in Bali si in “Baicoi” 🙂 ,pe strada, in magazine,  in baie, pe tocuri si-n talpile goale,la filme tampite, oriunde, oricat, oricum. Si e atat de bineeeee, ma simt de-a dreptul binecuvantata. Si de puternica.  Ma simt responsabila si intima in mine insami. Nu m-am simtit niciodata mai demna si mai inteleapta.

Asta le invat si pe fete. Continue reading


1 Comment

Iti aduci aminte ca esti un dar pentru acest pamant?

Draga copac,

Imi place sa iau tot ce este mai bun din orice chiar si cand vine vorba despre religie. Cred ca din fiecare putem alege ceva care sa rezoneze in noi si sa ne invete cum sa manifestam iubirea in viata noastra, pentru ca oricat de contradictorii ni se pot parea religiile uneori, in final au toate o idee centrala – Iubirea.

Rasfoind o carticica crestina era pe acolo si intrebarea “Iti aduci aminte ca esti un dar pentru acest pamant?” Am ramas foarte surprinsa deoarece de obicei religia crestina este foarte restrictiva ba chiar indeparteaza prin anumite rigori insa aceasta intrebare mi-a reamintit ce am gasit si prin alte locuri: Ca noi toti, daca am fost trimisi aici, suntem un dar pentru acest pamant.
Avem un rol important, avem o misiune, avem de schimbat o viata sau mai multe, avem de dat viata sau mai multe, avem de lasat amprenta noastra, de putin mai mult bine… dar mai presus de toate avem, cea mai importanta misiune, sa invatam despre iubire si sa o oferim. In primul rand noua, stiu ca poate suna dubios uneori… dar daca nu stii cum sa te iubesti pe tine, nu stii nici cum sa oferi celorlalti.
Cautarea rolului pe pamant, al misiunii personale, al “contractului sacru” pe care l-am semnat inainte sa venim aici, poate reprezenta enorm de mult stres si uneori putem ajunge chiar la depresii sau revolta dar, pot spune din experienta mea si a unor persoane pe care le-am studiat, ca raspunsul la aceasta intrebare nu vine niciodata in conditii de stress ci atunci cand ne relaxam si ne urmam pasiunile, imaginatia si creativitatea cand ne daruim complet pe sine si ne daruim complet si increzatori Universului, cu credinta ca el are grija de noi.
Nu spun ca o sa primim ceva pe tava, orice vis necesita efort si munca insa toate lucrurile vin la momentul potrivit si cand suntem pregatiti pentru ele.
In final as vrea sa impartasesc cu tine un citat despre ce inseamna cu adevarat reusita, in viziunea lui Lise Bourbeau, o autoare tare draga mie:
Majoritatea oamenilor vor mai degraba sa reuseasca in viata decat sa aiba o viata reusita. A reusi in viata este legat mai ales de reusitele personale sau profesionale, in raport cu munca, familia, obiectivele noastre. Unii asociaza reusita cu diplomele, cu gloria, cu banii. Daca esti un astfel de tip de persoana, care nu incearca decat sa reuseasca pe plan fizic, este important sa stii ca iti dezvolti Ego-ul si creezi stres inutil in viata ta. Acest gen de reusita este in general motivat de dorinta de a dovedi ceva anume cuiva sau propriei persoane.
Este mult mai intelept sa decizi sa ai o viata reusita, ceea ce este legat de tot ce priveste planul spiritual si este raportat la fiinta noastra. Acest proces ne ajuta sa constientizam care este ratiunea noastra de a fi si sa evoluam catre aceasta. Include deci victoriile care ating starile fiintei noastre si adevaratele noastre NEVOI: capacitatea de a iubi veritabil, de a ne accepta, a ne simti bine atat cu calitatile noastre cat si cu imperfectiunile noastre.
Deci a avea o viata reusita face apel la dimensiunea spirituala, nu inseamna ca trebuie sa neglijam cu totul aspectul material.
Pentru a verifica in ce masura ai reusit in viata, pune-ti aceasta intrebare: ” Daca as fi la sfarsitul vietii mele, as fi multumit de rezultatele din fiecare domeniu al vietii mele?” Daca raspunsul este pozitiv, inseamna ca ai o viata reusita.

Namaste, nu inceta sa-ti cauti misiunea! Contezi! Esti important! Poate nu realizezi acum dar prezenta ta schimba vieti pe langa tine. Incepe cu a ta!

 


2 Comments

Te uiti la un copac si te vezi pe tine

Draga copac,

“Mi se pare o prostie sa-ti iei nume de copac!”,  “Esti copac inseamna ca esti cam tamp!”, “Eu nu am chef sa-mi aleg un copac!”, “Ce rost are joaca aceasta de-a copacii?”, “Iti limitezi evolutia daca te crezi un copac, copacii stau doar intr-un loc.” – Sunt doar cateva dintre “parerile” pe care le-am auzit de-a lungul vremii de cand m-am apucat de blogul meu si de cand am ales “sa fiu un copac  “.  :). Totusi majoritatea reactioneaza foarte bine la acest joc de imaginatie si mi se pare foarte amuzat cum unele persoane pot intra cu usurinta in joc iar altii au reticente si isi dau ochii peste cap.

Pentru ca fiecare adapteaza o fraza atat de simpla la propriile stari, credinte si convingeri. Cand de fapt ceea ce vedem in copaci, lucruri si ceilalti oameni din jurul nostru este ceea ce vedem noi, in noi. Amuzant nu?
“Arborii poseda un sistem circulator, circulatia sevei avand drept corespondenta presiunea sanguina specifica organismelor vii.” Copacii seamana mai mult decat am crede cu noi.
Pentru mine a devenit cel mai amuzant joc sa observ reactiile oamenilor si sa aflu astfel lucruri despre ei.
Acum ceva timp o prietena de-ale  mele mi se plangea ca nu-i mai place de ea, ca s-a abandonat, ca a imbatranit si cand am rugat-o sa se aseze la poalele unui copac, sa-i povesteasca ofurile sale, am observat-o cautand mult un copac pe gustul ei, mi-a si precizat expres “oricare dar nu pe asta, este batran si urat”, cuvinte pe care le folosise si pentru a se descrie pe sine.
Am zambit, pentru ca eu nu vedeam un pom batran si urat ci un pom pe jumatate inverzit, care desi a fost batut de vreme si conditii nefaste, era inca dornic de viata, era dornic sa-si revina si sa creasca din nou.

Copacii ne pot fi perfecte oglinzi in care sa ne cautam pe sine si sa aflam despre noi, cum la fel orice obiect din jurul nostru ne poate invata despre noi.
Daca ne este greu sa ne privim pe noi in relatia cu tot ce ne inconjoara sa facem un exercitiu pentru inceput sa-i observam pe ceilalti.
Zilele astea stateam la plaja intre doua cupluri, cei din dreapta mea se plang de conditiile de la micul dejun, de faptul ca nu le merge umbrela si ca cei trei copiii sunt mofturosi si nu le convine nimic si cei din stanga mea povestesc cu pasiune despre “un om exceptional dintr-o carte” pe care o citeste ea. Daca le analizezi fetele, posturile, cuvintele observi cu usurinta ca multe din situatiile de care se plang ar putea fi foarte simplu evitate daca si-ar schimba perspectiva de a vorbi, de a renunta la a se concentra pe “ce nu merge” si sa observe daca nu cumva vaicarindu-se de lucruri minore scapa din ochi lucrurile care merg chiar frumos, toti eram pe aceeasi plaja superba, cu o vreme minunata dar vedeam lucrurile atat de diferit.

De asemenea in mai toate taberele mele de feminitate fac meditatie de impamantare langa un copac, o parte din exercitiu este cand te conectezi cu un copacel din fata ta. Acelasi copacel, obiect de meditatie pentru mai multe femei, si totusi fiecare il percepea diferit. Unele il vedeau trist si plangacios, altele stramb si ignorant, unele il percepeau copilaros altele rautacios si tot asa…. Interesant, nu?

Sa ne concentram pe lucrurile frumoase din viata noastra chiar si in momentele in care nu merge totul “cum ar trebui” nu este intotdeauna usor dar depinde doar de noi.
Sa radem cand ceva ne iese prost poate parea stupid la inceput dar cu exercitiu devine din ce in ce mai usor.
Eu chiar cred ca atunci cand ne plangem si ne vaitam atragem si mai multe situatii asemanatoare in viata noastra.
Uneori ne plangem de nimicuri, ca nu am gasit loc la masa la micul dejun, ca ni s-a stricat umbrela de plaja dar in final sursa nemultumirilor noastre provine dintr-o relatie proasta cu propria persoana.
Vedem lucrurile asa cum suntem noi de fapt.

Am ales de referinta pentru mine copacii pentru ca mi se par cei mai reprezentativi, ei sunt ca noi, doar ca mult mai intelepti. Ei nu se vaita de lucrurile exterioare, ci doar incearca sa creasca in ciuda conditiilor nefaste, ninsoare in mijlocul primaverii, ploi de gheata… dar indiferent de conditii ei cresc, se intind, isi cresc radacinile si infloresc, cu insistenta, fara sa se compare cu ceilalti pomi si fara sa le pese daca cineva ii admira sau nu, daca dezvoltarea si rodirea lor foloseste cuiva sau nu. Ei cresc pentru ca pur si simplu aceasta este menirea lor sa faca.
De aceea cred ca avem atat de multe de invatat de la un copac.
Daca ai vreo problema pe suflet, iti recomand sa te asezi la umbra unui copac si sa-i povestesti gandurile tale. Cred cu tarie ca este una dintre cele mai bune terapii pentru suflet. Ei sunt aici pentru noi sa ne asculte, sa ne dea aer curat, liniste si viata.

Si eu sunt aici pentru tine sa te imbratisez si sa te sustin! Te astept la clasele de yoga din fiecare seara sau in tabere ca sa vorbim ca intre “copaci” :).

Namaste!


Leave a comment

“Cine sunt si ce fac” de Svetlana

Draga copac,

am cunoscut-o pe Svetlana de curand, la recomandarea lui Alin, “maestrul” Centrului Shakti unde imi ingrijesc parul, unghiutele, corpul si mintea, alaturi de echipa lui  zen si minunata pe care o conduce cu mare iubire si daruire:” Trebuie sa o cunosti pe Svetlana, sa faci o sedinta de coaching cu ea! Este foarte tare!” . Am ramas foarte impresionata  vorbele frumoase care “au iesit” din Alin la adresa sotiei lui, asadar am fost nerabdatoare sa o cunosc, si sa ma cunosc pe mine prin ea.

Alin a avut dreptate. Svetalana este foarte tare! Si nu numai pentru ca este o femeie extraordinar de frumoasa si inteleapta, dar pentru ca pur si simplu … ESTE. Si stie ca ESTE.

In Yoga folosim “Namaste- lumina din mine vede si recunoaste lumina din  tine”, iar in timpul celor 2 ore alaturi de Svetlana chiar am reusit sa observ acea lumina, radioasa, centrata, puternica si simpla din ochii ei.  Si prin ochii ei am reusit sa-mi confirm lumina din mine. Si am realizat a 1000-a oara ca yoga este pe saltea dar si in afara ei.

Vorbim aceeasi limba, fiecare cu a ei “curgere” . Svetlana foloseste mult ideea “Cine esti?”, paradigma foarte utila si mie in practica Yoga. Concret, fiecare dintre noi, prin calea sa diferita, are misiunea de a re/descoperi/ aminti cine este si odata ce si-a gasit darurile ii poate ajuta si pe ceilalti inspre aceasta calatorie spre Sine.  Imi aduc aminte ceva funny si intelept de la Svetlana ” Daca esti la ghiseu la tren si vrei sa-ti iei un bilet  undeva, vanzatorul te intreaba nu numai unde vrei sa ajungi ci de asemenea si de unde pleci :).” Asa e si in viata, alergam spre viitor dar stim care este punctul de start?!  Tot acum imi vine in minte o vorba din sedinta cu ea, “daca un om crede ca nu are importanta/valoare printre ceilalti prin puterea si prezenta lui, sa ne gandim la un tantar ce poate face intr-o incapere cu oaspeti :)” .

Asadar fiecare dintre noi are aceasta sclipire in ochi, minte si in suflet si este dator fata de el insusi sa si-o descopere. Mai departe o las pe Svetlana sa va introduca un pic in lumea coachingului  ei :

“Se spune ca cel care face profesia potrivita, imbraca haina fericitului. Ma consider o persoana fericita pentru ca mi-am ascultat si apoi am si urmat glasul inimii pentru a ajunge la centru, la ceea ce reprezinta esenta fiintei mele, acea combinatie de trasaturi, calitati, caracteristici care ma fac absolut unica. In urma acestei calatorii, mi-am descoperit si accesat darurile iar ceea ce a urmat a reprezentat o consecinta absolut fireasca si anume sa impartasesc cu ceilalti din unicitatea universului meu, de a aduce in lume bucatica mea de puzzle care completeaza tabloul lumii, il face mai armonios, mai luminos si il intregeste.

 

Din 2009 am ales sa merg pe calea coaching-ului, dupa ce am incercat experiente care nu ma implineau decat in sfera rational-intelectuala cum a fost drumul stiintelor politice si al job-ului in sfera institutiilor europeene, drum care ma hranea mai degraba pe orizontala vietii dar care nu-mi  permitea zborul si inflorirea.

 

Un alt punct de cotitura a fost atunci cand la usa vietii mele a batut baietelul meu Matei. Toate studiile, formarile si examenele de pana atunci, luate impreuna, nu au putut egala cresterea si dezvoltarea accelerata care urmau sa se intampla. El este omul care aduce Adevarul, cel care imi reaminteste despre adevarata semnificatie a Bucuriei de Viata, el ma invata cum se pastreaza igiena psiho-emotionala si cat este de importanta aceasta pentru o viata echilibrata. Tot el mi-a reamintit de natura efemera a vietii si prin urmare, am capatat determinare si hotarare in tot ceea ce intreprind.

Image may contain: 3 people

 

Felul in care am imbracat eu haina coaching-ului pe structurile fiintei mele este unul unic si acesta consta in a insoti oamenii in calatoria spre centrul inimii lor pentru a-si descoperi unicitatea, darurile pentru ca mai apoi sa le poata impartasi cu cat mai multi, spre binele aestei lumi. Acest proces incepe prin a raspunde la intrebarea ‘cine sunt eu’, continua prin a determina sistemul propriu de valori, setul de convingeri, determinarea convingerilor limitative si a definitiilor din spatele unor cuvinte care nu ruleaza in favoarea noastra, pentru a ajunge mai apoi la subiectul relatiilor si interactiunea cu mediul.

 

Atunci cand stim cine suntem, ne cunoastem valoarea, creste stima de sine, stim ca tot ceea ce cautam poate fi gasit si accesat in noi insine, oricand si odata gasite acolo, nu mai sunt de imprumut  iar notiunea de competitie cu mediul exterior isi pierde valoarea.Képtalálat a következőre: „centrul shakti”

 

Totul este perfect interconectat si atunci orice schimbare intreprindem intr-o anumita sfera a fiintei noastre, va avea un impact asupra intregului si orice schimbare se produce in noi, aceasta va reconfigura mediul din jurul nostru. Prin urmare, orice schimbare ne dorim in viata noastra, fie ea pe plan personal, profesional sau social, trebuie sa incepem prin a aduce schimbarea in noi insine, celelalte vor reprezenta o consecinta fireasca.”

 

O poti cunoaste pe minunata  Svetlana Bradescu-Simion la Centrul Shakti  pe care il conduce alaturi de sotul sau, cu atata pricepere si pasiune.

Namaste!

 

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY

Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea. Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!

 


Leave a comment

Activia m-a intrebat cum traiesc eu InSync

dsc_0949-modified

Draga copac,

Multa lume imi spune : “Vai, ce dragut de tine, stai toata ziua,  te fotografiezi fericita in rochii cu spatele gol si talpile goale in pozitii de yoga, fara nici o grija, fara nici un stres…”

Este adevarat ca, in acest moment, starea mea este una foarte buna, insa am  muncit enorm cu mine ca sa ajung aici. Duc o munca de auto-cunoastere si dezvoltare personala continua ca sa-mi intretin aceasta stare de spirit. La propunerea brandului Activia, odata cu lansarea initiativei ”Traieste InSync”,  impartasesc cateva dintre lucrurile care ma inspira sa ma simt in armonie cu mine si sa-mi valorific la maxim potentialul si calitatile.

Ca in oricare alt domeniu, este nevoie de perseverenta si vointa. Totusi, nu tot timpul sunt vesela. Uneori ochii mei sunt tristi, alteori plang, zambetul meu este dezamagit sau privirea mea este stearsa. Ca si tine, sunt o femeie cu experiente, o femeie care a si suferit, o femeie careia i-a fost frica de ea insasi, de relatia ei.  In final, insa, am devenit o femeie care se accepta exact asa cum este. Am invatat ca ceea ce ma tinea pe loc se afla inauntrul meu. Treptat, mi-am dat seama ca trebuie sa-mi reevaluez relatia cu vocea mea interioara si sa o folosesc in avantajul meu.

Pana la urma, este vorba despre acceptare si blandete!

Si ca sa realizezi ca sunt o femeie ca si tine, vreau sa-ti mentionez cateva din momentele mai grele si cum am reusit eu sa le depasesc. Iata cum am reusit sa imi gasesc armonia in viata profesionala si cea personala, sa fiu in sincron si sa devin InSync cu mine si cu ceilalti:

  • Primul moment in care am luat decizia de a incepe blogul/proiectul meu de yoga si dezvoltare personala, “Suntuncopac”, a fost acum 4 ani. Nimeni in afara de sotul si sora mea nu a avut incredere in mine. Toti spuneau ca sunt nebuna. Mi-am pierdut multi prieteni, insa am castigat altii noi. Si, totusi, iata ca visul meu – yoga,  a devenit un trend , a luat amploare si a devenit un stil de viata.  Ma bucur ca am avut incredere in visul meu. Cum am reusit? Mi-am urmat intuitia, vocea din interior care ma asigura in permanenta ca merg pe drumul cel bun. Mi-am transformat vocea critica interioara in cel mai de nadejde aliat.
  • Imbratisarea feminitatii si a deschiderii mele emotionale mi-a adus, uneori, perceptii diferite din partea altor femei. Oamenii judeca fara sa cunoasca povestile celorlalti. Da, imi iubesc corpul si feminitatea si nu consider ca trebuie sa le ascund. Cred ca ne-a fost dat sa evoluam impreuna in aceasta viata. Cred cu tarie ca pot fi spirituala si pe tocuri si in talpile goale, si cred ca pot fi extrem de buna in ceea ce fac si cu ruj pe buze. Cum trec peste aceste obstacole si cum reusesc sa raman InSync? Ma iubesc si mai mult, ma accept, ma inteleg. Iubindu-ma pe mine, inteleg si respect mai usor lumea inconjuratoare care, uneori, din suferinta proiecteaza lucruri in exterior.
  • Relatia cu sotul meu – cum reusesc sa mentin echilibrul astfel incat sa ma simt InSync in relatia mea? Desi este sufletul meu pereche, relatia cu el nu este tot timpul roz. Partenerii nostri sunt oglinzile noastre menite sa ne ajute sa ne vedem mai bine. Sotul meu este extrem de diferit fata de mine, fiind foarte pragmatic, serios, rational, obsedat de curatenie, fix opusul meu. Eu sunt visatoare si afectuoasa. Diferentele acestea intre noi duc uneori la certuri si usi inchise. Cum trec peste? Realizez ca iubirea noastra este perfecta,  insa comunicarea nu este. Realizez ca lucrurile care ma deranjeaza la el sunt fix lucrurile pe care ar trebui sa le imbunatatesc la mine.  Inspir, expir cand sunt nervoasa , meditez, spun rugaciuni, si ma uit la fetita noastra care este rodul iubirii noastre pure. Apoi ma uit in ochii lui si ii multumesc ca m-a ajutat sa ma regasesc;
  • Rolul de mama – cum imbin acest rol cu celelalte din viata mea . Da, am avut o sarcina usoara si fiica mea este un inger, insa am muncit mult ca sa ajung in acest punct. Am citit sute de carti de parenting, de relaxare, respiratie si pregatire a mamei, am meditat, am facut yoga, am avut incredere in mine. Accept uneori ca nu sunt perfecta, accept ca ofer cat si cum pot, si inteleg ca trebuie sa am grija de mine inainte sa-i pot oferi ei particele din mine. Am incredere ca reusesc pentru ca totul porneste din interiorul meu, din modul in care imi rezolv propriile conflictele launtrice si devin mai echilibrata.
  • Facturile – cum nu las sa ma acapareze grijile financiare. Am renuntat la 15 ani de cariera in marketing/management. Am lasat in spate studii, cursuri, multi  bani investiti in perfectionarea mea in acest domeniu… pentru a sta in lotus ! Este grozav, nu exista job mai bine platit decat cel care-ti ofera  linistea. Sunt, insa, luni petrecute la studio in care ma intreb daca-mi pot acoperi chiria, pentru ca am cheltuieli foarte mari. Cum trec peste ele? Cu incredere ca pasiunea, iubirea si intentiile bune intotdeauna vor fi rasplatite. Si asa este, din neant apar proiecte pe langa, comenzi la rochii, retreats, invitatii la evenimente,  care ma ajuta sa nu ma blochez in aceasta sfera si sa evoluez;
  • Creativitatea este atuul meu principal, dar care uneori ma oboseste. Sunt un spirit extrem de creativ, am har la scris, toate clasele mele sunt diferite, la fel si exercitiile de coaching. Totusi, desi este un dar, uneori se transforma intr-o provocare. Si, deseori,obosesc tare.  Ca sa pot sa-mi intretin creativitatea si  sa-mi ating potentialul maxim cand vine vorba de inspiratie, citesc o carte la 3-4 zile, merg in continuare la multe cursuri de inspiratie si meditez. Aceste lucruri nu vin din neant, ci printr-un efort si o munca sustinute continuu.
  • Cum depasesc momentele melancolice si mahnirea. Uneori sunt furioasa si mai scap cuvinte nu foarte frumoase, alteori fara motiv cad pe ganduri in contemplatie si tristete duse la extrem. Hei, sunt si eu om, e normal! 🙂 Cum reusesc sa ma recalibrez, sa imi gasesc momentul InSync care ma ajuta sa merg mai departe? Realizez ca eu nu sunt egala cu gandurile si actiunile mele . Imi accept umbrele si incerc sa ma inteleg, sa aflu lucruri noi despre mine, sa ma recalibrez. Ce functioneaza cel mai bine? Sa transform supararea si furia in arta. De aceea, scriu articole, pictez, dansez si merge tare bine!

Inchei prin a-ti spune ca suntem toate la fel. Toate venim pe aceasta lume ca sa experimentam! Uneori nu traim numai bucurii, ci mai trecem si peste obstacole, lucru care este normal si care ne conduce, in cele din urma, catre un drum frumos.! Toate avem nevoia de a fi iubite si de a iubi, insa, sa nu uitam sa ne iubim si pe noi insene! Cand avem o relatie buna cu criticul nostru interior ne simtim bine si in echilibru cu noi insene si cu restul lumii. Aceasta influenta pozitiva se reflecta in toate aspectele noastre. Tu cum traiesti InSync? Te invit sa urmaresti pagina de Facebook Activia luni de la ora 18.00, cand alaturi de Oana Stoianovici (coach transformational), vom impartasi modul in care ne gasim echilibrul in fiecare zi.


Leave a comment

Retreat Suntuncopac la Cluj ( dezvoltare personala si yoga)

cropped-22.jpg

Draga femeie,

daca esti aici inseamna ca nu m-a inselat intuitia cand intr-o dimineata m-am trezit cu dorinta de a organiza un retreat copacesc  la Cluj de yoga si dezvoltare personala. De pretuire  a feminitatii.

Eu am descoperit ca suntuncopac acum aproape patru ani. Dupa un vis. De atunci viata mea a luat o alta intorsatura.Stiu ca este ciudat, dar in vis mi s-a aratat clar numele acestui proiect, faptul ca voi organiza aceste tabere spirituale, ca voi fi inconjurata de oameni buni si curiosi sa afle cine sunt si care este misiunea lor.Acest  vis m-a pus pe ganduri si m-a facut sa realizez ca  respir  acelasi aer cu copacul, ca sunt parte din acest imens Univers. Ca sunt libera. Ca sunt vie.

Acest vis m-a facut sa inteleg  ca nu trebuie sa-mi fie frica de moartea fizica ci de moartea in fiecare zi  in care nu constientizez ca traiesc. Mi-am dat seama ca mor in fiecare zi daca nu citesc, daca nu ascult muzica, daca nu ma uit la cer, daca nu calatoresc,daca pierd timpul la televizor, daca nu iubesc ceea ce fac, daca nu visez, daca nu cunosc oameni noi, daca nu creez ceva nou in fiecare zi, daca nu iubesc animalele si natura, daca nu sunt recunoscatoare pentru ceea ce am in fiecare secunda.Daca nu merg in talpile goale cat mai mult posibil. Daca nu-mi explorez feminitatea.

Acest vis mi-a dat curaj sa incep de la 0, astfel incat, dupa 14 ani de munca in zona de management, comunicare & marketing ,mi-am dat demisia am plecat 3 luni intr-o jungla din Bali unde m-am certificat pe yoga si mi-am deschis propriul studio. Iti spun mai multe cand ne vedem!

Dar inainte de toate, eu sunt o femeie ca si tine. Care a suferit. Care a ras in lacrimi. Care a iubit si care se iubeste. Care nu inceteaza sa invete.O femeie curioasa sa te cunoasca.   Femeia din tine vrea sa te intalnesti  cu alte femei minunate, care abia asteapta sa imparta cu tine   pasiunea, iubirea, frumusetea, curajul,increderea  si binecuvantarea de a fi femei in viata asta.

Cum ar fi sa-ti faci un cadou in luna aprilie  si sa –ti oferi sansa de a te intalni cu tine in cea de-a 13-a tabara de feminitate din tara? In cea mai simpla, modesta, vulnerabila, senzuala si blanda forma a ta? Sa te intalnesti cu tine cunoscand inca 20 de perechi de ochi la fel ca ai tai. Poate tristi, poate veseli. Sinceri.  Ochi in cautare de iubire. Iubire de sine si de tine.

Locul tau este in tabara de dezvoltare personala, yoga, respiratie, meditatie si creativitate din 12-14 mai, intr-o locatie de vis la doar 30 de minute de Cluj- pensiunea Meander.Daca vrei  sa intri in povestea retreaturilor de pana acum, arunca-ti un ochisor aici   aici ,aici, aici  sau aici. Iar aici si aici ai niste videouri dragute facute de sotul meu.

Image may contain: 17 people, people smiling, people standing, child, tree, outdoor and nature

Femeia e blanda….Vrei sa ne aducem aminte asta impreuna?

Continue reading