citeam despre Audrey Hepburn, si am dat de aceasta poezie a lui Rabindranath Tagore – Unending Love , care se pare ca era poezia ei favorita. Aceste cuvinte au fost citite si la capataiul ei inainte sa fie inmormantata:
Se pare că te-am iubit în forme nenumărate, de nenumărate ori … Viață după viață, vârstă după vârstă, pentru totdeauna. Inima mea vrăjită a făcut și refăcut colierul de melodii, Pe care le iau ca un cadou, purtat la gâtul tău în mai multe forme , Viață după viață, vârstă după vârstă, pentru totdeauna.
Ori de câte ori am auzit cronici vechi de dragoste, durerea lor de vârstă, Vad povestea lor veche a separării și a împreunării. Așa cum mă uit iar și iar în trecut, în cele din urmă vei apărea, Îmbrăcat în lumina unei stele polare strapungând întunericul timpului: Ai devenit o imagine a ceea ce imi voi reaminti pentru totdeauna.
Tu și cu mine am plutit aici pe curentul care izvorăște din râu. În inima timpului, dragostea unuia pentru altul. Ne-am jucat de-a lungul milioanelor de iubiti, împărțiți în aceeași Dulceață timidă a întâlnirii, aceleași lacrimi nefericite de adio. Dragoste veche, dar în forme care se relansează și se reînnoiesc pentru totdeauna.
Astăzi este îngrămădita la picioarele tale, găsindu-și sfârșitul în tine. Dragostea tuturor zilelor omului, atât din trecut cât și pentru totdeauna: Extazul universal, tristețea universală, vitalitatea universală Amintirile tuturor iubirilor care fuzionează cu această iubire a noastră – Și cântecele fiecărui poet din trecut și din totdeauna.
Eu azi recunoscatoare pentru iubirea oferita gratis si sincer de peisajele tarii noastre.
Dimineti la rand m-am trezit zilele acestea, cu o usoara emotie in suflet. Ca si cum ceva trebuie sa se intample. Ca si cum trebuia sa fac ceva, sa spun ceva.
Asta pentru ca acum un an, pe vremea asta, pregateam una din cele mai frumoase zile din viata noastra: ziua in care ne-am unit sufletele: 15 iunie 2013.
Asa ca m-am gandit in postul de azi sa-ti descriu putin povestea nuntii noastre, iar pe 15 iunie, iti voi recita juramintele pe care le-am facut sotului meu, “teiul”. ❤
Pe sotul meu “teiul” l-am cunoscut acum 6 ani si ceva. Cand l-am vazut prima oara am stiut ca -mi voi uni sufletul cu el, noi in talpile goale, undeva la o biserica departe, cu doi martori. Pentru ca el mi-a oferit linistea si admiratia de a sta la trunchiul lui.
In final, a fost greu sa ramanem la doi martori, dar am facut un compromis pentru 50 de invitati: doar cele mai apropiate rude si prieteni. Stiu ca am suparat multi cunoscuti, dar daca ar fi sa dau timpul inapoi am face la fel:).
Ne-am dorit o nunta altfel. O nunta simpla, fara prea mult ‘fixativ’ si mancare pana cand ti se face rau. Asa ca ne-am ocupat singuri, cu ajutor din partea domnisoarelor de onoare de fiecare element mic si mare din aceasta zi de poveste.
Pana cu doua saptamani inainte de nunta, credeam ca nunta noastra va avea loc intr-un loc de vis, in Plaiul Foii, in natura la http://popasulcraiului.ro. Aici aveam un scenariu complet, cu cai , ponei si calesti, dar din pacate pana atunci nu primisem inca oferta exacta asa ca am decis ca trebuie sa ne relocam. :). Cam curajosi am fost daca ma gandesc bine acum, nu stiu ce alti miri nu aveau nimic planuit cu doua saptamani inainte.
Cumva planetele s-au aliniat si in cateva zile am gasit printr-o minune si biserica si locatia in care conceptul nostru se putea adapta usor.
Iata cateva din lucrurile care au facut din aceasta zi una luminata:
Pe “tei” mi-am dorit mult sa-l vad in alb ca mine in aceasta zi, asa ca a purtat un costum facut la comanda dupa modelul lui Aaron Taylor-Johnson din Anna Karenina care i-a venit minunat ; Ah, si cizme lungi de calaret ❤ ! Eu am purtat o rochita foarte simpla Parlor, din matase, fara corsete care-ti taie respiratia, cocuri , sclipici si tocuri cui. Cred ca ce m-a facut sa luminez a fost coroana de trandafiri vii din par.
Domnisoarele de onoare au fost ca niste “zane”;
Inainte sa plecam la biserica fiecare ne-am scris unul pe pantoful/cizma celuilalt un mesaj pe care sa-l purtam toata ziua;
Nu ne-am vazut in ziua nuntii inainte de biserica, dar mainile noastre s-au intalnit in tocul usii 10 secunde! A fost unul din cele mai emotionante momente din viata mea;
Nu m-am visat niciodata in vreo limuzina, yacht sau elicopter mergand spre intalnirea cu ” teiul”, asa ca daca nu am putut sa -l suprind cu caleasca cu cai albi cum imi planificasem pentru munte, am ales… un trabant! 😀
Imi plac florile la nebunie, dar niciodata nu am inteles averile date pe aranjamentele florale de nunta.Asa ca am contactat un producator de lavanda proaspata, iar in loc de vaze sofisticate am folosit borcane pe care le-am decorat cu dantela, si cred astfel ca am immiresmat nuntasii cu o amintire placuta; marturiile le-am facut cu mana mea, tot din manunchiuri de lavanda.
Intre copaci am organizat o expozitie foto cu multe din pozele noastre de cand ne-am cunoscut pana in ziua nuntii; iar intr-o lada de picnic am pus pozele parintilor, si bunicilor de la casatorie, cu multumiri pentru ca s-au iubit si ne-au deschis drumul noua!
Pe iarba am amenajat o zona de picnic, cu borcane cu lumanari, perne si paturi unde se”odihneau” domnisoarele;
Nuntasii nu au baut din pahare, dar au avut borcane personalizate , iar MISHU’s BAR le-a servit o limonada a dragostei delicioasa;
Mi-am dorit mult o capela in care sa ne spunem juramintele, asa ca noi si invitatii am venit pe rand in fata si ne-am impartasit sentimentele si gandurile bune! A fost un soc de emotii pentru toti vorbitorii, dar in final, zic ca s-a meritat. 😀
In timpul juramintelor mele, i-am facut cadou sotului “tei” prima pereche de bastoane colorate ! El are galben. Eu mi-am ales roz! Le avem in casa si acum, pentru ziua cand vom avea nevoie sa ne sprijinim in ele;
Am avut doua dansuri: primul a fost cel cu coregrafie inspirata din Anna Karenina, si a implicat si domnisoarele de onoare, pe ritmul celor de la Piano Guys- Beethoven’s Secrets, si un dans rusesc cu invarteli, batut din picioare si scheme cum nu ma gandeam vreodata ca pot sa fac;
Din pacate nu avem filmare de la nunta, pentru ca al nostru cameraman, in care ne-am pus sperantele unor amintiri pe masura, a fugit din tara, cu filmarile si banii a zeci de nuntasi :(, :(, dar in fine, nu au cum sa iasa toate parfumate nu?
Inchei prin a va spune, ca am trait un vis. Un vis mai frumos decat cel pe care mi-l imaginam.
Indiferent de varsta si circumstante, cred ca fiecare avem dreptul sa traim ceea ce visam. Si sa luptam pentru asta.
Sa visam altfel. Eu am visat la cel mai simplu basm : in care un tei si un liliac, si-au unit sufletele in talpile goale in miros de lavanda.
Visul tau care este? Tu pentru ce esti recunoscator azi?
Sotul meu este medic rezident. O data la cateva zile vine cu cate o poveste de la spital cum ca…. un pacient moare. Prin natura meseriei lui, lucrurile astea sunt normale, altfel nu ar putea rezista intre 10-12 ore in picioare in sala de operatii. Dar mie tot imi trece urmatoarea intrebare prin minte: oare era timpul lui/ei?
Fiecare clipa este foarte fragila si imprevizibila, si din pacate nu ne intreaba nimeni daca ne-a venit timpul sau nu, daca suntem pregatiti sa parasim aceasta lume.
Fiecare clipa pe care o traim este, stim “prea ocupata”, insa, poate:
ar trebui sa avem mai bine grija de corpul, mintea si sufletul nostru. Sa ne hranim cu alimentele si sentimentele care ne fac sa inflorim. Si sa ne ascultam corpul/inima atunci cand plange dupa ceva:poate un medicament, sau poate un ghiont ca trebuie sa schimbam ceva; Sa incercam sa ne tinem corpul, mintea si sufletul activi nu adormiti in sedentarism;
sa experimentam, sa traim sa ne aventuram mai mult, sa ne stresam mai putin pentru lucrurile care sunt lipsite de importanta – Cateodata punem prea mult efort pe lucruri pentru care nu ar trebui sa ne consumam. Poate ar trebui sa fim un pic mai indrazneti, mai curiosi. Poate ar trebui sa renuntam la incercarea de a fi perfecti si sa o inlocuim cu joaca explorarii. Si poate, ar trebui sa ne permitem sa facem greseli: cea mai mare greseala pe care o putem face este aceea sa stam cu frica ca vom gresi ceva.
sa ne jucam cu pasiunile si hobbyurile noastre, sa facem ceea ce ne place – Odata ce crestem, cu toate responsabilitatile pasiunile si hobbyurile noastre isi pierd din importanta, nu mai avem timp pentru ele. Nu ar trebui sa fie asa. Ar trebui sa ne permitem sa facem lucrurile care ne plac, macar cateva minute pe zi;
sa petrecem mai mult timp cu oamenii pe care ii iubim, sa incercam sa- i intelegem, sa ne punem in papucii lor,sa-i facem sa zambeasca,sa-i ascultam fara sa ii judecam; in era noastra este foarte usor sa ne rezumam “relatiile bune” la “relatii digitale”; si da este adevarat ca tehnologia ne apropie mai mult, face lumea asta imensa sa para mai mica, dar niciun mesaj sau telefon nu poate inlocui un sarut, o imbratisare, un zambet, o strangere de mana.
sa petrecem mai putin timp cu oamenii care nu dau ‘doi bani’ pe noi:) si de la care nu avem ce invata;
sa ne bucuram de liniste – in care sa ne uitam pe fereastra si sa uitam pentru cateva secunde de toate problemele, si pur si simplu sa fim bucurosi pentru ce avem si suntem acum; si sa ne odihnim, atunci cand corpul si inima ne cer acest lucru;
sa incercam sa -i facem si pe ceilalti sa zambeasca mai mult, sa le aratam compasiunea, iertarea, sa-i ajutam atunci cand ne cer ajutorul;
sa ne inspiram. Sa citim carti minunate, sa mergem la piese de teatru “cu morala”, sa organizam picnicuri, sa ne bucuram mai mult de natura;
sa ne bucuram si sa fim recunoscatori pentru micile realizari din fiecare zi. Sa incercam sa ramanem pozitivi chiar si atunci cand viata pare ca ne-a inchis usa.
Lasa fiecare zi sa fie parte dintr-un vis pe care poti sa-l atingi, lasa fiecare zi sa respire din dragostea pe care poti sa o oferi si sa o primesti. Lasa fiecare zi sa fie un exemplu al unei vieti traite cu adevarat, NU dupa ceas.
* copacul de esenta tare cu cea mai rapida crestere din lume. Daca este cultivat in conditii corecte, el poate ajunge la o inaltime de 20 metri in 3 ani .
Schimbarea sta in natura vietii. Tot procesul de creatie este intr-o continua evolutie: pamantul,astrele, apele, muntii, ziua de azi, relatiile noastre, corpul nostru, fiecare obiect, fiecare sentiment, fiecare gand, tu , eu…
Totul se misca, totul vibreaza. Nimic nu este in repaos. Nimic nu este incremenit in forma, nimic nu sta pe loc, toate lucrurile cunosc continuu schimbari si modificari. Oricat de stabil si de sigur ar parea un lucru, la un moment dat el se afla tot in miscare sau in schimbare.
Omul insusi evolueaza continuu. In afara si inauntrul nostru, totul se misca.
De fapt, un sinonim pentru viata ar fi schimbare. Dar cati dintre noi constientizam acest lucru? Pur si simplu ignoram lucrurile aflate in stadiul de “acum”, si nu vrem sa ne trezim sa constientizam “schimbarea” si ca lucrurile nu vor mai fi niciodata cum sunt acum.
Viata este ca muzica. Important este nu numai sa ne placa ritmul, bass-ul, trebuie sa cunoastem sa traim si sa intelegem cuvintele, sa simtim pauzele….
Simte “pauza” de acum, pentru ca imediat ce clipesti un alt spectacol incepe fara sa iti dai seama.
Eu azi sunt recunoscatoare pentru dimineta de azi parfumata cand mergand spre serviciu o babuta mi-a vandut niste capsuni delicioase:).
Viata ta, a mea, este de fapt, foarte simpla. Dar noi nu ne multumim cu lucrurile simple. Noua ne plac lucrurile complicate, dramele, suspiciunile, scenariile, regretele, schemele emotionale…Altfel ni se pare ca ziua trece fara rost- daca nu ne impiedicam singuri de niste ‘pietricele’.
Viata e prea scurta si noi ne pierdem timpul complicand-o si uneori transformam ‘pietricelele’ in ‘bolovani’.
Incepem sa cautam raspunsuri cand nu e cazul , si atunci ce patim? Viata schimba intrebarile.
E prea simplu mai socule:
Ti-e dor de cineva? Pune mana pe telefon si suna sau teleporteaza-te in fata soneriei de la usa! Nu -ti stoarce plamanii aiurea.
Simti ca vrei sa spui cuiva ceva: ca-l iubesti, ca-ti pare rau, ca recunosti ca ai gresit, etc? Deschide gura!
Vrei sa vezi pe cineva? Invita-l chiar daca risti sa fii refuzat, macar stii ca ai incercat.
Nu esti inteles de ceilalti? Atunci explica-te mai bine si “in cat mai multe limbi”!
Iti pui intrebari si -ti faci scenarii? Mai bine intrebi direct.
Ceva nu iti este pe plac, niste lucruri te deranjeaza? Spune ce ai pe inima, arunca un pahar de apa in fata:)! Doar tu stii ce ai sub coaste si ce ganduri iti trec prin cap. Mai bine de exprimi, si-ti pui sufletul pe tava decat sa stai sa astepti. Chiar daca risti sa te umilesti.
Vrei sa-ti gasesti jumatatea? Asigura-te ca inainte sa o primesti tu esti un intreg, deci uita-te in oglinda, pentru ca acolo este!
Fii recunoscator pentru cei care te iubesc. Iarta-i pe care care te ranesc. Uita-i pe cei care te parasesc. Ajuta-i pe cei care au nevoie de tine. Uite asa de simplu este:).
Eu azi sunt recunoscatoare pentru cat mai putine momente tip de DRAMA QUEEN. 😀
Suntuncopac 