Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


2 Comments

Cum e sa nu faci nimic

Draga copac,

Ultimii 15 ani din viata mea au fost extrem de “ocupati”. Sunt un om al proiectelor, task-urilor si deadline-urilor, sunt un om serios si responsabil caruia ii place sa aiba tot timpul ceva de facut si rezolvat. Well, de cand am nascut nu am facut nimic. :D. De cand stau acasa am trait experiente magice, dar recunosc ca a fost putin ciudat sa nu am niciun plan sa nu  fac … nimic. Adica,  am fost foarte ocupata sa schimb scutecele si sa o iubesc, iar asta mi-a ocupat tot timpul, dar daca m-ai intreba concret ce am facut ti-as raspunde naiv “uhhhmm nimic!?”.

La inceput mi-a placut la nebunie aceasta vacanta  de facut “nimic”, dar recunosc ca am avut momente cand am fost destul de critica cu mine si ma simteam un pic vinovata ca ziua trece fara niciun plan. Este presiunea asta sociala in care trebuie sa arati ce ai facut.Sa invinuim Facebook? Instagram? Media? Angajatorii? Nu stiu, dar presiunea este aici, o simt.

Fetita mea este foarte cuminte, si recunosc ca daca as fi un pic mai organizata as avea timp sa fac multe lucruri, doar ca in jobul nou de mama, toate indatoririle astea au fost asa noi, incat ziua trecea asa de repede si cand puneam capul pe perna ma intrebam: doamne, cand a trecut ziua? Ce am facut azi? Nimic!

Dar azi, ma uitam la fetita mea cat de repede creste, si cum nu o mai cuprind hainutele, si am  realizat insa ca “nimic-ul meu ” este “nimic-ul meu”, ca nu trebuie sa impresionez pe nimeni, si ca nimeni nu se uita mai mult si mai atent la mine,  ca mine insami. Nimeni nu ar trebui sa ne zica cum sa ne petrecem o zi. Doar noi avem aceasta putere, asa ca hai sa o folosim inspre fericirea noastra. Sa ne bucuram de rutina celei mai simple zile. Viata este mai scurta decat realizam asa ca poate face sens doar sa ne-o petrecem cu cei dragi.

Totusi, am incercat sa organizez mai bine acest “nimic”,  si in fiecare zi sa fac un “nimic” interesant. Spre exemplu, sa organizez un studio foto, in care sa schimb decorul de fiecare data si sa surprind evolutia fetitei mele prin foto amuzante. Sau sa pictam impreuna. Am facut primul tablou impreuna, folosind amprentele manutelor si picioarelor ei ( ps: elefantii sunt mainile noastre, copacii sunt talpitele ei). De asemenea, am incercat sa ma organizez sa citesc ceva in fiecare zi, si sa-i citesc si ei cate o poveste. O poveste cu talc. Sa invatam cate un cantecel in fiecare zi.  Sa facem sport in fiecare zi ( ea bicicleta, eu yoga sau exercitii cu benzi elastice) este o adevarata provocare, dar ne prinde tare bine.Sa ne uitam la un film pe zi.  Si lista continua in fiecare zi. Acum, mai nou, mi-am propus sa-mi iau o masina de cusut si sa-i fac hainute:). Ah, si bine ca a venit vremea buna iar sa luam la picior muzeele, parcurile, expozitiile, pietele, targurile. Bineinteles, fac tot posibilul sa continui sa scriu pe blog.

Deci, da, mi-am dat permisiunea sa nu fac nimic. Un nimic numit iubire. Ca mama. Ca persoana. Doar sa fiu aici si acum, cu mine, cu fetita si sotul meu.

Deci cum e sa nu faci nimic? E bineeeeee :))))))


Leave a comment

Pentru noi doi, “acasa” nu este un loc. Este o persoana.

DSC_0028

ASCULTA-MA AICI:

Draga copac,

Ieri, sotul meu ma intreba daca suntem impreuna de cinci ani…..eu ii zic ca nu, nu prea sta bine cu memoria, parca suntem de sapte. 😀
Am glumit pe tema asta si am realizat ca de ceva vreme, uneori uitam si nici nu ne mai intereseaza cand ne-am cunoscut, ce varste avem, uitam ca am inaintat in ani si nu mai suntem niste pusti ca atunci cand am facut cunostinta prima data. Asta pentru ca nu mai este competitie intre noi, ne e pur si simplu bine impreuna, iar timpul nu mai conteaza atata timp cat trecem prin el in doi.
Este drept ca relatia noastra este bazata pe sinceritate, incredere si atractie, dar am stat si m-am gandit ce face relatia noastra mai sanatoasa ca multe alte relatii din jurul nostru…..
Oare relatia noastra e definita doar de vacantele minunate petrecute impreuna, de iesirile cu prietenii sau in familie, de serile la film in doi sau de faptul ca dimineata ne gaseste in brate? Nu, nu este vorba doar de timpul frumos petrecut este vorba si de obstacolele peste care am trecut impreuna si despre faptul ca de fiecare data, la finele zilei, oricat de grea ar fi fost ea, ne spunem inca ( cel mai des in gand) “te iubesc”.
Ce cred eu ca a ajutat relatia noastra:
Faptul ca suntem buni unul cu altul. Da, pur si simplu incercam sa ne privim unul pe altul cu aceeasi bunatate si intelegere cu care ne privim fiica.
Recunostinta pentru inca o zi impreuna. “Celui care are i se va mai da, celui care nu are, i se va lua chiar si ce are”. Pur si simplu apreciem fiecare zi impreuna cu tot ceea ce are ea sa ne ofere.
Faptul ca ne facem timp unul pentru altul.Niciodata nu am crezut in scuzele “nu am timp”.Sa ne straduim sa ne gasim timp impreuna, inseamna sa ne aratam ca ne pasa, inseamna ca ne intereseaza sa ne auzim problemele dar si lucrurile bune din viata noastra, sa ne impartim gandurile si trairile noastre.Daca vreau sa-i arat ca-l iubesc , este vital sa-i arat ca sunt acolo pentru el. Oricand, oriunde.
Faptul ca nu vrem sa punem stapanire pe timpul si spatiul celuilalt, pentru ca am inteles ca daca vrem ca relatia noastra sa creasca, fiecare dintre noi trebuie sa creasca impreuna dar si separat, pentru ca nu ne pierdem unul departe de altul, ci ne regasim.
Am invatat sa mai lasam de la noi:).Ce rost are sa concuram unul cu altul? Ce rost are sa luptam  impotriva  celuilalt, sau singuri cand putem sa castigam atat de mult, pur si simplu colaborand impreuna? In cercul relatiei, puterea unei ei consta de fapt in puterea fiecarui membru in aceasta cursa impreuna de e se stradui sa faca lucrurile sa mearga.
Ne privim printr-un filtru pozitiv. Ce rost are sa ne focusam pe calitatile pe care nu le are partenerul nostru? Ce rost are sa ne otravim cu nemultumiri si dezamagiri? Asa ca vedem ceea ce dorim sa vedem unul la altul, ceea ce ajuta la sanatatea relatiei noastre, vedem partea luminoasa si buna din noi.
Un “te iubesc” in somn si o fapta buna in timpul zilei. Nu -i nevoie sa ne lipim postit-uri pe frunte cu “te iubesc” ca sa ne aratam ca ne iubim, pentru ca stim ca actiunile cantaresc mai mult decat cuvintele: cum ne tratam in fiecare zi, cum ne dovedim ca ne pare rau in diverse situatii, cum ne ingrijoram unul pentru altul, cum ne aparam unul pe altul in fata celorlalti, cum ne aratam prin gesturi si actiuni mici ca ne pasa…
Vorbim. Da ne vorbim, de toate! Ne permitem sa ne deschidem inimile, ne ascultam,  ne punem unul in “soshonii” celuilalt, ne oferim ajutorul, ne aratam ca nu suntem singuri. Ne cerem iertare si  ne multumim.

Pe  atat de cliseu, pe atat  de normal: ne iubim. Iar iubirea noastra nu vine din faptul ca fiecare dintre noi a gasit persoana potrivita, ci din efortul natural de a face relatia sa mearga. Multe sunt problemele pe care le-am intampinat dar intotdeauna, intotdeauna solutiile sunt diverse forme de iubire.

Pe curand,

Ma grabesc sa ajung acasa, pentru ca stiu ca “acasa” nu este un loc, ci o persoana; sau doua acum ❤


1 Comment

Sa devenim ceea ce suntem


DSC_0283

Buna Copac,

Azi am avut o reflectie: sa ramanem ceea ce suntem.

Acum ceva timp ma ciondaneam cu sotul meu pe numele fiicei noastre. El vroia sa o numim doar Anastasia eu mai simteam nevoia unui al doilea nume, dar pe care nu-l gasisem  inca. Pentru ca s-a nascut in cea de- a doua zi de Sf Ion, am auzit o soapta sa o numesc si Yana (Ioana in greaca) si se pare ca am ales bine pentru ca de curand am aflat ca are si origini grecesti…..
L-am convins intr-un final pe sot, si iata ca-mi strig  cu drag fetita Yana acum 😀   dar in fine,  nu despre asta voiam sa va vorbesc ci despre faptul ca am realizat zilele astea ca am ales pentru ea, asa cum ai mei au ales multe lucruri pentru mine. Poate nu-i place numele asta, si acum va trebui sa-l care dupa ea toata viata. Poate nu-i va conveni ca am ales pentru ea sa-i dau gauri in urechiuse din spital….Poate va comenta ca scriu despre ea pe acest blog, si tot asa…
Pe scurt, facem alegeri pentru copiii nostri, si cumva este normal, dar apoi educatorii, invatatorii, profesorii, doctorii, partenerii de viata, sefii  etc aleg si ei pentru copiii nostri si tot asa. Societatea isi da cu parerea inca de la nastere in identificarea noastra ca fiinte, a ceea ce suntem.
Nu este de mirare ca la un moment dat, nu mai stim cine suntem si nu mai stim sa ne traim propria viata ci o traim pe a altora. Suntem ceea ce altii vor sa vada.Suntem ceea ce altora le este pe plac. Suntem ceea ce pe altii ii face fericiti.  Credem ca viata noastra trebuie sa indeplineasca asteptarile celorlalti.
Poate ar trebui sa insistam sa ramanem ceea ce suntem. Poate nu ar mai trebui sa cerem permisiunea sa ne traim viata noastra si  nu versiunile celorlalti asupra vietii noastre.
Ai nevoie de curaj sa cresti intelept si sa devii la un moment dat ceea ce esti.
Si uite asa, astazi este prima zi din restul vietii tale.


2 Comments

Lucruri pentru care ar trebui sa ne facem timp

 Audio play:

ceas

 

Draga brad,

Sotul meu este medic rezident.  O data la cateva zile vine cu cate o poveste de la spital cum ca…. un pacient moare.  Prin natura meseriei lui, lucrurile astea sunt normale, altfel nu ar putea rezista  intre 10-12 ore in picioare in sala de operatii. Dar mie tot imi trece urmatoarea intrebare prin minte:  oare era timpul lui/ei?

Fiecare clipa este foarte fragila si imprevizibila, si din pacate nu ne intreaba nimeni daca ne-a venit timpul sau nu, daca suntem pregatiti sa parasim aceasta lume.  

Fiecare clipa pe care o traim este, stim “prea ocupata”, insa, poate:

  1. ar trebui sa avem mai bine grija de corpul, mintea  si sufletul nostru. Sa ne hranim cu alimentele si sentimentele care ne fac sa inflorim.  Si sa ne ascultam corpul/inima atunci cand plange dupa ceva:poate un medicament, sau poate un ghiont ca trebuie sa schimbam ceva; Sa incercam sa ne tinem corpul, mintea si sufletul activi nu adormiti in sedentarism;
  2. sa experimentam, sa traim sa ne aventuram mai mult, sa ne stresam mai putin pentru lucrurile care sunt lipsite de importanta – Cateodata punem prea mult efort pe lucruri pentru care nu ar trebui sa ne consumam. Poate ar trebui sa fim un pic mai indrazneti, mai curiosi.  Poate ar trebui sa renuntam la incercarea de a fi perfecti si sa o inlocuim cu joaca explorarii. Si poate, ar trebui sa ne permitem sa facem greseli: cea mai mare greseala pe care o putem face este aceea sa stam cu frica ca vom gresi ceva.
  3. sa ne jucam cu pasiunile si hobbyurile noastre, sa facem ceea ce ne place – Odata ce crestem, cu toate responsabilitatile pasiunile si hobbyurile noastre isi pierd din importanta, nu mai avem timp pentru ele. Nu ar trebui sa fie asa. Ar trebui sa ne permitem sa facem lucrurile care ne plac, macar cateva minute pe zi; 
  4. sa petrecem mai mult timp cu oamenii pe care ii iubim, sa incercam sa- i intelegem, sa ne punem in papucii lor, sa-i facem sa zambeasca,sa-i ascultam fara sa ii judecam; in era noastra este foarte usor sa ne rezumam “relatiile bune” la “relatii digitale”; si da este adevarat ca tehnologia ne apropie mai mult, face lumea asta imensa sa para mai mica, dar niciun mesaj sau telefon nu poate inlocui un sarut, o imbratisare, un zambet, o strangere de mana.
  5. sa petrecem mai putin timp cu oamenii care nu dau ‘doi bani’ pe noi:) si de la care nu avem ce invata;
  6. sa ne bucuram de liniste – in care sa ne uitam pe fereastra si sa uitam pentru cateva secunde de toate problemele, si pur si simplu sa fim bucurosi pentru ce avem si suntem acum; si sa ne odihnim, atunci cand corpul si inima ne cer acest lucru;
  7. sa incercam sa -i facem si pe ceilalti sa zambeasca mai mult, sa le aratam compasiunea,  iertarea, sa-i ajutam atunci cand ne cer ajutorul;
  8. sa ne inspiram. Sa citim carti minunate, sa mergem la piese de teatru “cu morala”, sa organizam picnicuri, sa ne bucuram mai mult de natura;
  9. sa ne bucuram si sa fim recunoscatori pentru micile realizari din fiecare zi.  Sa incercam sa ramanem pozitivi chiar si atunci cand viata pare ca ne-a inchis usa. 

Lasa fiecare zi sa fie parte dintr-un vis pe care poti sa-l atingi, lasa fiecare zi sa respire din dragostea pe care poti sa o oferi si sa o primesti. Lasa fiecare zi sa fie un exemplu al unei vieti traite cu adevarat, NU dupa ceas.

Tu pentru ce esti recunoscator azi?

 

Concept Soul Decor : suntuncopac

Foto:  suntuncopac

yoga pose:  dancer pose

hainele copacului:  H&M

Muzica:  Florence+The Machine

Inspirata de :  povestile de la spital

http://www.suntuncopac.com 


3 Comments

Decor pentru suflet in stil grecesc – sau cum sa-ti decorezi o camera- sanctuar cu bani putini

Audio play:  

santorini peace

 

Draga maslin,

Azi m-am simtit albastra, asa ca acest post iti este dedicat tie!  Da, nu mi-a trebuit decat o saptamana pe meleagurile tale ( Santorni) ca sa ma faca sa te aduc in casa mea  cu albastrul tau cu tot! Sa te bag in patul meu, si sa miros aerul tau sarat si linistit in fiecare weekend cand imi vizitez parintii in casa de vacanta de la tara.

Pentru mine, camera mea, patul meu, locul unde imi linistesc sufletul jumatate din viata trebuie sa inspire liniste, personalitate, calm si siguranta.  Trebuie sa fie un adevarat sanctuar.  Un loc, unde imi imbalsamez corpul, mintea si inima dupa o zi obositoare. Asa ca, odata intorsi din vacanta in Santorini am stiut conceptul pe care il va imbraca camera noastra din casa parintilor mei de la tara, in care ma voi retrage in fiecare weekend. Am ales albastrul /turqoise pentru este culoarea cerului  si apei iar eu o asociez cu incredere, calm, curat,  relaxare, credinta, recunostinta, adevar…. RAI pe care am vrut sa le privesc si sa le respir in fiecare dimineata de weekend cand deschid prima oara ochii.

Pentru mine mai maslinule, un moment de ragaz singura in camera mea albastra este ca o vacanta pentru suflet, un moment in care nu mai trebuie sa fac lucruri pentru altii si doar sa ma ocup de mine. Cand ni se face foame, primim imediat un semnal de alarma, si luam masuri. La apa este si mai rau, pana cand corpul ne da un semnal , deja suntem deshidratati. La fel este insetat si sufletul nostru cand cerseste dupa un moment de solitudine intr-un loc de pace, asadar trebuie sa invatam sa ne construim mici insule -sanctuare in mai toate locurile din viata noastra.

Daca nu poti sa ramai in locurile in care iti plac si te linistesc, ia-le cu tine! Sa-ti faci un coltisor de rai in care sa-ti odihnesti sufletul si sa iti incarci bateriile nu trebuie sa-ti goleasca buzunarele. Daca -ti pui un pic creativitatea la contributie, poate iesi un adevarat templu!

Cu buget minim, ma mandresc ca am decorat un dormitor -sanctuar care poate intrece in personalitate designul multor  camere de mii de euro de pe copertile revistelor :)! Nu ma crezi ? Uite,  am facut o lista pentru tine(pat Ikea vopsit de copac in auriu- 500 lei, saltea 200 lei, baldachin-50 lei, perdele +lenjerie la comanda ( concept suntuncopac), dulapior Ikea pictat-250 lei, lustra Ikea vopsita auriu- 150 lei, masuta nuiele reduceri Zara- 125 lei, scaun -noptiera vintage, veioza  Zara reduceri 100 ron, comoda Ikea vopsita in valurile marii accesorizata cu manere Zara( reducere)- 150 lei, fereastra vintage vopsita de copac in povestile din Santorini,  rama foto Ikea vopsita de suntuncopac- 75 lei, borcane, oale, sticle vintage decorate de copac -20 de lei, carti vintage-0 lei,   covoare reducere Zara- 140 lei, alte accesorii/decoratiuni vintage reconditionate- 100 lei. Total? Mai putin de 500 de euro!). 

Nu ai nevoie de o avere ca sa-ti construiesti oaza ta de recunostinta si liniste. Ai nevoie doar de putina imaginatie, iubire si recunostinta pentru casuta din inima ta .

Draga maslin,  vroiam sa-ti zic ca ai dat viata si baii mele si datorita tie, atunci cand sunt in cada imi este usor sa-mi imaginez ca ma scald  in valurile marii.

Eu azi sunt recunoscatoare  pentru oaza mea albastra, unde ma retrag in weekend,  si respir sarat si curat.

Oaza ta care e?

Tu pentru ce esti recunoscator azi?

Concept Soul Decor : suntuncopac 

Foto:  suntuncopac

yoga pose:  loving a blue door

hainele copacului: Livada cu Rochii

Muzica:  Greek traditional music

Inspirata :Santorini