Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

“Lasa-te plecat”- de un copacel caruia i s-a tras covorul de sub picioare dar a renascut

 

draga copac,

stii povestea aceea cu studentii care isi intrec profesorii?  Asa este “Migdalul”, caruia i-am urmarit evolutia de mai bine de 2 ani, intreg caruselul de emotii, lectii si revelatii care au ajutat-o sa se intoarca la ea, in suflet, acasa. Si da, “Migdalul” este un exemplu clar si viu al beneficiilor yoga pentru minte, trup si…. suflet.

 

Lasa-te inspirat:

“Ma trezesc intr-o dimineata cu aceleasi ganduri de rutina: munca, trebuie sa scot catelul, el pleaca si iar m-a pupat pe fuga. Oare stie ca intr-o zi, poate intr-o dimineata, ala va fi cel din urma sarut?! Nu stie si nici eu nu stiu ca aia e dimineata la care ma gandesc, ca urmatoarele momente in care buzele ni se vor apropia vor aduce altceva, poate un “pe curand. o viata frumoasa. ai grija de tine, Chiar ai grija caci eu nu voi mai fi fizic langa tine” sau “altfel sufletul meu nu stie sa iti zica un simplu ‘pa, ma bucur ca ne-am revazut’ “ si de fiecare data vor fi cu lacrimi, afara sau inauntru.

Da, aia a fost ziua in care am simtit ca mi s-a tras covorul de sub picioare, ca universul colorat construit era de fapt din nisip si la o bataie puternica de vant, nici macar o Furtuna, s-a daramat, fara sa mai lase o usa sau o fereastra in urma, sa am de unde reconstrui. Si chiar daca sunt eu cel mai talentat arhitect al lumii mele, cu viziuni si perspective si curaj de a o la impreuna de la 0, e nevoie de doi si de o perspectiva similara.

Dupa jumatate de an de cand nu imi mai masor viata in timp scurs sau planuri, de cand timpul parca mi s-a daruit si s-a condensat si expandat, pot raspunde cu inima deschisa celor care inca ma intreaba de ce ne-am separat : din respect. Acum, pentru mine o relatie constienta se bazeaza pe respect, iubire si libertate. Credeam ca si pe intelegere, insa e de fapt vorba de acceptare. Acceptare a ceea ce nu inteleg in celalalt, tocmai pentru ca nu e treaba mea sa imi inteleg partenerul, in niciun tip de conexiune. Suntem diferiti si asta e ok si e perfect ca e asa, insa din respect si iubire, accept ceea ce nu inteleg, iar in momentul in care nu mai pot accepta, atunci cand incep sa judec sau sa fiu judecat, tot din respect si iubire, aleg sa plec.

Lasa-te plecat. Lasa in urma intrebarile clasice  (de ce, de ce noi, de ce mie, cu ce am gresit?!), ia cu tine un rucsac cu strictul necesar sa iti traiesti durerea si pleaca cu o singura intrebare catre tine « ce e bun in asta si eu nu vad? » si ramai in intrebare. Cand vei fi pregatit, raspunsul va veni la tine.

Accepta socul initial, durerea, fricile ce vin navala. Plangi, plangi chiar daca simti ca asa iti vei petrece restul vietii. Vorbeste daca vrei. Taci daca simti. Stai singur sau inconjoara-te de ce orice si oricine. Pleaca singur intr-o calatorie, chiar si un weekend. Intr-un loc minunat, iar acolo pune pauza, nu te gandi ca nu asa era planul, sa fii singur, ci fi acolo si bucura-te de tot ce iti ofera varianta ta pe care o redescoperi in acel loc. Lacrimile parca le-ai lasat in aeroport la plecare. Nu iti mai vine sa plangi, nici de mila, nici de drag, nu te mai intreaba nimeni (nici tu pe tine) ce faci mai departe : vrei alt job, te muti din tara, iti mai creditezi viata, cand, cand, cand?! Acolo esti in vacanta si pentru cei cu care interactionezi nu ai nicio eticheta, esti doar un zambet cu lumina in ochi.

Te intorci si cu pasi mici incepi  sa te reconstruiesti. Ia-ti o zi libera. Una si saptamana viitoare daca ai nevoie. Fi bland cu tine, asa cum nu ai fost cu nimeni vreodata. Spune-ti cat te iubesti si ce minunat esti si curajos si ca esti cel mai puternic om din lume. Pentru ca esti acolo, te privesti in oglinda, iti vezi amintirile curgand prin lacrimi si iti zambesti stramb, incurajator, spunandu-ti ca te iubesti si ca nu ai cum sa fi singur vreodata, pentru ca te-ai gasit! Fi prietenul tau cel mai bun, fi tot ce ai tu nevoie, fi tu pentru tine.

Educa-te sa nu mai fi cel care se asteapta ceilalti sa fi. Invata-te sa te respecti, pe tine – inima, minte si corp. Nu te mai agata de bani, ci lasa-i sa curga, sa te ajute in vindecare. Fa orice ai nevoie sa fi tu cu tine, fara distractii de la sentimentele tale, de la durere si tot ce aduce ea din spate, de la radacina fiintei tale.

M-am folosit de toate instrumentele (carti, filme, oameni, evenimente), insa intimitatea emotiilor mele am cunoscut-o prin Yoga – orice tip de yoga, alege-l comunicand cu tine, acceptandu-ti limitele de moment (poate power yoga nu ti se mai potriveste acum, sau poate chiar asta te ajuta). Yoga a fost salvarea mea. Nu fuga de mine, ci catre mine. Pe salteluta de yoga mi-am adus lacrimile, furia, disperarea din unele zile, pacea si intelegerea din celelalte. Astfel, in afara saltelei am putut sa ma manifest dincolo de ego ranit, de degetele societatii indreptate catre mine, am gasit in vocea interioara iertarea, puterea sa nu jignesc alte inimi si sa ma bucur pentru fericiri care nu mai tin de mine, dar care apartin omului pe care am ales sa il iubesc cel putin o viata, indiferent de noi.

In ziua in care am realizat unde am ajuns, ca am incheiat ciclul pentru mine, am inteles fericirea. Fericirea fiecarei zile, prin care aleg sa ma traiesc clara, adevarata, completa eu cu mine! (avand ca bonus un corp super misto dupa atatea emotii manifestate prin yoga :)). )”

 

 


1 Comment

Pentru cei care nu cred in iubire

Pentru cei care nu cred in iubire,

am o poveste. Este povestea ta si a mea, redata in cuvinte de Omraam Michael Ivanov.

poate multe sunt povestile care mi-au inghetat si inchis inima dar la fel de multe sunt povestile care o dezvelesc. Prin fiecare practica de yoga, fiecare meditatie, eu invat lectia intoarcerii acasa in inima, unde iubirea este infinita si nu tine de cerseala din exterior, si asta este ceea ce impart la fiecare clasa cu studentii mei. In timpul unei clase de yoga feminina unde obisnuiesc sa citesc din carti, am dat de aceasta lectie de mai jos.

Lasa-te inspirat de aceasta minunata poveste:

Barbatul  care nu credea in iubire

Exista odata, demult, demult, un om care nu credea in iubire. Acesta era un om obisnuit, la fel ca dumneavoastra si ca mine, dar ceea ce-l facea sa fie cu adevarat deosebit era felul sau unic de a gandi: el nu credea ca iubirea exista. Evident, a avut o sumedenie de experiente in incercarea de a gasi iubirea; mai mult, i-a observat si pe oamenii din jurul sau. Si-a petrecut o mare parte din viata cautand iubirea, dar singurul lucru pe care l-a descoperit a fost ca aceasta nu exista.

Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor ca iubirea nu este decat o inventie a poetilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face sa creada. El le spunea ca iubirea nu este reala, si deci nimeni nu o poate gasi, oricat de mult ar cauta-o.

Omul nostru avea o inteligenta foarte vie si era foarte convingator. El a citit o gramada de carti, s-a dus la cele mai bune universitati si a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi in orice piata publica, in fata a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternica. El le spunea ca iubirea este ca un drog, te ameteste si te face sa o doresti din nou si din nou, creandu-ti o dependenta de ea. Ce se intampla insa daca nu-ti primesti doza zilnica de dragoste? La fel ca in cazul unui drog, ai nevoie de aceasta doza zilnica.

Le mai spunea ca relatiile dintre indragostiti sunt la fel ca si cele dintre un dependent de droguri si un vanzator de droguri. Cel care are nevoie mai mare de iubire este precum cel dependent de droguri, iar cel care are nevoie mai mica de iubire este precum vanzatorul de droguri. Cu cat nevoia de iubire este mai mica, cu atat mai bine poti controla relatia cu celalalt. Aceasta dinamica a relatiilor interumane poate fi vazuta cu ochiul liber, caci in orice relatie exista un partener care iubeste mai mult si un altul care nu iubeste deloc, dar il manipuleaza pe celalalt. Unii oameni profita asadar de pe urma altora, la fel cum un vanzator de droguri profita de pe urma toxicomanilor.

Partenerul dependent, cel care are nevoie mai mare de iubire, traieste tot timpul cu teama constanta ca nu-si va putea asigura urmatoarea doza de dragoste, adica de drog. „Ce ma voi face daca ma va parasi?” Teama il face pe dependentul de iubire foarte posesiv: „Imi apartine!” El devine astfel gelos si solicitant, din cauza fricii de a nu pierde urmatoarea doza. Furnizorul de drog il poate manipula cum doreste, dandu-i mai multe sau mai putine doze, ori refuzandu-i-le complet. In acest fel, partenerul care are nevoie de iubire se va preda complet si va fi dispus sa faca orice, de teama de a nu fi abandonat.

Eroul nostru a continuat sa le explice ascultatorilor de ce nu exista iubirea: „Ceea ce numesc oamenii iubire nu este altceva decat o relatie de teama care are la baza controlul. Unde este respectul reciproc? Unde este iubirea pe care sustin ca si-o poarta partenerii? Nu exista asa ceva. In fata reprezentantilor lui Dumnezeu, a rudelor si prietenilor, cuplurile tinere fac tot felul de promisiuni, ca vor trai impreuna, ca se vor iubi si se vor respecta reciproc, ca vor fi aproape unul de celalalt, la bine si la rau. Ei promit sa se iubeasca si sa se respecte reciproc, si culmea este ca ei chiar cred in aceste promisiuni, menite parca sa fie incalcate. Imediat dupa casatorie, la numai o saptamana sau o luna, amandoi incep sa-si incalce promisiunile facute.

Totul se reduce la un razboi al controlului, la cine reuseste sa manipuleze pe cine. Cine va fi furnizorul de droguri si cine toxicomanul… Dupa numai cateva luni, respectul pe care si l-au promis initial cei doi a disparut. In urma lui nu au ramas decat resentimente, otrava emotionala, rani reciproce, care cresc treptat, pana cand iubirea nu mai exista deloc. Ei raman totusi impreuna, dar numai de teama de a nu fi singuri, de frica de ceea ce vor spune ceilalti, si chiar de teama propriilor critici si pareri. Unde se mai poate vorbi insa de iubire?”

El le-a mai spus ca a vazut multe cupluri in varsta care au trait impreuna 30, 40 sau 50 de ani, si care erau foarte mandre ca au trait atata vreme impreuna. Dar cand vorbeau despre relatia lor, tot ce spunea era: „Am supravietuit casniciei”. Altfel spus, unul din ei se abandonase celuilalt; de regula, femeia era cea care ceda si decidea sa indure suferinta. Oricum, persoana care avea vointa mai puternica si nevoi mai putine castiga razboiul, dar unde era iubirea de care vorbeau? Partenerii din aceste cupluri se tratau reciproc ca pe niste posesiuni. „Ea este a mea”. „El este al meu”.

Si astfel eroul nostru a continuat sa peroreze despre motivele pentru care nu credea ca exista iubire. El le-a mai spus oamenilor: „Eu am trecut prin toate acestea. De acum nu voi mai permite nimanui sa imi manipuleze mintea si sa imi controleze viata in numele iubirii”. Argumentele lui erau logice, si el a convins multa lume prin cuvintele sale. Iubirea nu exista.

Intr-o buna zi insa, eroul nostru se plimba prin parc. El a vazut acolo, asezata pe o banca, o fata frumoasa care plangea. Vazand-o cum plange, s-a simtit curios. De aceea s-a asezat langa ea si a intrebat-o daca poate s-o ajute cumva. Va puteti imagina surpriza lui cand ea i-a spus ca plange pentru ca iubirea nu exista. „Uimitor, i-a raspuns el, o femeie care crede ca iubirea nu exista!” Evident, a dorit sa afle mai multe despre ea.
-De ce spui ca iubirea nu exista? a intrebat-o el.
-Ei, e o poveste lunga, i-a raspuns ea. M-am casatorit de cand eram foarte tanara, cu toata iubirea, cu toate acele iluzii, plina de speranta la gandul ca imi voi imparti viata cu acel barbat. Ne-am jurat reciproc loialitate, respect, credinta si am intemeiat o familie. Dar in curand totul s-a schimbat. Eu am fost sotia credincioasa, care avea grija de copii si de casa, in timp ce sotul meu a continuat sa se ocupe de cariera. Pentru el, imaginea si succesul erau mai importante decat familia noastra. A incetat sa ma mai respecte, la fel cum am incetat si eu sa-l mai respect. Am inceput sa ne certam, iar la un moment dat am descoperit ca nu-l mai iubesc, la fel cum nici el nu ma mai iubeste pe mine.

Dar copiii aveau nevoie de un tata, asa ca am preferat sa raman alaturi de el si sa fac tot ce imi sta in puteri ca sa-l suport. Acum copiii au crescut si au plecat. Nu mai am nici un motiv sa raman alaturi de el. Intre noi nu exista respect sau bunatate. Stiu insa ca daca imi voi gasi pe altcineva, va fi la fel, caci iubirea nu exista. Nu are nici un sens sa caut ceva ce nu exista. De aceea plang.

Intelegand-o perfect, el a imbratisat-o si i-a spus:
-Ai dreptate, iubirea nu exista. Noi cautam iubire, ne deschidem inimile si devenim astfel vulnerabili. In locul ei, tot ce descoperim este egoismul. Acesta ne raneste, chiar daca suntem convinsi ca ne vom putea detasa. Oricate relatii am avea, acelasi lucru se petrece din nou si din nou. De ce sa ne mai obosim sa cautam iubirea?

Cei doi gandeau la fel, asa ca s-au imprietenit rapid. Intre ei s-a creat o relatie frumoasa. Se respectau reciproc si nu s-au dezamagit niciodata. Pe masura ce relatia avansa, ei deveneau din ce in ce mai fericiti impreuna. Nu stiau ce este invidia sau gelozia. Nici unul nu incerca sa il controleze pe celalalt, nu erau deloc posesivi. Relatia dintre ei a continuat astfel sa se aprofundeze. Le placea sa fie impreuna, caci viata li se parea mult mai amuzanta astfel. Cand nu erau impreuna, ceva lipsea din viata fiecaruia dintre ei.

Intr-o zi, pe cand era plecat din oras, eroului nostru i-a trecut prin cap o idee absolut ciudata: „Hm, poate ca ceea ce simt eu pentru ea este iubire. Dar e o senzatia atat de diferita de ceea ce simteam inainte. Nu are nimic de-a face cu ceea ce descriu poetii, nici cu ceea ce afirma religia, caci nu ma simt deloc responsabil pentru ea. Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia sa aiba grija de mine, nu imi vine sa-mi vars frustrarile asupra ei pentru esecurile mele sau pentru problemele mele personale. Petrecem atat de bine impreuna. Ne bucuram fiecare de prezenta celuilalt. Eu respect felul in care gandeste ea, felul in care simte. Nu ma simt deloc stanjenit alaturi de ea, nu ma agaseaza niciodata. Nu ma simt gelos cand este cu alti barbati. Nu simt invidie atunci cand are succes. Poate ca iubirea exista totusi, dar este altceva decat cred oamenii.

De-abia astepta sa ajunga acasa si sa-i spuna de ideea ciudata care i-a trecut prin cap. Nici nu a inceput insa bine sa vorbeasca si ea i-a luat vorba din gura:
-Stiu exact ce vrei sa spui. Mi-a trecut si mie prin cap aceeasi idee, cu mult timp in urma, dar nu am vrut sa-ti spun, caci stiam ca nu crezi in iubire. Poate ca iubirea exista totusi, dar nu este ceea ce credeam noi ca este.

Cei doi s-au decis sa devina amanti si sa traiasca impreuna, si au ramas uimiti sa constate ca lucrurile nu s-au inrautatit in nici un fel. Au continuat sa se respecte reciproc, sa se sprijine unul pe celalalt, iar iubirea dintre ei a crescut continuu. Chiar si cele mai simple lucruri le umpleau inimile de bucurie, caci erau atat de fericiti.

Inima barbatului era atat de plina de iubirea pe care o simtea, incat intr-o noapte s-a produs un mare miracol. Privea stelele si a descoperit una care era incredibil de frumoasa, iar inima lui era atat de plina de iubire incat steaua a inceput sa coboare si s-a asezat in palma lui. Apoi s-a produs un al doilea miracol: sufletul lui a fuzionat cu steaua respectiva. Era extrem de fericit, si de-abia astepta sa se duca la iubita lui si sa-i daruiasca steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea. Cand el i-a daruit insa steaua, femeia a simtit un moment de indoiala; iubirea lui era prea coplesitoare, si atunci steaua a cazut la pamant si s-a spart intr-un milion de cioburi.

Si uite-asa, am ajuns iarasi la un barbat batran, care colinda lumea si tine discursuri despre faptul ca iubirea nu exista. Acasa la el, o femeie in varsta, dar inca frumoasa, isi asteapta barbatul si isi plange amarul pentru paradisul pe care l-a tinut pentru o clipa in mana, dar pe care l-a pierdut din cauza unei clipe de indoiala. Aceasta este povestea celui care nu credea in iubire.
Cine a comis greseala? Puteti ghici? Greseala i-a apartinut barbatului, care a crezut ca ii poate darui femeii fericirea lui. Steaua nu era altceva decat propria lui fericire, iar greseala lui a fost ca a renuntat la ea si a asezat-o in mainile ei. Fericirea nu vine niciodata din afara noastra. El era fericit datorita iubirii care tasnea din inima lui. Ea era fericita datorita iubirii care tasnea din inima ei. Cand el a facut-o insa pe ea responsabila pentru fericirea lui, ea a spart steaua, caci nu putea fi responsabila pentru fericirea lui.

Indiferent cat de mult il iubea femeia, ea nu il putea face fericit, caci nu avea de unde sa stie ce era in mintea lui. Ea nu putea sti care sunt asteptarile lui, caci nu ii cunostea visele.

Daca veti proceda la fel, luindu-va fericirea si punand-o in mainile unei alte persoane, mai devreme sau mai tarziu ea se va sparge, la fel ca si steaua din poveste. Fericirea se naste in interior si este rezultatul iubirii dumneavoatra, sunteti unicul responsabil pentru ea. Si totusi, atunci cand mergem la biserica, primul lucru pe care il facem este schimbul de inele. Noi ne punem steaua in palma celuilalt, asteptand ca el (sau ea) sa ne faca fericit(a), si invers. Nu conteaza cat de mult iubiti pe altcineva; nu veti putea fi niciodata cel care doreste celalalt sa fiti.

Aceasta este greseala pe care o comit majoritatea oamenilor de la bun inceput. Noi ne bazam fericirea pe celalalt. Din pacate, lucrurile nu merg in acest fel. Noi ne facem tot felul de promisiuni pe care nu le putem respecta, dupa care ne miram ca am esuat.” sursa http://www.psihohipnoza.ro


Leave a comment

Strategii de uratire

draga copac,

Deseori aud la fetele de la studio de strategii de uratire, basically pentru ca vor sa se impuna prin manipulare, control, putere si “desteptaciune” in fata barbatilor mai ales in viata profesionala,  fac un pas inapoi din calea feminitatii si frumusetii lor, ca sa nu zica cineva ca au reusit in viata prin buze frumoase, craci lungi sau bucle de papusa. Aici  tot manifestarea EGOului este.
Cred cu tarie ca poti sa fii si o femeie puternica, independenta, cu putere financiara si profesionala si de ce nu UBER spirituala, dar pastrandu-ti si armele feminitatii si frumusetii sacre. O femeie atata timp cat este in viata, are responsabilitatea de a-si aduce aminte ca e si frumoasa in esenta, fara rusine, fara vinovatie, fara comparatie. Orice femeie este frumoasa daca vrea sa vada asta. Daca nu vrea, nu mai e frumoasa.

Viata se intampla in fiecare moment si la fel frumusetea sau uratenia. Cunosc multe persoane asa zise frumoase in exterior dar atat de urate in interior si invers. Devenim cine credem ca suntem. Daca gandurile noastre sunt urate, suntem cam uratei si in exterior, in felul in care privim, mergem, actionam.

Trebuie sa regandim conceptul de frumusete. Frumusetea nu este tinerete, structura oaselor, culoarea parului, a ochilor, vreo marime la blugi sau un numar maxim de kg. Frumusetea este o forta cosmica universala, care conecteaza toate lucrurile. Natura de exemplu este frumoasa asa cum este, uneori bruta alteori senzuala.

Gaseste frumusetea in sufletul tau si imparte-o lumii fara rusine!Pentru ca poti vedea frumusetea lumii, a celorlalti decat in momentul in care esti responsabila de propria sclipire, care nu tine doar de gene, genti, rochii si pantofi, tine de puterea aia personala si asumarea feminitatii care ne face din sclave, regine.

Namaste!


Leave a comment

“Am slabit 40 de kg pentru ca…. IUBIRE” de Anto, nucul din livada

Draga copacel,

Antonia, nucul este prietena noastra a copaceilor. O iubesc pentru ca are atat e multa vointa si viata in ea! O iubesc pentru ca a ales sa se iubeasca. Iata o poveste despre cum a reusit sa slabeasca 40 de kg si cat de frumos inspira in comunitatea sa Will Diet.

 

Vreau sa transmit atata iubire si in scris parca nu stiu cum. Vine navala si vrea sa se asterne toata. Dar o sa incerc sa redau o parte din lucrurile care m-au implinit si sa le umplu de iubire, cat se poate.Numele meu este Antonia, sunt Taur si am 1,58 m inaltime.

Pentru ca am gasit motivatia necesara am reusit sa slabesc 40 kg, intr-un moment cand am ales sa iubesc viata din nou.

La 20 de ani m-am trezit. Fizic. M-am trezit pentru ca ma durea soldul foarte tare cand ma ridicam in pat sau de pe canapea. Corpul meu incerca sa imi zica ceva. Aveam 96 de kilograme. S-au adunat pe nesimtite, in timp ce eram atenta la ce TREBUIA sa fac pentru altii, la cum TREBUIA sa fiu (nu fizic). Era un trebuie din afara, care nu tinea cont de ce imi dorea sufletul sau ce imi spunea corpul. Era un trebuie care a ridicat un zid intre mine si…mine.

Am incercat diete, am mers la nutritionisti, ba chiar mi-am dat toata bursa scoalara pe solutii care erau temporare. Am continuat sa caut raspunsuri si solutii in exterior, la cei care “stiau mai bine” ce am nevoie, pana m-am trezit a doua oara, cand mi-am dat seama ca ar fi bine daca as cauta raspunsuri in interior.

A inceput astfel o calatorie interioara superba, cu suisuri si coborasuri. Se face ca o data ce am inceput eu dantuiala asta, veneau si din exterior ghizi si ajutoare, care sa imi ofere sprijin si informatii despre hrana, despre miscare si despre sufletul si psihicul meu.

Pe masura ce “dansam” se topeau si kilogramele, iar corpul meu neglijat atata vreme devenea mai usor si mai sanatos.

Felul in care m-am separat de el, felul in care m-am comportat cu el atata vreme a lasat urme. Pe multe am invatat sa le iubesc si sa le apreciez ca urme si invataturi ale razboiului pe care l-am dus intre minte si fizic, dar si ca marturii ale puterii nemarginite pe care o are corpul meu. Totusi, o urma care imi statea ca un ghimpe in coaste si care forma un blocaj in imbratisarea feminitatii mele a fost cea pe care au lasat-o cele 41 de kilograme in minus asupra sanilor mei. Simbol al feminitatii, nu ii simteam ca parte din mine. Ani la rand am culisat intre acceptarea lor ca atare si optiunea de-a imbina exteriorul si interiorul, optiunea de a-i ajuta din exterior. Intr-un final am decis sa imi fac operatia de ridicare si augmentare. Poate te gandesti ca e o chestiune superficiala, poate ca te gandesti ca solutia trebuia sa vina din interior… Eu asta am gandit, uitand ca toata calatoria mea  a fost un melanj, o colaborare intre interior si exterior.  Cu toate acestea, am trecut peste cum TREBUIA sa fie si am decis sa aduc ajutor si din exterior.

Operatia pentru mine a venit in cel mai bun moment si mi-a aratat ca mai am lectii de invatat de la corpul meu. Am realizat ca trebuie doar sa il ascult si sa il sustin si ca nu exista separare intre minte, corp si suflet, intre interior si exterior Am inteles ca doar vazandu-l ca un tot imi pot gasi linistea, ca doar prin integrarea tuturor aspectelor mele si acceptarea ajutorului, fie el si din exterior, imi pot gasi pacea.

Acest dans minunat m-a facut si sa imi dau seama ca vreau si eu sa fiu un ghid si un sprijin in viata altora, ca vreau  sa dau si eu mai departe darurile pe care le-am primit si ca vreau ca asta sa imi fie viata.

Avem multe de oferit si noua si altora, in viata asta minunata, plina de iubire.

 

Daca ai rezonat cu ce am scris mai sus si simti ca un ghid din exterior te-ar ajuta, iti stau alaturi prin clipuri saptamanale  pe www.willdiet.me sau daca simti nevoia de un ghidaj special pentru tine, te pot sustine in cadrul sedintelor private de coaching pentru un stil de viata sanatos.

Te imbratisez cu toata inima,

Antonia

Nucul.”


Leave a comment

“Umbra mea, Frica ” de Ana din livada

draga copacel,

la unii oameni vorbeste “sclipirea” prin ei. Ana este unul dintre ei si sunt onorata sa o cunosc si sa iti impartasesc povestea sa despre prietenele sale umbrele si fricile. Daca rezonezi cu povestea eu te asteapta cu iubire la cursul sau din aprilie, detalii aici.

Pana in urma cu aproximativ 4 ani traiam total deconectata de mine insami. Ajunsesem sa cred ca toti oamenii sunt impotriva mea, ca intregul univers este impotriva mea si astfel traiam intr-o stare de victima de care nici macar nu eram constienta. Ma identificam cu absolut tot ce simteam si credeam ca sunt pedepsita de soarta, ca nu sunt demna de a fi iubita si ma revoltam pe tot ce era in exterior. Imi inchisesem inima si devenisem astfel o femeie de gheata,o razboinica neinfricata ce vedea doar atacuri din partea celorlalti, atacand la randul meu si mai puternic, pentru a ma proteja. Eram eu impotriva tuturor. Sau asa credeam pe atunci. La inceputul anului 2015, o simpla schimbare de atitudine mi-a schimbat total si pentru totdeauna modul in care percepeam viata si pe cei din jur. Fiind ingenunchiata de propria insatisfactie, de propriul sentiment de nevrednicie, m-am intrebat atunci: Cine sunt eu? Care este rolul meu aici? Cum as putea sa fiu cu adevarat fericita? Din acel moment, in fata mea s-a creionat un traseu nou, un drum magic care m-a condus in cele mai profunde colturi ale mintii mele subconstiente. Mi s-a aratat de unde vine toata suferinta mea, trecand printr-un profund proces de constientizare a ranilor interioare, a modului in care eu insami ma respingeam si a faptului ca traiam crezand ca sunt nedemna de iubire, ca nu sunt suficient de buna si ca orice as face… este in zadar. Fiecare pas facut in aceasta calatorie interioara imi dezvaluia ceva si cu fiecare dezvaluire simteam cum ceva in interiorul meu se transforma. Ma simteam ca o nimfa care este pe punctul de a deveni libelula si nu este constienta de mutatia genetica prin care trece. Au fost luni de zile cand experimentam diverse stari de constiinta, atat de multe si atat de dese incat credeam ca o iau razna. Nu m-am oprit, am continuat cautarea interioara si atunci am intalnit-o pe Ea. Pe Umbra mea. In decembrie 2015 a fost momentul in care i-am perceput cu adevarat povestea, fara sa ma mai identific cu ea. Umbra reprezinta polaritatea personalitatii noastre exprimata constient. Umbra este totalul convingerilor, credintelor si caracteristicilor pe care le reprimam. In umbra gasim toate partile din noi de care nu suntem constienti sau pe care le respingem. Din acel moment viata mea s-a transformat inca o data, din acel moment am inceput cu adevarat sa-mi iau puterea inapoi si sa ma recreez pe mine. Intalnirea mea cu Umbra poate parea un film SF pentru unii, insa este cu adevarat o binecuvantare. Initial 11 zile si 11 nopti am stat de vorba cu aceste aspecte din mine, percepandu-le ca pe o entitate separata de mine, desi tot ceea ce ele imi spuneau, imi veneau in constient sub forma unor ganduri. La finalul celor 11 zile, am cerut ajutor crezand ca sunt atacata sau posedata de vreun demon ceva, insa ulterior totul s-a revelat de la Sine. Am inceput sa le cunosc pe fiecare in parte, sa le ascult povestea, sa le vad iubirea din spatele actiunilor si sa le iubesc si eu la randul meu. Am inceput sa integrez una cate una, facand pace cu ele si dandu-le locul care li se cuvine de drept in viata si inima mea. Am cunoscut partea din mine care era agresiva, pe cea care era nedreapta, pe cea care judeca, pe cea care era aroganta, am cunoscut propria superioritate si inferioritate, pe cea care abandona si pe cea care trada etc… le-am ascultat povestea fiecareia dintre ele si am inteles astfel cat de mult ma iubeau si cata nevoie aveau ele de iubirea si acceptarea mea, nu a altora… ci a mea. Am inteles cat de mult incercau sa ma protejeze de fapt si cat de agresiva si nedreapta eram eu cu ele. Am inteles cat de multe aspecte din mine abandonasem si respinsesem. Cu fiecare integrare facuta, toate aceste aspecte mi-au oferit un dar, m-au ajutat sa le includ in viata si actiunile mele intr-un mod constructiv si benefic pentru mine si ceilalti. Mi-au oferit o putere de care nu eram constienta pana atunci, puterea iubirii de sine. Intoarce-ti si tu fata catre propriile umbre si asculta-le povestile, imbratiseaza-ti fricile si cauta sa vezi iubirea din spatele lor, patrunde adanc in propria suferinta si iti garantez ca te vei ridica intocmai ca pasarea Phoenix, iar atunci lumea ta va fi mai colorata si iubirea va fi tot ceea ce vei vedea… oriunde te vei uita. Esti demn de iubire si intotdeauna ai fost! Fii bland si intelegator cu tine, ofera-ti iubire neconditionata si totul se va schimba!

Fa pace cu tine. Namaste!”


2 Comments

“Daniel nu a murit, e doar puțin plecat pe munte ” de niste copaci din Livada

Draga copac,

 

fugim de ideea de moarte si de lectiile ei. Povestea de mai jos este despre viata si libertate,despre moarte constienta si frumusetea din spatele alegerii ei. Pe Dani, omul superb care a fost nu il cunosc, dar ii cunosc pe finii sai Larisa si Ferdi pe care ii iubesc cu toata fiinta. Larisa a ales sa-si serbeze ziua sa pe 1 martie cu prietenii la clasa de yoga de la studioul pentru ca odata cu plecarea lui Dani multi s-au trezit in urma sa.

 

La revedere, prietene! Ne vor lipsi zâmbetul tău și cuvintele sincere prin care făceai lumea un loc mai bun.

Undeva, pe Valea Coștilei în Bucegi, zăpada cade din cer într-o liniște deplină. De jur împrejur se înalță culmile albe și cerul senin-senin, de nu-ți mai poți ține ochii deschiși. Tăcerea asta de început de lume și frumusețea neatinsă a muntelui erau motivele ce-l făceau pe Daniel să se aventureze pe munți iar și iar, fie că era vorba de Mont Blanc sau Retezat, de vârful Khan Tengri sau Bucegi.

N-o să vorbim dramatic despre Dani. Nu i-ar fi plăcut și ar fi râs: “Frăție, ce-i asta?” O să-i lăsăm pe cei care l-au iubit și l-au înțeles să spună lecția pe care Dani ne-a lăsat-o. “Cred că marile lui iubiri în viață am fost eu și muntele, în aceeași măsură. Nu știu dacă ar fi putut să renunțe la vreuna dintre ele. Oricum, și eu am considerat că n-ar trebui”, spune cu sinceritate Octavia, soția lui. Muntele i-a legat și le-a dat amândurora ceva ce prețuiau mai presus de orice. “Daniel era o persoană liberă, poate ăsta e cuvântul care-l descrie cel mai bine: “libertate”. A făcut întotdeauna ce și-a dorit și ce a simțit.”

Muntele a fost mereu parte din viața și din dragostea lor. Cele mai frumoase momente le-au scris în aerul tare al vârfurilor. În masivul Retezat, pe o vreme cumplită și având ca martor un câine zgribulit, Daniel a îngenuncheat și i-a promis Octaviei că o va face fericită toată viața. “M-a cerut de soție în mijlocul viscolului. Eram doar noi doi și totul a fost atât de romantic”, povestește Octavia.

Marmota de pluș era mascota fiecărei expediții pe munte.

Acum, când muntele l-a luat pe Daniel pentru totdeauna, Octavia simte că nu poate fi supărată nici pe munte, nici pe Daniel. Deși îi e cumplit de greu. Rucsacul, casca spartă a lui Dani și marmota de pluș norocoasă, pe care o purta mereu cu el pe munte, sunt singurele lucruri ce au fost recuperate în urma avalanșei. Căutările lui Daniel vor continua, cel mai probabil, la primăvară.
“Mi-au povestit ceilalți patru prieteni cu care era pe munte în ziua accidentului că era foarte fericit. Și ultimele chestii despre care a vorbit erau despre mine, despre noi. E important pentru mine să știu că a fost fericit”, spune cu vocea sigură. Între ei n-au rămas cuvinte nespuse sau regrete, doar un mare gol pe care nimic nu-l va mai putea umple. “O să-mi fie cel mai dor de afecțiunea lui, mă îmbrățișa foarte mult. A fost un sprijin mereu, cu o dragoste foarte sinceră. Dragostea lui era ca în filme.”

„MUNTELE ERA COMBUSTIBILUL LUI”
Daniel a început să simtă amețeala plăcută a înălțimilor în munții Retezat, aflați aproape de orașul natal, Hunedoara. Mai întâi ca o îndrăgosteală de liceu, când ajuta salvamontiștii la marcări de trasee, sau ca ranger în Parcul Național Retezat. Apoi ca o pasiune calmă, matură și calculată în care a investit timp și energie și pe care o împărtășea cu cei dragi: “Când ajungea la munte, ne arăta fiecare vârf în parte și ne spunea povestea lui. Avea încărcate în inimă și în creier toate hărțile munților. Muntele ii dădea oxigen. Muntele era combustibilul lui,” spune Adelina Maria, prietenă apropiată a lui Daniel și omul care l-a adus în familia LEADERS.

Toți îl știu pe Daniel ca fiind extrem de prudent. Lua mereu în calcul riscurile și se pregătea temeinic. Știa că, de cele mai multe ori, pe munte e vorba de cum te organizezi, mai mult decât despre rezistență fizică. De aceea, Octavia ar vrea să le spună tuturor să nu se mai frământe căutând vinovați. “Aș vrea ca prietenii lui și apropiații să nu fie supărați pe el, să nu fie supărați nici pe munte. Să nu considere că a fost vina cuiva. El făcea ture din astea destul de des și nu cred că acum erau condiții mai speciale ca în alte dăți. Cred că, pur și simplu, a fost un mare-mare ghinion. Erau cinci persoane în grup și doar el a căzut…”

Pentru Adrian Fako, bun prieten al lui Daniel și omul alături de care a trăit una dintre cele mai frumoase experiențe ale vieții lui, expediția pe vârful Khan Tengri, ce s-a întâmplat este încă de neconceput. “Nu trebuie să justifici nimic nimănui când se întâmplă ceva pe munte, pentru că nu poți să înțelegi contextul. Daniel era precaut, avea experiență, nu se aventura. Modul cum aborda lucrurile era ca în business: trebuie să fii precaut, dar, dacă ești prea precaut, nu te apuci de nimic. Și-atunci când te apuci și încerci?”

Adrian și Daniel se știu de ani buni, s-au întâlnit prima dată prin anul 2006 în Retezat, apoi, patru ani mai târziu, au legat o prietenie durabilă în București, în timpul facultății. I-au unit muntele și pasiunea pentru antreprenoriat. Sunt prieteni de pe vremea când urcau pe munte cu pungi în bocanci și aveau week-end-uri în care se gândeau cum să facă rost de un milion de lei pentru a-și lua bilet de tren până la munte. “De la poza lui de profil până la pozele de pe pereții de-acasă, totul era despre munții înalți pe care a fost sau pe care voia să meargă. Daniel n-o făcea pentru că cineva îți dă o medalie și te apreciază, ci pentru că avea o pasiune pentru a merge pe munte.

DANIEL NU AVEA PRIETENI, AVEA O FAMILIE
În nopțile reci pe munte, când se spun vrute și nevrute la adăpostul cortului, Adrian și Daniel au vorbit și despre eventualitatea în care unul dintre ei nu s-ar mai întoarce. Și cum le-ar plăcea ca ceilalți să gestioneze situația. “Dani ar fi vrut ca noi toți să fim mult mai calmi și echilibrați, să căutăm soluții reale, fără să ne agităm, fără să consumăm energie și resurse în van. I-ar fi plăcut să avem grijă unii de alții și să știm că, dacă te închizi în tine, rămâi acolo și e greu și neplăcut”, o spune cu vocea tremurând și nu știi dacă e conexiunea la Internet proastă sau emoțiile au devenit prea puternice. Adrian nu e în țară, altfel ar fi fost și el unul din cei 50 de oameni care l-au căutat pe Daniel prin zăpadă zile la rând pe Valea Coștilei.

Daniel era extrem de mândru de cele două expediții pe “șaptemiari”. Visa să urce curând și pe un vârf de peste 8000 de metri.

În aceste zile, Daniel a făcut din nou ceea ce știa să facă cel mai bine: a adus oamenii împreună și a scos ce e mai bun din ei. “Sunt oameni care au dat la lopată pe munte, deși era poate prima dată când au urcat în condițiile astea, alții care și-au asumat toate riscurile pentru a-l găsi, alții care și-au sunat toate contactele în miezul nopții, cerând drone, colțari, haine. E incredibil. Asta făcea el mereu. Avea un magnet la oameni fundamental buni, ne punea împreună și ne transforma într-o familie”, spune și Adelina Maria.

Pentru Adrian, amintirea expediției din Khan Tengri va rămâne mereu o experiență specială. Deși n-au reușit să atingă vârful din cauza condițiilor meteo, lecțiile învățate au fost neprețuite. Au plecat patru oameni din România spre Kazahstan. Lui Adi, fratele lui Daniel, i s-a făcut rău în timpul cățărării și a făcut o pneumonie urâtă, celălalt prieten – Mișa, a cedat și el pe la 5000 de metri. Mai rămăseseră doar Daniel și Adrian și decizia firească ar fi fost ca Dani să se întoarcă în țară cu fratele lui. “Era foarte greu în condițiile astea să-i cer să urce în continuare. Dar Dani, după ce s-a asigurat că fratele lui e în siguranță, a găsit puterea să nu renunțe. Ar fi regretat toată viața dacă n-ar fi încercat în continuare. Și, deși n-am reușit să ajungem în vârf, n-aș schimba experiența asta pentru nimic în lume. Brusc, s-a schimbat vremea și, la ultima tabără, pe la 6400 de metri, a trebuit să ne întoarcem.”

Pe munte, Daniel era un camarad desăvârșit. Te puteai baza pe el la orice, de la pus cortul, săpat în zăpadă, la cărat și gătit. “Nu trebuia să am cu Dani discuții, să-i spun fă și tu asta că n-ai făcut suficient. Făceam mișto că lui tot timpul îi era mai frig la mâini decât îmi era mie, iar mie mai frig la picioare și cum am putea rezolva asta,” povestește Adrian Fako. Glumele și grija față de celălalt erau atuurile lui când treceau prin momente dificile.

Trei ani mai târziu, în 2016, Daniel și fratele lui și-au luat revanșa. Au urcat pe un alt “șaptemiar”, Korjenevskaya, în Tadjkistan. “A lipsit în jur de o lună, la fiecare expediție. Ultima oară, ar mai fi încercat și un alt munte din zonă, dar a avut degerături la degete și a trebuit să se întoarcă. Mă rog, aveam și nunta în câteva săptămâni. A zis totuși să ajungă”, spune Octavia zâmbind.

Pe lângă munte, Adrian și Daniel împărtășeau interesul pentru antreprenoriat și, așa cum spune Octavia, a reușit cu brio să-și aducă pasiunea în carieră, înființând o firmă de alpinism utilitar. „Era atașat emoțional de firmă, era puiul lui. Și vedea în ea tot un fel de familie, avea aceiași angajați de foarte mult timp, avea o relație de prietenie cu cei trei oameni din nucleu. Și m-a emoționat că și ei au mers pe munte acum să-l caute pe Daniel.” Ca o dovadă a pasiunii lui Daniel pentru înălțimi și business, Octavia își dorește să țină în viață firma în continuare.

LIDER GENEROS, “STÂLP” ȘI REPER PENTRU CEI DIN JUR
Despre oamenii care nu mai sunt se spun, de obicei, lucruri mari. În cazul lui Daniel, toate sunt adevărate și ne-a fost foarte greu să păstrăm un echilibru. Cu zâmbetul lui din suflet și cu disponibilitatea de a ajuta și de a face lucrurile temeinic, nu aveai cum să nu-l îndrăgești și să-l respecți. Daniel a fost un lider care oferea din timpul, experiența și iubirea lui fără să ceară nimic în schimb. “Era omul ăla fundamental bun, cu valori de neclintit, cu viziune, mereu la curent cu tot ce se întâmplă, mereu vertical, fără să rănească pe cineva, mereu cu argumentele la el, cu o putere de muncă incredibilă și, de departe, cel mai optimist și pasionat om pe care l-am întâlnit”, îl descrie Adelina Maria.

Cosmin Neacșu este prieten bun și naș de cununie pentru Octavia și Daniel. Încă nu se obișnuiește să vorbească la trecut despre Daniel, pentru că încă nu poate să creadă că Daniel nu mai e. “Obișnuiam să facem multe adunări la mine acasă, cu mulți prieteni. O gașcă mare mereu și majoritatea – tineri părinți cu copii mici. De fiecare dată când apărea Dan, toți copiii fugeau la el. Avea o atracție magică în fața lor. Poate aura lui, bunătatea lui, calmul lui, spiritul lui…”, își amintește Cosmin.

Daniel aduna oameni în jurul lui fără să-și propună și inspira prin felul în care găsea echilibru între viața personală, familie și carieră. “Inspira încredere celor din jur. Și forță. Da, cred că era un lider”, spune și Octavia. În urechile tuturor prietenilor sună cuvintele lui pline de înțelegere “Cum ți-a fost ziua, scumpa mea?” sau “Ce mai faci tu, frăție?” Și nu era nimic de complezență în vorbele lui, de aceea toți prietenii îi cereau sfatul. “Fie ca era o decizie la limita valorilor și aveai nevoie de o analiză profundă, fie că voiai să-ți iei un apartament, să mergi la un interviu, să faci un copil sau să slăbesti, Daniel te sfătuia mereu fără să te îngrădească și reușea mereu să scoată din noi tot ce era mai frumos. Doamne, cât de frumoși eram toți prin ochii lui”, spune cu emoție Adelina.

Daniel credea în puterea comunității și a faptelor de zi cu zi care pot schimba lumea în bine.

Ca să-și desăvârșească calitățile native, Daniel a studiat și a căutat oportunități de a se dezvolta. Așa a ajuns, în anul 2010, la LEADERS School, unul dintre programele Fundației LEADERS, destinate tinerilor antreprenori. Aici și-a conturat viziunea, și-a găsit echilibrul și a început să pună bazele propriei afaceri. A rămas aproape de noi de-a lungul anilor, fie când a fost vorba să inspire generații noi din LEADERS, fie când am vrut să construim o comunitate puternică. “El mi-a zis imediat că vrea să contribuie, că el crede mult în forța comunității, că e nevoie să devenim o voce, să ne asumăm lucruri și să luptăm pentru ele. La prima întâlnire a comunității LEADERS, Daniel a spus că vrea să se uite la știri cu copilul lui și să-i zică: uite, la schimbarea asta am contribuit și eu”, spune Adelina.

LECȚIA LUI DANIEL
Mulți dintre cei apropiați lui Daniel se întreabă de ce a trebuit ca unui om atât de bun să i se întâmple ceva atât de absurd și nedrept. Octavia crede cu tărie că scopul lui în viață a fost să adune mulți oameni frumoși pe lângă el, pentru a-i pregăti ei un fel de familie. A simțit-o în dăruirea prietenilor care și-au riscat viața să-l caute pe munte, în căldura și grija lor de a sta în fiecare seară cu ea, acasă, doar să n-o lase singură în momentele astea. “Daniel ne învață să avem mai multă răbdare, să avem întotdeauna un cuvânt bun pentru ceilalți, să luăm mai ușor provocările vieții care până la urmă nu sunt atât de importante. Să zâmbim mai mult, să luăm fiecare zi ca și cum e cea mai bună zi din viața noastră. Să nu renunțăm la lucrurile care ne fac fericiți, să fim liberi și să ne trăim viața așa cum ne dorim”, crede Octavia.

Pentru Adrian Fako, prietenul lui Daniel, lecția este una pe care o știa, dar își dorește să nu i se fi confirmat niciodată atât de dur. “Tot ce am vorbit în anii ăștia despre munți, riscuri și oameni dragi, este adevărat. Muntele înseamnă să încerci să gestionezi riscul, să fii uneori la limită, o treci, și poate nu te întorci. E adevărat și asta. Nu știu ce ar putea face Daniel mai mult pentru ceilalți. Asta a făcut întotdeauna. Sper ca povestind despre el unor generații noi de la LEADERS, fiecare să desprindă ceva din asta și să se dezvolte ca oameni. Nu este o lecție nici pozitivă, nici negativă, e vorba de impact. Și așa sper să rămână în amintirea tuturor”, explică cu emoție Adrian.

Și nu sunt puțini cei asupra cărora Dani a avut impact. Pentru că lui Daniel nu i-ar fi plăcut tonul grav și dramatic al unei înmormântări, Octavia se gândește să adune la un eveniment de rămas-bun oamenii care l-au iubit și fiecare să povestească o amintire cu semnificație despre Daniel. “Ca să-mi mențin echilibrul, mă gândesc tot timpul la ce mi-ar spune el în aceste momente. Cred că mi-ar spune să-mi continuu viața cu putere, să nu mă închid în mine, să fiu deschisă la orice oportunitate mi se ivește. Și că, probabil, o să ne mai vedem la un moment dat…”, spune cu lacrimi în ochi Octavia.

Undeva, pe un munte înalt, ninge liniștit și senin. Data viitoare, când o să ridicați ochii spre cer și fulgii vi se vor lipi de gene, să zâmbiți și să aveți un gând bun pentru Daniel. Sigur i-ar plăcea asta. Și, stați liniștiți, vi se pare. Pe obraji nu vă curg lacrimi, sunt doar fulgi de nea care se topesc.


Leave a comment

“Din inima in India”, de Dana una dintre participantele retreatului in Kerala

20180206_133811

Draga copac,

Ne-am intors dintr-una din cele mai “cu cantec” experiente spirituale din India Kerala, iar o superba copacita participanta- “Dana cea cu cantecelul”  nici ca putea reda mai bine si mai in detalii ce am trait noi acolo. Postul este preluat de pe blogul sau https://danacamino.wordpress.com/

 

Enjoy:)!

 

“Mi-am dorit sa ajung in India încă de pe CAMINO DE SANTIAGO.

Intr-una din zilele alea infernale de pe Camino de Santiago ,un gând s-a înfiripat și m-a urmărit constant ulterior.
Sa ajung in India.
Nu știam exact unde ,nu conta când și cum…India mi-a bâzâit în minte și urechi multa vreme.
Dupa ce m-am întors de pe Camino de Santiago am început sa caut o varianta sa ajung in India.Nu îmi doream o excursie comerciala ,doream altceva .

Am cautat o varianta și pentru Nepal .Pentru mine Nepal-India era tot acolo: călugări saolini levitand îmbrăcați in haine portocalii.Da știu,prea multe filme americane te pot zăpăcii.

La un moment dat ,în căutările mele pentru Asia ,am dat peste pagina @my barefoot journey   ,unde 2 fete organizau retreat-uri in Bali. Postau niște poze din Bali de îmi stătea inima în loc. Si fetele care au participat în programele lor ,zici ca erau selecționate in urma unor concursuri de Miss.
Eu cautam India…călugări levitand…Gange…vaci…

In octombrie anul trecut am fost la un click distanta de a pleca in India într-o varianta comerciala in triunghiul de aur : New Delhi-Joipur-Taj Mahal. Nu am dat click..parca-parca nu era chiar ce îmi doream.

Si,de nicăieri,fetele de la @my barefoot journey ..se hotărăsc sa fac un retreat în India.Mi-a apărut anunțul cu India in news feed ul meu la fiecare deschidere a Facebook ului.O data,de doua ori…de n-spe ori,până când am zis : bine ma…gata…am înțeles…asta este …am priceput.Vin !

Până sa  ajung sa ma urc în avion a fost o adevărata călătorie. A trebuit sa îmi cumpăr haine de vara ,costume de baie ,ochelari de soare .In decembrie .

Am vazut 2 filme senzaționale cu/ despre India ,ocazie cu care am devenit fan Dev Patel :Lion si The Man who knew Infinity.Plus revăzut „Gandi ” cu Ben Kingsley. Toate geniale.

Si am devenit fan Coldplay ( da,știu…băieții ăștia cânta de 20 de ani..da na’..eu m-am oprit la Queen…).Am văzut clipul de la „Hymn for the Weekend” de 30 de ori …deci se pune ca am devenit fan.

Dupa ce am citit câteva articole de pe Lonley Planet +  bloguri de turism m-am relaxat.Urma sa am propria mea călătorie .

Am ajuns în India la sfârșitul lui ianuarie după o escala în DUBAI.

Vacanta mea în India a fost în Kerala ,în sudul Indiei.

Kerala are de toate: 590 de km de coastă, cu plaje incredibil de frumoase, munte, deltă, orașe cu o bogată moștenire, resorturi în ținuturi de vis, sute de mii de cocotieri, sate pitorești, oameni minunați. Nu degeaba i se spune cu afecțiune God’s Own Country, Țara lui Dumnezeu, pentru frumusețile sale.

Hint :cauta cuvintul Google pe harta..Kerala e chiar deasupra-))

Picture1

Am aterizat la Thiruvananthapuran ( imposibil de pronunțat) ,capitala Keralei ,la ora 3 dimineata.

Am ieșit din aeroport după ce am trecut prin toate formalitățile vamale,am tras aer in piept si am pășit pe pământul Indiei.

India

Presupun ca asa începe orice poveste despre India: „Oricât de pregătit crezi ca ești, oricât de mult ai fi citit sfaturi, ghiduri Lonely Planet si forum-uri, indiferent de starea mentala in care încerci sa te pui…primul contact cu India rămâne, din toate punctele de vedere si pentru marea majoritatea a călătorilor, un soc.”

Uită lumea aceasta aşa cum o ştii sau cum ţi-o închipui. Bora Bora, Seychelles, Maldive … când vine vorba de locaţii îndepărtate pentru a evada, gândul îţi fuge în astfel de paradisuri exotice.

Uită ideea de all-inclusive sau ultra-all-inclusive şi pregăteşte-te pentru o incursiune într-o lume beyond-all-inclusive. Fii însă cu mare băgare de seamă!

Pentru această teleportare trebuie să ai prejudecățile aproape de zero, deschiderea culturală aproape de infinit şi toleranța religioasă în sânge!

Şi, mai presus de orice, mai trebuie să ai o calitate care nu se găsește tocmai pe toate drumurile: acea înclinație de a trece dincolo de aparențe şi de a te minuna în fața esenței locurilor, situațiilor şi oamenilor care ţi se ivesc în faţa ochilor, minții şi sufletului

Pentru mine, european obișnuit  sa caut  magia exprimata in forma, dimensiunile si suprafața obiectelor, a fost o lectie pe tot parcursul vacantei mele   in India: magia si energiile se manifesta prin oameni.

India iți trezește toate simțurile .Brusc începi sa simți mirosuri,sa auzi sunete,sa vezi culori .

Primul contact cu India e halucinant.Aterizezi la 28 grade si o umiditate extrema .Instantaneu hainele ti se lipesc de corp.In jurul tau sunt o mulțime de oameni. In India conceptul de „spațiu vital” nu exista.E cald si praf .Auzi mașini claxonând fără întrerupere ,lumea se agita,e într-o permanenta mișcare .

Ai la dispoziție 3 minute sa te hotărăști dacă pășești înainte sau te întorci de unde ai venit.

Daca cautați o destinație cu muzee,grădini imperiale si restaurante clasificate Michelin,India nu e o destinație recomandata. Veti descoperi ca templele lor nu sunt impresionante comparativ cu bisericile europene.Restaurantele lor au o prezentare îndoielnica si s-ar putea sa aveți o mica reținere.Nu exista asfalt..și va trebui sa umblați desculți jumătate din vacanta voastră,mergând prin praf si gunoaie. Va trebui sa plătiți in moneda lor locala -rupii indiene.Va fi complicat de scos bani de la ATM-veți reuși doar dupa ce veti confirma băncii ca va aflați in India .Si veți avea un mare noroc dacă veți gasi un ATM care sa aibă si bani..Veți face 100 de km in 5 ore,printr-un trafic infernal.Va va fi cald si va vor pișca țânțarii.

Daca însa,veți reuși sa treceți peste toate aceste lucruri,exista toate șansele sa va îndrăgostiți iremediabil de India.

In primul rând ,oamenii sunt buni.

Hinduși cred în reincarnare ,și cred cu tărie sa faptele bune le vor fi răsplătite.

In prima zi ,când am ajuns in Varkala ,stațiunea unde am stat primele 7 zile,m-am rătăcit si nu am știut cum sa ajung la hotel.M-a luat un indian in tuk-tuk.I-am spus ca nu am rupii sa ii plătesc,dar el m-a dus la hotel si mi-a mulțumit ca i-am dat posibilitatea sa facă o fapta buna ,ajutând un om.Mi-a explicat ca zeul lui va fi mulțumit de el .

La magazine se negocieaza la modul: care este prețul care te-ar face fericita ? Ei cred cu tărie ca nemulțumirea ta va atrage după sine energii negative în magazin și asta le-ar putea influenta vânzările.

Iti zimbesc,sunt prietenoși ,intra în vorba cu tine .

20180212_161633

20180212_161909

La restaurante îți zimbesc ,fac conversație cu tine ,deși se mișca în ritmul lor .Ei nu se grăbesc niciodată si trebuie sa înțelegi ca acesta este ritmul lor. Si încet-încet vei intra si tu în acest ritm .Va trebui sa te relaxezi ,si sa savurezi mâncarea lor .Uita regulile aplicate unui restaurant european.Doar bucura-te de gust.

Da stiu,poate pozele arata creppy ,dar restaurantul a câștigat doua premii de excelenta TripAdviser .Pentru ca…precum spuneam…in India magia se manifesta prin oameni.

Restaurantul Temple Caffe din Varkala intra in top 3 personal.Pentru toată magia pe care am simțit-o pe terasa aceasta.Da ,știu,nu are sens …dar băiatul ala cu barba face cele mai bestiale cafele cu cardamon si turmeric .Si pentru ca magia si energia nu se poate explica ,trebuie sa ma credeți pe cuvânt.

20180206_09162520180206_09165320180206_091638

20180206_091743

In India se mănâncă numai legume.Sunt vegetarieni .Am mâncat toate legumele posibile gatite intr-un mod demențial. De remarcat este faptul ca ,dacă nu este sezonul pentru o anumita leguma ,ea nu exista in meniu. In februarie nu e sezon de avocado in India,deci nu o vei putea comanda.Globalizarea nu a ajuns aici,motiv pentru care toată mâncarea are un gust minunat.Garnitura este orezul si pastele făinoase .

28117114_1481458318629531_1848827145_n

Si ca bautura : nuca de cocos:

28117182_1481467645295265_1783735617_n

Indienii iți vor cere sa faci poze cu ei .Mai ales dacă ești blonda,ei considera ca le porți noroc.Va trebui sa înveți sa stai frumos la poze .Am făcut adevărate sesiuni foto.

In India e mizerie.Tone de gunoaie.Habar nu am cum ar putea sa rezolve aceasta problema.Sunt 1 miliard si ceva de oameni care produc deșeuri ,care ar trebui colectate .Este o provocare uriașa. Culmea este ca in curțile lor fac curățenie,și tot gunoiul în scot pe strada .Si ei sau obișnuit sa traiască asa .Am avut ,recunosc,un sentiment de frustrare …chiar am vrut la un moment dat sa iau o matura in mina și sa adun eu gunoaiele.Apoi m-am liniștit și am învăț sa ocolesc ,desculța fiind,toate gunoaiele din cale.Si am înțeles ca aroganta specifica europeanului,nu are ce cauta în India.Noi avem REBU,contracte grele de colectare a deșeurilor ,infrastructura ,etc.India trăiește la limita sărăciei ,și până sa ajunga la colectarea selectiva va mai trece ceva timp. Si  am recunoscut ca ,pot sa gasesc in Romania zone la fel de pline de mizerie. Daca ne uitam la poze din Ferentari ,vedem același lucru.Practic ,te teleportezi din Europa antiseptica si călătorești înapoi în timp.

20180204_104033

20180203_165030

20180204_103954

20180204_103955

20180203_165105

20180212_18580220180212_19004320180212_18565520180212_185729

Si pentru ca India e plina de gunoaie ,India iti trezește toate simțurile. Bețișoare parfumate fumegând vei întâlni la fiecare pas. Plutește în aer  un miros de lemon gras amestecat cu lavanda  ,trandafiri .India are un miros specific pe care il vei simți in fiecare minut .Teleportat fiind dintr-o Europa antiseptica , simțurile tale vor fi lovite de mirosuri pe care nici nu stiai ca exista. Si mirosul predominant nu e de gunoi fermentând.Pentru ca ei au învățat sa facă bețișoare parfumate care degaja un miros de o intensitate care te amețește. Uitați de bețișoarele parfumate care le găsiți in comerț in Europa.Alea sunt parte a comerțului globalizat.Numai când ajungi in India înțelegi ce e un bețișor parfumat.Voi păstra în memoria mea olfactiva multa vreme de aici încolo mirosul de lemongras.

20180207_202055

India e plina de culoare.Vei avea un soc vizual care te va lovi până în fundul globului ocular.Pentru ei noțiunea de culori de pământ nu exista.Sa fie culoare,frate !

Am văzut cele mai frumoase femei urâte din viata mea.Pentru ca indiencele când se îmbracă în superbele lor sari-uri folosesc niște culori vibrante care te fac sa te holbezi până la nesimțire. Mulțumesc,Doamne pentru aceasta experiența vizuala. Dupa ce Zara ne-a spălat creierii cu toate nuanțele de alb,gri,bej din lume sa vezi aceasta explozie frenetica de culoare e minunat.Am văzut femei de vârsta bunicilor europene îmbrăcate în mov,roz ciclam ,verde.Bumbac ,matase,pietricele strălucitoare.

20180204_124643

Daca noi,europenele ne-am hotărî se ne îmbrăcam in sari și nu de la mall,am arata cam asa:

Da,știu,o sa îmi spuneți ca ar fi greu la serviciul nostru fabulos  sa lucram asa îmbrăcate.

20180206_172242

Mulțumim India pentru zâmbetul pe care mi l-ai așezat in suflet si priviri.

Si daca e sa vorbim de culoare :

20180206_121547

20180206_12182120180206_12181520180206_12172920180206_12171020180206_121935

Sau  :

20180204_14053320180206_092705

Sau :

20180207_12391928054183_1481467498628613_2106250133_n28109780_1481458355296194_433936920_n

O călătorie in India este o călătorie spirituala .Asta ca vrei ,ca nu vrei.Pentru ca India respira si își trăiește credința la tot pasul.Pentru un hindus ,credința lui face parte din viata lui de zi cu zi .Vei avea un soc cultural si religios,pentru ca tot ce religia creștină spune ca interzis ,în religia Hindu e acceptat.

Deși hinduismul este adesea înțeles ca fiind o religie politeistă, presupunându-se că recunoaște nu mai puțin de 330 de milioane de zei, are de asemenea un „dumnezeu” care este suprem – Brahma. Brahma este o entitate despre care se crede că locuiește în fiecare frântură de realitate și de existență din întregul Univers. Brahma este impersonal și necunoscut și adesea se crede că există în trei forme separate: Brahma – Creatorul; Vishnu – Păstrătorul; Shiva – Distrugătorul. Aceste „fațete” a lui Brahma sunt de asemenea cunoscute prin multe alte încarnări ale fiecăreia.

Hinduismul vede umanitatea ca fiind divină. Pentru că Brahma este totul, hinduismul susține că toți sunt de natură divină. Atman, sau sinele, este una cu Brahma. Toată realitatea din afara lui Brahma este considerată o simplă iluzie. Ţelul spiritual al unui hindus este să devină una cu Brahma, încetând astfel să existe în forma sa iluzorie de „sine individual”. Această libertate este numită „moksha”. Până când nu dobândește moksha, hindusul crede că se va reîncarna în mod repetat, ca astfel să lucreze înspre autorealizarea adevărului (adevărul că numai Brahma există, și nimic altceva). Felul în care o persoană se reîncarnează este determinat de karma, care este un principiu cauză-efect guvernat de echilibrul naturii. Ceea ce ai făcut în trecut afectează și corespunde cu ce se va întâmpla în viitor, inclusiv viețile trecute și cele viitoare.

Un Hindus te va saluta cu Namaste ,cu miinile inpreumate in dreptul inimii,care ar inseamna in traducere :Divinul din mine se închina divinului din tine”.

Ei cred in reincarnare si in karma si toata viata lor se bazeaza pe acest pe acest principiu.

Accepta faptul ca s-au născut săraci sau bogați ca o parte din posibilele lor vieți si cred cu tărie in karma .Vor face tot ce vor putea în prezenta lor viata sa își îmbunătățească karma făcând cit mai multe lucruri bune cu putința.

Un astrolog intr-o familie de hindusi este echivalentul unui preot intr-o familie de crestini.

Hindusii nu fac nici un pas fără astrolog,in funcție de prezicerile astrologului isi stabilesc evenimentele importante in viata .

Chiar dacă multe țări își discriminează locuitorii, acest lucru nu este mai vizibil nicăieri în lume ca în India. Această organizare socială există în India de sute de ani. Chiar dacă recent a fost aspru criticată, lucrurile nu se vor schimba prea curând.

Castele sunt clasificate, numite, iar aderarea se face de la naștere. Există caste și subcaste, iar aceste grupuri bazate pe rudenie sunt esențiale pentru structura socială indiană. Fiecare castă este parte a unui sistem local bazat pe interdependență cu alte grupuri, ce implică specializarea profesională.

Multe caste sunt asociate în mod tradițional cu o ocupație precum cea de brahmani (rang înalt), agricultori și artizani (rang mediu) și „cei de neatins” precum măcelarii, spălătorii și curățătorii de latrine (rang mic). Membrii castelor de rang înalt sunt mai prosperi decât cei ai rangurilor inferioare, aceștia din urmă trăind în sărăcie și dezavantaj social.

Conform Rig Veda (textele sacre hinduse), progeniturile celor 4 grupuri varna au apărut din diferite părți ale trupului omului primordial creat de Brahma, iar fiecare grup îndeplinea o funcție în susținerea vieții societății. Brahmanii (preoții) au apărut din gura omului și serveau nevoilor intelectuale și spirituale ale comunității. Kshatriyas (războinicii) derivați din brațe, conduceau și protejau societatea. Vaishyas (comercianții) izvorâți din coapse se ocupau de comerț și agricultură. Shudras (artizanii și servitorii) erau apăruți din picioare și trebuiau să se ocupe de munca manuală.

Mai târziu a apărut o a cincea categorie, „cei de neatins” ce trebuiau să se ocupe de muncile degradante. Această castă a fost numită de către Gandhi „Copiii lui Dumnezeu”.

Hindușii se vor căsători doar în interiorul castelor lor .

Casatoriile sunt aranjate de către familii.Familiile mirilor sunt atent verificate pentru ca hindusii cred ca in momentul casatoriei familia mirelui preia toata karma familiei miresei.

Si,pentru ca au mii de zeități,Vei găsi un altar la aproape fiecare colt de strada.Nu vei găsi in India un templu care sa semene cu celalalt .Ei ofera zeitatilor flori,legume,fructe ,orez…si da…betisoare parfumate.

La sosirea noastra in India a fost celebrata o ceremonia Puja .Am fost imbracate in alb si am primit o ghirlanda de flori ,plus un semn in frunte.S-au oferit flori,orez si banane zeilor Hindusi ,ca sa ne binecuvinteze calatoria nostra in India.

Pūjā or Poojan (Devanagari: पूजा) is a prayer ritual performed by Hindus of devotional worship to one or more deities, or to host and honor a guest, or one to spiritually celebrate an event.[1][2] Sometimes spelt phonetically as pooja or poojah, it may honour or celebrate the presence of special guest(s), or their memories after they die. The word pūjā comes from Sanskrit, and means reverence, honour, homage, adoration, and worship.[3]

sursa:Wiki

28059049_1765944553715415_3043974286657540382_n20180202_114433

Apoi am vizitat unul dintre cele mai vechi temple din India :

20180204_110242

20180204_10583020180204_111733

Si experienta mea spirituala s-a inchiat cu o vizita in ashramul AMMA ,unul dintre cele mai mari si mai importante ashramuri din India.

Mata Amritanandamayi, cunoscută și sub numele de Amma (Mamă), este recunoscută în întreaga lume pentru compasiunea și iubirea sa necondiționată. Întreaga sa viață a fost dedicată ajutorării celor nevoiași și a celor ce suferă din punct de vedere fizic sau emoțional. Amma inspiră, încurajează și transformă lumea prin intermediul îmbrățișărilor sale, a înțelepciunii spirituale și a organizației internaționale de caritate cunoscută sub numele de Îmbrățișând Lumea.

„Ar trebui ca fiecare om să poată dormi fără frică, măcar pentru o noapte. Ar trebui ca fiecare om să poată mânca pe săturate, măcar pentru o zi. Ar trebui să existe cel puțin o zi în care nimeni nu este spitalizat datorită violenței. Ar trebui ca fiecare om să-și dedice cel puțin o zi în viață ajutorării celor nevoiași. Amma se roagă ca măcar acest vis mărunt să se împlinească.” Amma – Mata Amritanandamayi

Este o experiență unica .Puteți citi despre AMMA pe internet ,sunt mii de articole,poze,filmulețe.

AMMA este considerata unul dintre cei mai mari GURU indieni.

75943_452930728086300_91999311_n

Voi prețui timpul petrecut in ashramul Ammei ,si il consider  darul pe care India mi l-a facut .Am primit îmbrățișarea Ammei .Cind m-a strins in brate mi-a soptit ceva la ureche.Care va ramine intre ea si inima  mea,pentru ca ea a vorbit in Hindu.

27973651_1778379398903996_6761495503710974476_n

Sa vorbim un pic despre motivul pentru care englezii au ajuns aici in 1600,toamna,pe inserat…si au plecat in 1947.

Yep…It’s about tea ,and peper and spices.

Sa vorbim si despre chai…ca doar suntem in India.Ceaiul (chai ) e un arbust si creste la munte.Sunt un pic derutata…ma gindeam ca ceaiul e un nume generic…sau o floare…in fine…nu ma gindeam ca trebuie sa urc la 1200 m ca sa vad niste copaci.😁In alta ordine de idei cit ceai pot sa bea englezii ,frate,ca au impadurit tot ce au prins pe o raza de o jumatate de subcontinent ? Ca sa fiu complet derutata…beau masala chai…care are si condimente si ierburi.Macar cu cafeaua e mai clar.#derutantaIndia

Dana-Facebook

20180205_14514220180205_141623

Kerala ,una dintre cele mai spectaculoase regiuni ale Indiei iti ofera posibilitatea sa vizitezi 3 locuri senzationale ,mentionate in toate ghidurile de turism ale lumii ca un must !

Varkala,Munroe Island si Allepey Backwaters.

In topul meu personal ALL TIME  ,ALL PLACES ,intra direct pe locul 1 ,cu steluta ,loc care cu greu va fi batut :MUNROE ISLAND.

Daca vreodată cineva ma va întreba :Cam cum crezi tu ca arata raiul? II voi raspunde : Ca Munroe Island.

Kerala se numește si God’s Own Country, Țara lui Dumnezeu .Acum pot sa inteleg de ce .

20180206_12502320180206_13410420180206_14002120180206_13302020180206_12462920180206_14002120180206_142413

Kerala Backwaters

Am petrecut o noapte pe un vas de lux ,trecând prin canalele din Alappuzha.

The scenic backwaters of Kerala comprise serene stretches of lakes, canals and lagoons located parallel to the coast of the Arabian Sea. The backwater regions of Kerala are one of the most popular tourist destinations in the world. The tranquil backwater cruises are a once in a lifetime experience. Alappuzha, known as the ‘Venice of the East’, is especially popular for its houseboat cruises where you can soak in nature at its finest form.

Da,e o experienta „once in a lifetime !!!

20180208_14091120180208_14585620180208_16214420180208_23390020180209_08074320180208_16250720180208_14382220180208_170936

Si VARKALA …minunata stațiune unde am stat 7 zile.

Varkala este considerata una din perlele coroanei .Este la malul Marii Arabice ,parte a oceanului Indian si are una dintre cele mai frumoase plaje. Soarele apune in mare si am vazut cele mai frumoase apusuri posibile.Locul are un vibe si o magie incredibila.

20180202_181723cofcofcof20180202_150452cofcof20180204_18252720180204_18230220180204_18112320180202_182447

…and the last but not least:AYURVEDA !!!!!!

In teorie :

Ayurveda este poate cel mai vechi, mai bine elaborat si mai complex sistem de cunostinte medicale de pe glob, cel mai cuprinzator si totodata cel mai usor de inteles sistem de vindecare naturala. Din punct de vedere etimologic, Ayurveda este formata din unirea a doua cuvinte: ayus care semnifica viata si veda, care inseamna stiinta, cunoastere, deci “stiinta vietii”. Ayurveda este medicina traditionala a Indiei, o stiinta multimilenara care a depasit granitele acesteia si s-a mentinut secole de-a randul, organizandu-se tot mai mult odata cu fiecare tentativa a omului de a-si intelege cat mai bine rolul in circuitul universal. Ayurveda se poate aplica in orice epoca si in orice areal geografic deoarece principiile ei de baza sunt universal valabile.

Scopul medicinei Ayurveda este in primul rand acela de a preveni bolile prin mentinerea echilibrului dinamic intre trup, minte si spirit. Corpul omenesc este considerat ca o unitate, un intreg care trebuie vindecat, chiar daca doar o parte a lui este bolnava. Conform principiului sau de baza, omul este capabil sa detina in intregime controlul asupra propriei existente, deci si a vindecarii sale.

Ayurveda insa nu se ocupa numai de prevenirea si tratarea bolilor. Doua dintre principalele ramuri ale Ayurvedei au ca obiect principal reintinerirea si folosirea afrodiziacelor.

Varkala este tara lui Ayurveda.La tot coltul găsești o clinica ,cu doctor cu diploma pe perete  .

Practic tratamentele ayurvedice constau în masaje cu ulei ,ulei care are contine plante medicinale.

Orice tratament ayurvedic începe cu un consult -la tanti doctor ,care iti va prescrie tipul de masaj si tipul de plata medicinala pe care il vor pune in ulei.

Indiferent de afectiune ,orice tratament ayurvedic începe cu un masaj de relaxare si o echilibrare a tranzitului .De aici începi.

Cind spun masaj cu ulei ,spun litrii întregi de ulei călduț cu care te maseaza. Orice masaj ayurvedic va avea o durata minin de 1 ora ,iar tratamentele 1 ora si jumătate.

Am facut masaje ayurvedice in fiecare zi a sederii mele in Varkala si am incercat tot ce aveau in oferta !Asta după ce mi-am făcut masajele prescrise : pentru umăr -când am plecat in India nu putea sa îmi ridic miina dreapta iar acum sunt ca noua plus Sirodava-un masaj urmat de o procedura prin care iti picura pe frunte ,timp de o jumatate de ora ulei ,pentru combaterea stresului.

Folosesc uleiuri esențiale cu penetrare rapida ,si doar ei știu ce plante folosesc.Oricum ,in funcție de afecțiune ,folosesc alte esențe ( deduc asta pentru ca in timpul masajelor terapeutice ,în funcție de zona masata ,simțeam alt miros ).

Masajele sunt făcute doar de femei pentru femei si de bărbați pentru bărbați.

Am făcut masaje faciale,pentru care folosesc doar fructe proaspete si iaurt.

Am făcut masaje cu ierburi,in care după ce te masează cu ulei ,folosesc un decoct de ierburi in orez  -împachetat într-un „tifon” cu care iți presează zonele și meridianele.

Am făcut masaje la picioare..după același principiu: litrii de ulei ,care miroseau dumnezeiește.

Ayurveda,facuta la mama ei acasă este o experienta care face toti banii.Bani care nu sunt putini,pentru ca preturile sunt europene.Dar merita fiecare banut platit.

Ayurveda a reușit sa ma facă sa îmi scot cardul,lucru care nu au reusit 5 capitale europene la un loc și am venit acasă cu o plasa de creme,măști si ierburi .

20180211_124410

20180203_170257

20180204_090421

20180203_165812

Draga Mother India.Iti multumesc ca m-ai primit si ai avut grija de mine.A fost o experienta .Greu de incadrat.Am venit cu o gramada de prejudecati,cu bagajul plin de servetele umede,lenjerie de pat ,tone de dezifenctant.Cu instructiuni sa nu beau apa ,sa nu ma spal de dinti numai cu apa imbuteliata plus inca o gramada de bullshituri.India de primeste,te zapaceste,te trinteste de nu te vezi ,apoi te ia in brate si te mangaie pe cap.Cind crezi ca totul e minunat dai de o gramada de gunoi ,intr-o caldura inabusitoare.Si faci 100 de km in 5 ore.Cu India nu poti avea decit o relatie ori Love ori Hate.Cale de mijloc nu exista.India are o energie turbionara care te zapaceste .Ca sa fie LOVE trebuie sa ai capacitatea de a vedea dincolo de aparente.Si trebuie sa ai capacitatea de a nu judeca.
Draga Mother India.Multumesc.I love you. 

Si iti mai multumesc ca mi-ai pus flori in par si zimbet in suflet.” 

Cu iubire, Dana

 

20180207_174659