Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

“Am inteles ca nu trebuie sa cersesc iubirea” de Miss E, un copacel din livada

 

Kapcsolódó kép

 

draga copac,

sunt uimita sa vad evolutia fetelor care- mi pasesc studioul. Si cand spun evolutie nu ma refer ca am facut progrese sa ne urcam pe pereti sau sa stam intr-o mana, pentru ca nu aceasta este viziunea mea asupra Yoga, insa ma refer la progrese inspre trezire si constientizare, inspre evolutie sufleteasca, inspre regasirea de sine.

Am rugat-o pe Miss E., una dintre studentele sarguincioase de la studio, sa-mi spuna cum a ajutat-o Yoga sa depaseasca iesirea dintr-o relatie care nu o ajuta sa creasca.

 “Atunci cand hotarasti ca e momentul sa incerci sa te vindeci singura, in viata ta incep sa aiba loc schimbari placute sau mai putin placute, carora uneori nu le intelegi rostul. Poate exista drame mai mari sau mai mici, situatii mai grave sau mai putin grave. Dar cred ca fiecare primeste atat cat poate duce sufletul lui. Pentru mine, o despartire produsa dupa aproape 5 ani de relatie m-a ajutat sa descopar multe lucruri despre mine si despre drumul pe care vreau sa il parcurg. 

La yoga am invatat printre altele sa ne eliberam de emotii captive si sa iertam prin mai multe tehnici. Una dintre ele benefica pentru mine a fost sa ma eliberez prin scris. Iata mai jos cateva randuri pe care le-am scris dupa o clasa de yoga intr-o scrisoare ” terapie “catre fostul meu iubit:

“Nu reuseam sa inteleg de ce nu doreai sa ne mutam impreuna, desi stai singur in apartamentul tau, iar eu in chirie. Aveam nevoie de ceva mai mult decat “Nu se poate acum, ai rabdare!”, auzit timp de un an si jumatate. Simteam ca doar ridicai ziduri, in directia mea. Nu am inteles nici de ce nu ai fost langa mine la inmormantarea tatalui meu, nici de ce nu voiai niciodata sa mergi la spital, cu mine, inainte de asta. De ce nu voiai sa vii sa dormi la mine niciodata si asteptai sa vin doar eu.  De ce nu iti asumai ceea ce spuneai si imi spuneai “Asta e! Asta sunt!”. Am trait cea mai frumoasa perioada a vietii mele, cu tine. Te vedeam the one, te vedeam omul cu care imi doream o familie, cu care urma sa am copii. Asta, pana cand am inceput sa imi ridic semne de intrebare, dupa ce mi-ai spus ca ar trebui sa avortez, daca raman insarcinata. Incepusem sa inteleg de ce nu visai niciodata, alaturi de mine despre cum va fi sa avem familia noastra sau care vor fi numele copiilor nostri. Taceai…

Odata ce ajungi sa iubesti o persoana, ea ramane pentru totdeauna in inima ta si asta simt si eu, legat de tine. Nu te judec si nu mi-am dorit sa te schimb. Am inteles, insa, ca nu acesta era drumul nostru, nu impreuna. Ca aceasta ruptura face parte din procesul meu de vindecare si, poate, mai tarziu, vom realiza amandoi ca acesta a fost cel mai bun lucru pentru noi. Trebuie sa recunosc ca am momente cand sunt, inca suparata pe tine si revoltata, ca “maimutica” din creierul meu inca e ranita si, uneori, se gandeste chiar sa se intoarca la tine, gandind, cel mai mult, la ce AR FI PUTUT FI  intre noi, daca m-ai fi dorit, cu adevarat. Imi tot spune ca acolo era bine si frumos. Este acea parte din mine care are nevoie de iubire din exterior, care sta sa o cerseasca, in ideea ca doar asa va fi fericita. Nu prea mai stiam cine sunt fara tine, atat de mult te doream langa mine si, de aceea, a fost greu si putin infricosator sa incerc sa ma descopar. Dar, cu ajutor copacesc, am reusit. 🙂 Si am ales sa plec.

Am inteles ca nu cautam  iubirea unde trebuie, ca nu trebuie sa o cersesc, ca nu trebuie sa o astept din exterior, ca nu eram tocmai fericita, acolo. Si a fost destul de dificil sa imi recunosc asta. Sa admit ca nu eram in punctul in care ar fi trebuit, dupa 5 ani, in locul in care ar fi trebuit.. . Probabil, si tu ai luptele tale interioare. Insa, nu le voi sti niciodata, nu voi sti niciodata ce ai simtit sau ce ai gandit, pentru ca refuzai sa imi vorbesti despre asta. Sper, insa, ca ele sa se opreasca, sa fii linistit si fericit. Indiferent de ce presupune asta. Atunci cand am hotarat sa plec si ai incercat sa ma readuci langa tine, de asta am refuzat. Pentru ca am inteles aceste lucruri. Am inteles ca ceea ce este fortat nu poate merge bine. Ca nu mai puteam fi inconjurati de iubire si liniste, impreuna. Pentru ca m-ai “ajutat” sa ma detasez, prin zidurile ridicate,  pe care am obosit  sa incerc sa le sar si Iti multumesc pentru tot ce am invatat de la tine si de la aceasta poveste insa acum sunt libera sa cred in mine si in iubire in continuare!

Am invatat ca pot gasi in interiorul meu iubirea de care am nevoie si ca nu am voie sa imi fac asteptari de la nimeni.  Iarta-ma ca am avut atatea, de la tine! Si ca am pus atata presiune pe umerii tai, cum imi spuneai. Am invatat ca ma simt atat de bine cu mine insami, facand lucruri pe care nu mai aveam energia sa le fac pentru ca o investeam pe toata, acolo, in ceea ce am fost noi.

Nu e totul roz, din momentul separarii, nu! Doar ca sunt norocoasa ca am invatat sa gestionez aceste stari de tristete, de vina… Sa imi dau timp, sa imi dau voie sa plang, sa fiu nostalgica, nervoasa, dar sa fiu rabdatoare cu mine, sa ma consolez, sa nu ma las acaparata de gandurile triste si sa imi spun ca va fi bine. Si asa va fi. E doar o perioada de tranzitie, in aceasta calatorie, dar de care sufletul meu are nevoie, ca sa devina mai puternic si intelept.”

Sora mea mi-a spus ca i se pare ca trec destul de bine peste despartire si ca ma apreciaza, pentru asta. Acest lucru vine ca urmare lucrului intens cu mine, luptei puternice cu gandurile mele negative, cu “maimuta” din creierul meu, care imi spune ca sunt vinovata, ca nu trebuia sa renunt, ca mi-am ratat “the one”-ul. Pentru ca, de ceva timp, descoperisem yoga si cat de mult ma poate ajuta si am inteles ca trebuie sa traiesc acest gen de experiente pentru a ma imbunatati.

De fiecare data cand ma simt pe autopilot, prada acestor ganduri si nu doar lor, yoga m-a invatat sa devin prezenta. Sa fiu constienta de mine, de ce se intampla in interiorul si in exteriorul meu si ca doar momentul de acum conteaza. Nu ce a fost, nu ce ar fi putut fi.

Nu ramane intr-un loc doar pentru ca te-a obisnuit acolo, pentru ca a devenit o zona de confort, din care nu iti mai vine sa iesi, desi nu iti este bine. Analizeaza-te si da-ti seama ce iti doresti, cu adevarat. Daca simti drumul pe care esti nu te duce acolo, schimba-l! Incojoara-te cu oameni care te merita. Seara, ca sa imi implantez bine in cap aceste ganduri, sa ma inconjur de liniste, pace si muuulta iubire, imi place sa evadez..in sufletul meu. Meditatia este ca o magie, pentru mine, care m-a ajutat mai mult decat orice altceva, poate, sa gasesc raspunsuri, solutii.

Oamenii din viata ta trebuia sa puna culoare acolo, nu sa implanteze neincredere in persoana ta, tristete, dzamagiri si sa iti stearga tie culorile. Iar cea mai faina chestie e ca tu detii controlul asupra tuturor acestor lucruri, absolut nimeni altcineva. E nevoie de un strop de constientizare si o secunda de curaj pentru a face schimbarea de care ai nevoie, de care nu trebuie sa iti fie teama pentru ca poate aduce mai mult bine decat te astepti.

Asa ca nu imi ramane decat ca lui sa ii multumesc pentru aceasta experienta care m-a ajutat sa ma descopar, sa ma cunosc, pentru aportul lui, in viata mea, iar mie imi spun ca ma asteapta experiente minunate si lucruri si mai bune, pentru mine. Si asa va fi! 🙂 Iar pe tine draga mea, daca ai o povestea asemanatoare cu a mea, daca ai o durere in suflet pe care vrei sa o eliberezi, vino la yoga si de ce nu , ia un pix si o foaie si lasa acolo tot ce te apasa.

Namaste, ne vedem la clase” E.


Leave a comment

Psihologie in taximetrie- Testul Cubului de Elena, un copac in livada

yoga studio

Draga copac,

 

deseori fac la studio un test psihologic- Testul cubului si m-am amuzat si interesat foarte tare cand una dintre cursante, draga Elena mi-a spus ca a facut acest test la peste 50 de taximetristi, barmani, prieteni etc si are cateva concluzii interesante pentru noi. Mi s-a parut o abordare total noua pentru conversatiile din taxi.

O las pe Elena sa va povesteasca despre test, iar pe tine te invit sa ti-l faci, cine stie poate mai afli ceva despre tine:

“Testul cubului-Cate lucruri poti afla despre un om punandu-i doar 5 intrebari? Nu prea multe. Dar daca e vorba despre un test psihologic, brusc cresc sansele de a afla ceva mai mult.

Am aflat de testul cubului pe net, in liceu, dar m-a descurajat putin partea de interpretare. Am incercat sa-mi fac testul singura dar n-a iesit mare lucru din cauza asta. L-am redescoperit in 2016, cam in acelasi timp in care s-a aprins puternic si interesul pentru psihologie. Cateva luni chiar m-am gandit sa fac Psihologia. Acum interpretarea nu mai parea grea, ci super interesanta, asa ca am inceput sa fac testul tuturor celor care erau dispusi.

Am facut testul in diverse case, in cafenele, baruri si cluburi, pe strada, intr-o berarie din Londra, intr-un garaj din Dobroesti, si in foarte multe masini. Pentru ca am epuizat destul de repede prietenii si familia, am folosit cea mai la indemana resursa: soferii de Uber, Taxify si taxi.

A fost foarte tare, in majoritatea cazurilor urcam in masina unui necunoscut si coboram din a unei cunostinte. Ajungeam la discutii mult mai deep, despre viata, iubire, copii, viitor, in loc de liniste sau discutii de complezenta. Si foarte tare era ca totul se termina atunci cand coboram. Un fel de prietenie pe fast forward, timp de cateva minute, cat dura cursa.

Urcam in masina si incepeam `Pot sa va fac un test psihologic?`. Am intampinat un singur refuz. In rest oamenii au fost cu totul intrigati si s-au bagat.

Daca nu stii testul, poti sa il faci chiar acum, dar fara sa dai scroll prea mult pentru ca apoi vei vedea interpretarea si nu va mai functiona. Cel mai bine ar fi sa povestesti cuiva, ca sa poti intra in detalii, sau sa scrii raspunsurile pe o foaie.

Da raspunsurile care iti vin prima oara in minte, nu te gandi prea mult, n-o lua logic, ca altfel nu mai sunt relevante.

TESTUL

Esti in desert si vezi un cub. Cum arata el? Cat de mare e? Din ce material e facut? E transparent sau opac? Are colturi rotunjite sau ascutite? E nou sau vechi?

Acum vezi o scara. Cat de inalta e? Din ce material? Cum arata? E aproape sau departe de cub?

Acum vezi un cal. Ce culoare are? Are sa si capastru? E liber sau legat? Agitat sau linistit? Cat de departe este de cub? Dar de scara?

Acum vezi flori. Le vezi? Unde sunt? Cum arata? Cate sunt? Ce culoare au?

Iar acum vezi o furtuna. E aproape sau departe? Ce fel de furtuna este? Se apropie? Daca aceasta furtuna ar trece peste obiectele despre care am vorbit pana acum, ar afecta vreunul dintre ele? In ce fel?

Asta e un test proiectiv. Teoretic, atunci cand cineva te roaga sa descrii un obiect neutru, proiectezi asupra lui carcateristici, si asta spune ceva despre tine.

INTERPRETARE

Cubul cum te privesti tu pe tine. Cu cat cubul este mai mare, cu atat ai mai multa incredere in tine, cu atat te valorizezi, respecti, te vez si te iubesti mai mult. Majoritatea soferilor mei aveau un cub mic sau normal. Materialul spunea ceva despre ei. Nisip – exact ca desertul in care are loc actiunea – inseamna un om care se adapteaza usor. Metalul inseamna duritate, forta, perfectionism, dar si ermeticitate. Cat de transparent sau opac e cubul spune ceva despre deschiderea omului, despre cat din interior lasa sa se vada afara. Colturile rotunjite inseamna dorinta puterinca de a-i proteja pe cei din jur, iar colturile ascutite, determinare, `i don’t stop at nothing to achieve my dreams`, chiar daca insemana ca altii ar putea fi raniti pe parcurs. Un cub de lemn inseamna un om autentic, care nu pune mult pret pe aparente. Un cub de sticla reprezinta deschidere. Dar pentru o interpretare mai amanuntita trebuie detalii. De exemplu, un sofer il avea de catifea rosie, adica era foarte iubitor, cald, centrat pe relatii interumane.

Scara simbolizeaza aspiratiile in viata, ascensiunea sociala si profesionala. Daca scara e sprijinita de cub insemana ca în viata te bazezi pe propriile forte pentru a obține ceea ce doresti, pe cand scara indepartata inseamna ca nu privesti ascensiunea ca ceva ce tine de tine, ci mai degraba de altii. Cat de inalta este scara inseamna cat de sus tintesti, cat de mari sunt asteptarile tale, iar materialul arata valenta asteptarilor. Lemnul insemana autenticitate, fara a pune pret pe aparente. Un tip mi-a spus ca vede scara ca pe o sfoara care duce in cer, in timp ce cubul se scufunda in nisip. In acea perioada era atat de deprimat incat nu mai contau nici macar aspiratiile sale.

Calul este iubirea ideala. Un cal alb inseamna iubirea romantica, cineva care sa fie al tau si doar al tau pentru tot restul vietii, iubirea idealizata din povesti. Cal negru inseamna pasiune, rollercoaster emotional. Un sofer cu cal negru mi-a povestit apoi cum a iubit o femeie casatorita timp de mai multi ani si ca tocmai s-au despartit, si ca ea inca ii scrie. Daca calul este apropiat de cub inseamna o relatie stransa, iar daca e departe poate insemna ca persoana in cauza vede iubirea ca pe ceva indepartat. Daca calul este legat, persoana in cauza este posesiva, iar daca are sa si capastru, persoana doreste o relatie stabila, poate chiar casnicie. Unicornul inseamna standarde nerealiste de iubire sau o iubire imposibila, am intalnit acest raspuns la un tip gay.

Florile reprezinta prietenii. Cat de multe flori vezi spune ceva despre cat de inconjurat(a) esti (sau te simti) de prieteni. Daca florile sunt mai degraba in zona in care este si calul, probabil prietenii tai sunt si prietenii persoanei iubite, iar daca sunt mai degraba aproape de cub decat de cal, e posibil sa iti separi cu totul relatia de prieteni. Culoarea florilor reprezinta sentimentele pe care le ai mometan legate de prietenii tai, spre exemplu rosu inseamna iubire, caldura, dar poate insmena si furie.

Furtuna reprezinta problemele. In functie de cat de urata e furtuna, vedem cat de tare se lasa afectati oamenii de problemele care pot aparea in viata. O furtuna de nisip arata ca oamenii stiu care sunt problemele vietii si nu se lasa speriati de ele, in timp ce o furtuna cu nori negri arata ca oamenii isi fac griji serioase, ca exista presiune pe ei din partea vietii. Cat de aproape e furtuna arata cat de impovarati de probleme sunt oamenii in prezent. Situatia ipotetica in care furtuna vine peste obiecte arata in legatura cu ce se tem oamenii, si in legatura cu ce sunt siguri: cel mai des ramanea in picioare cubul, deci oamenii nu se ingrijorau in legatura cu ei, si cel mai des erau afectate florile – simbolizand frica subconstienta pentru relatiile de prietenie, daca ele vor dainui sau nu.

Imi pare rau ca nu a numarat persoanele carora le-am facut testul. La inceput eram fascinata, il faceam cu orice ocazie, colectionam raspunsurile inedite si descopeream impreuna cu ei ce inseamna. In timp au inceput sa se repete raspunsurile si vara trecuta am incetat sa il mai fac.

Testul nu e infailibil. Am patit de multe ori sa nu functioneze pentru ca atunci cand ziceam cub oamenii se gandeau la cubul rubik, asa ca in loc sa proiecteze ceva intern pur si simplu reproduceau ceva exterior lor. Altii incercau s-o ia logic si iar nu ajungeam nicaieri. Aproape ma enervam cand ii auzeam `Aaa, pai daca suntem in desert cubul e de nisip. Ca in desert e doar nisip`.

Testul nu te ajuta sa citesti gandurile celorlalti, dar facut cum trebuie te ajuta sa afli mult mai multe decat dintr-o discutie obisnuita. Cu soferii mei, testul se oprea uneori intr-o tacere in care simteam multe ganduri. Cu altii, povestea continua – imi povesteau tot ce testul doar incepea sa contureze.

Am aflat ca unul dintre ei a luptat in Afghanistan, altul a facut parte din flota romana, altul era pompier. Un sofer mi-a povestit de prietenii lui si cum si-au facut cu totii acelasi tatuaj, `sechestrand` un artist tatuator in casa unuia dintre ei timp de 14 ore (da, mi-a aratat si poze, era un zid de caramida pe abdomen). Am aflat ca un barbat casatorit are 2 amante, pentru ca vedea 3 cai, am aflat ca unul credea ca aspiratiile ii vor aduce probleme, pentru ca scara ducea spre furtuna, lucruri triste, hazlii sau inspiring. Nu o sa neg ca atunci cand lucrurile se potriveau fix pe fix cu interpretarea simteam satisfactie.

Daca aveti nevoie de ajutor cu interpretarile sau daca dimpotriva, e cineva mai instruit ca mine si ma poate corecta in unele interpretari, ma gasiti pe Facebook aici ! Va pup, Elena. ”

 

Namaste, ne vedem la clase!

 

 


Leave a comment

“Dupa depresie m-am apucat de Yoga si…. au iesit raze din inima” de un copacel anonim

yoga bucuresti

Draga Copac,

Pe creata o cunosc de putin timp. Sunt indragostita sa intru in povestile oamenilor si ea, cu privirea un pic cazuta la prima sedinta, corpul apasat si greoi de prea multe griji a avut curajul sa-mi spuna tot, absolut tot! A avut curajul sa se deschida, mai intai in minte apoi in corp. Din primul moment in care i-am vazut ochii am stiut ca nu va dura mult timp pana cand se va ridica. Si s-a ridicat, iar de curand dupa o luna si ceva in care a frecventat clasele mele de yoga si dezvoltare personala si ale partenerului meu Dan D, creata era alt om. Era un om viu! Avea pieptul deschis, curajul de a spune lucrurilor pe nume, ii sclipeau ochii si am simtit ca s-a gasit, ca s-a regasit. Am rugat-o sa impartaseasca povestea ei cu tine, sa stii ca nu esti singura, sa stii ca e normal sa ceri ajutor sa-ti lasi inima sa trimita si sa primeasca…. raze :). Si normal ca este vorba doar de un inceput, doar de un mic pas, dar este important sa avem curajul sa alegem sa facem o schimbare. Namaste!

“Acum in Mai se face anul de cand am cazut in apogeul depresiei. Un an in care m-am refulat in munca, de frica sa nu ma duc acasa, unde stiam ca ma asteapta gandurile. Acele ganduri care ma tineau toata ziua in pat in weekend, cu patura pe cap, la propriu. Nu mai voiam sa interactionez cu nimeni. Nu mai imi pasa de corpul meu, ii dadeam doar tigari, nu aveam pofta de mancare. Tot acum un an m-am apucat si de terapie. M-a ajutat, dar nu era suficient. Ma simteam bine cateva ore dupa ce ma intorceam de la psiholog, pentru ca apoi sa cad iar in starea de vegetatie. Si zilele treceu pe langa mine, fara sa le vad rostul. Acum o luna m-am apucat de yoga. Iar acela a fost inceputul schimbarii mele. Acuma rad, draga Copac. Radiez de fericire la birou, dupa o sedinta de yoga dimineata, si dorm linistita noaptea, dupa o sedinta de yoga seara. Si chiar daca nu-mi este usor sa ma trezesc la 6 dimineata pentru a ajunge la yoga, sau am febra musculara doua zile apoi, sunt bucuroasa pentru ca in sfarsit fac ceva pentru MINE. Nu-mi mai este frica sa ma duc seara acasa, la gandurile mele, pentru ca invat incet, incet, sa le ascult si sa le accept. Iar atunci cand le simt ca pe niste sageti, imi pun o mantra si ma linistesc. Sau citesc, lucru pe care inainte nu-l faceam. Acuma merg pe strada si observ. Ma simt de parca mi s-a ridicat un val de pe ochi. Vad oamenii din jurul meu, vad cerul, simt mirosul de iasomie, zambesc. Si vreau sa ies din casa in weekend, sa ma plimb, simt nevoia sa fac miscare. Iar patura aceea, care inainte era prietenul meu cel mai bun, a devenit inamicul meu. Dar cel mai important, draga Copac, am invatat sa spun “NU” cu voce tare, nu doar in gand. S-a intamplat la birou zilele trecute, cand am fost informata ca trebuie sa preiau mai multe taskuri. Vechea “Eu” ar fi gandit “Sigur, oricum nu am de ce sa ma grabesc acasa, nu ma asteapta nimic, decat gandurile.” Noua “Eu” insa a ripostat, pentru ca a devenit constienta ca viata nu se rezuma doar la job. In acel moment a simtit o furie care a facut-o in sfarsit sa zica “NU”. A fost un “NU” agresiv, ca al unui copil de cinci ani, care se supara si bate cu piciorul in podea. Dar am reusit sa-l zic tare. Imediat a venit frica. Nu imi venea sa cred ca am zis “NU”. “Oare ce o sa se intample acum? Eu nu am zis niciodata NU…” Am mers acasa, am ascultat o mantra si am inceput sa simt bucurie. Bucurie pentru ca in sfarsit, dupa mult timp, am putut sa pronunt acel “NU” cu voce tare. Iti multumesc, draga Copac, pentru ca mi-ai intins o ramura si m-ai ajutat sa ma ridic. Sunt constienta ca de aici inainte depinde de mine sa vreau sa stau in picioare. Mai am multe de invatat: sa-mi controlez si mai bine gandurile negative, sa imi ascult corpul si sa am grija de el (am inceput chiar sa cochetez cu ideeea de a ma lasa de fumat, dupa 15 ani in care am fost fumatoare inraita), sa invat sa imbratisez din suflet, nu mecanic. Dar simt ca pot sa fac toate lucrurile acestea. Pentru prima data dupa mult timp, vreau sa stau in picioare! Pentru prima data dupa mult timp, vreau sa ma pun pe mine pe primul loc! Chiar astazi vorbeam cu psihologul meu despre yoga si m-a intrebat cum ma simt. I-am spus ca simt ca eman lumina, o simt ca iese din mine ca niste raze. “De unde simti ca ies razele?” m-a intreabat ea. Am dus mana la piept si i-am raspuns “Din inima”


Leave a comment

Strategii de uratire

draga copac,

Deseori aud la fetele de la studio de strategii de uratire, basically pentru ca vor sa se impuna prin manipulare, control, putere si “desteptaciune” in fata barbatilor mai ales in viata profesionala,  fac un pas inapoi din calea feminitatii si frumusetii lor, ca sa nu zica cineva ca au reusit in viata prin buze frumoase, craci lungi sau bucle de papusa. Aici  tot manifestarea EGOului este.
Cred cu tarie ca poti sa fii si o femeie puternica, independenta, cu putere financiara si profesionala si de ce nu UBER spirituala, dar pastrandu-ti si armele feminitatii si frumusetii sacre. O femeie atata timp cat este in viata, are responsabilitatea de a-si aduce aminte ca e si frumoasa in esenta, fara rusine, fara vinovatie, fara comparatie. Orice femeie este frumoasa daca vrea sa vada asta. Daca nu vrea, nu mai e frumoasa.

Viata se intampla in fiecare moment si la fel frumusetea sau uratenia. Cunosc multe persoane asa zise frumoase in exterior dar atat de urate in interior si invers. Devenim cine credem ca suntem. Daca gandurile noastre sunt urate, suntem cam uratei si in exterior, in felul in care privim, mergem, actionam.

Trebuie sa regandim conceptul de frumusete. Frumusetea nu este tinerete, structura oaselor, culoarea parului, a ochilor, vreo marime la blugi sau un numar maxim de kg. Frumusetea este o forta cosmica universala, care conecteaza toate lucrurile. Natura de exemplu este frumoasa asa cum este, uneori bruta alteori senzuala.

Gaseste frumusetea in sufletul tau si imparte-o lumii fara rusine!Pentru ca poti vedea frumusetea lumii, a celorlalti decat in momentul in care esti responsabila de propria sclipire, care nu tine doar de gene, genti, rochii si pantofi, tine de puterea aia personala si asumarea feminitatii care ne face din sclave, regine.

Namaste!


Leave a comment

” 108 salutari in umbre si lumini” de Petra un copacel din livada

yoga bucuresti

Draga copac,

o data pe luna organizez o clasa de yoga speciala care dureaza aproximativ 2.15 h,  108 Salutari  ale soarelui,adica repetam un flow de 12 asane ( posturi) de 108 ori. Este o clasa intensa dar ideea de baza nu este efortul, tensiunea, traspiratia ci abandonul in relaxare si meditatie activa in timpul procesului. Eu combin in timpul clasei tehnici de EFT sau psihologie moderna prin afirmatii si chiar reusesc sa tin publicul “aprins”, in toate editiile de pana acum toata lumea a dus clasa pana la final.

Deseori aud de la copacei”vai mi-as dori si eu 108 dar nu pot, nu sunt felxibil, nu am mobilitate, nu am rezistenta bla bla!!! Stop it!! Yoga nu este despre asta, flexibilitatea sta in minte, lucrand cu calmarea mintii, corpul se deschide.

Uneori am la clase muze intre studentii mei, carora le vad lumina din ochi, motivatia si iubirea si imi zic “Da, se poate! Functioneaza magia!” .

O muza imi este la fiecare clasa Petra, care face posturile perfect, este extrem de prezenta desi ……vede doar 5%, avand o atrofie de nerv optic cu degenerescență retiniană, adica zice ea “vede doar umbre si lumini” si se ghideaza dupa limbajul verbal si atingere. Daca ea poate noi ce scuza avem? La fiecare clasa vine insotita de mama ei, pe care o vad ca un inger in dreapta ei care ii ghideaza cu inima fiecare pas. Un asa tablou de iubire pentru mine este o binecuvantare.

O las pe Petra sa va spuna experienta ei, iar pe voi va astept la 108 :

“108 de salutări către soare și un infinit de emoții… La început a fost o provocare. Trebuie să recunosc, m-a inspirat mama care de ceva ani practică yoga și meditație. Am plecat cu gândul că nu am un antrenament pe măsura acestui număr de saluturi ale soarelui și că voi practica atât cât pot apoi probabil urma să stau într-un colț și să aștept până când trebuiau să termine și ceilalți participanți. Faptul că am o deficiență de vedere nu m-a făcut să mă simt inhibată fiindcă mai fusesem în medii diverse și nu simțeam că va trebui să mă comport diferit sau să am vreo strângere de inimă. Provocarea a venit însă atunci când am fost cu toții încurajați de către Andreea să salutăm soarele de 108 ori. Inițial am vrut să nu o dezamăgesc și m-am bazat pe faptul că toată lumea care era atunci în sală avea să transmită o energie de care mă voi putea agăța și eu atunci când ar fi apărut vreun gând despre oboseală … Încă de la primele saluturi însă, mintea mea a oprit numărătoarea și am început să simt cum trupul meu devine ușor și cum soarele mă încălzea… parcă îmi spunea și el Namaste de undeva din inima mea și de undeva mai presus de mine…. Uitasem că fac exerciții fizice, uitasem că timpul trece și că urma să ne apropiem de finalul orelor convenționale de mișcare… După ce am terminat am plâns de fericire pentru că soarele mi-a dat voie să-l salut și să-l port cu mine ca pe un prieten bun…. Nu mi-a host frig, nu m-a durut mimic fizzy dar după prima mea vizită la studious de yoga mi-am dat seams că tribute să mă întorc mai reperde… Îmi era foarte dor de soiree La a doua întâlnire cu soarele mi-am regăsit vechiul prieten așteptând salutul meu și oferindu-mi o paletă de culori, culorile chakrelor prin care am descoperit lucrurile neștiute din interiorul meu. Pot spune că am perceput diferențele vibrațiilor colorate chiar dacă eu nu disting culori și nu mint fiindcă mi le-a arătat soarele cu fiecare salut al său, iar eu am toată încrederea în el…. Am cantata mantre și am ascultat sunsetele frumoase ale bolului tibetan în timp ce corpul meu ușor saluta soarele cu mult drag. M-am bucurat și de momentele în care mama și Andreea m-au felicitat fiindcă am ajuns până la capăt fără pauze dar și de faptul că de fapt am învățat că nu era vorba doar despre performanța unui număr de mișcări ci despre prietenia cu soarele, despre bucuria de a simți în interior curajul de a continua și despre comunicarea cu toate forțele înalte care te călăuzesc chiar prin acele mișcări fizice spre cele mai bune decizii și spre fericirea sufletului. Îmi amintesc un moment în care trebuia să dedic unul dintre saluturi unei ființe sau figuri importante dintrecut, unei rădăcini ancestrale și am dedicat-o tuturor marilor maeștri de pretutindeni fiindcă i-am simțit ca pe niște raze frumoase care întregesc lumina solară spre care salutam de 108 ori… Am învățat și că efortul consta în a te opri din numărat, din anticipat și din teama de a nu executa toate mișcările. Pentru mine fiecare mișcare era o bucurie chiar dacă nu erau executate poate la perfecțiunea demnă de un sportiv…. Dar pe mine nu urma să mă evalueze un juriu al convențiilor umane…. Eu trebuia doar să mă împrietenesc cu soarele, cu întregul universal și cred că i-a plăcut cum l-am salutat fiindcă mi-a dat puterea de a fi fericită pe toată durata cursului și mult timp după. Am să vin mere să salut soared, să primes un infinit de emoții și bucurii din partea lui pe care să le împart și eu în jur și să fac mereu ca micul soare din inima mea să strălucească pentru orice ființă care dorește să-l salute. NAMASTE”