Deseori il aud pe sotul meu “nu plec frate din tara, inca nu. Simt ca pot schimba ceva. De ce sa fug?“ Chiar daca are un salariu infim pentru responsabilitatea de doctor pe care o are si isi dedica timpul familiei de la sase dimineata pana noaptea prin spital , ar putea avea sute de joburi super bine platite in afara, vrea sa ramana aici. Cel putin acum, aici. Cat de mult il respect pentru asta.
Nici eu nu m-am gandit niciodata sa plec din tara pana acum. Nu stiu, simt ca am foarte multe lucruri de facut aici pentru familia mea si pentru binele tarii, atat de putin cat pot face eu acum. Dar fac. Chiar cred in schimbarea care vine din mine, din tine, din noi. Desi imi place enorm sa calatoresc si petrec o buna parte din an pe meleaguri paradisiace cu palmieri si ape azurii in retreaturi si vacante, cand ajung in tara si ma uit din avion la parcelele alea stupid organizate 🙂 imi salta inima de bucurie si e sufletul care spune” bine ai venit acasa!”
Nu am fost mare patrioata pana acum dar cred ca in ultimul an, am inteles altfel puterea si semnificatia pamantului romanesc, un pic mai mult decat pictatul tricolorului la meciuri pe frunte si plimbatul steagului in aer la festivalurile de mici si bere.
Cred ca este vorba despre, despre stramosi, despre curgerea sangelui din vene in vene, despre familie, despre radacini. Despre ordinea lucrurilor. Deseori vad pe fbk sau aud la cunoscuti” Romania asta de… k*k*t”, pana acum treceam cu vederea sau poate chiar intram in joc, dar acum ma doare. Ma doare pentru ca pamantul asta romanesc, mama pamant este batjocorita de noi copiii ei si pentru ca noi copiii, nu realizam ca tot noi suntem cei care sufera sau vor suferi. Imi pare rau sa va spun dar ea nu are nicio vina, insa da, fiecare dintre noi cu fiecare gest contribuie la alungarea noastra pe alte meleaguri. Si fiecare aspect al Romaniei care nu ne place, ni se pare incorect si de toata jena politicienii, legile, coruptia toate reprezinta oglinda societatii, oglinda a ceea ce si tu si cu mine suntem, asuferintei noastre si a lipsei de iubire, adica ne arata unde are e lucrat fiecare dintre noi.
Tara noastra este un pamant si orice pamantul este sacru. In yoga, shamanism si multe alte culturi credem ca Pamantul este Mama Noastra Universala asta pentru ca ea creeaza. Asa cum este ea, poate ne-a infometat, poate ne-a inrait, poate ne-a facut sa suferim, poate ne-a pus in situatii nedrepte, dar in final ramane MAMA, mama noastra. O mama este creatoare. Cine suntem noi sa-i dam socoteala?O mama da viata, da viata fiecaruia dintre noi, fiecarui animal, planta, relatie, casa, masina, experienta de pe acest petic de pamant dar mai departe este treaba noastra cu ce facem cu ea. Ei, si daca da suflu si noi suntem copiii ei razvratiti si-l luam in ras, nu ne facem decat rau singuri. Sa arunci cu pietre in “mama ta” , sa-i spui cat de bun este “laptele” altei mame, este dureros pentru pentru ea dar si pentru tine, pentru ca asta atragi mai departe, persoane ,situatii care vor gasi “laptele tau” insuficient si stricat si-l vor cauta in alta parte.
Vrem joburi mai bune, situatii mai bune, relatii mai bune, copiii mai fericiti- pei si ce facem, imi bat joc de “mama” care ne creste asa cum poate in poalele ei? Acest petic de pamant este sangele parintilor nostri, stramosilor nostri, este locul unde se odihnesc persoanele noastre dragi trecute in nefiinta, carne din canea noastra si inima din inima noastra. Este casa noastra. Nu e loc de blamat daca vrei sa-ti fie mai bine de aici in colo. Ce sadesti aia primesti- asta e o lege Universala, legea atractiei si functioneaza pe toate planurile.Concret, de fiecare data cand ne luam numele tarii in desert, numele acestei mame pamant, nimeni altcineva nu sufera decat noi insine si toate generatiile care vor urma dupa noi.
Nu spun sa nu cautam sa ne fie mai bine, este normal daca este loc de mai bine sa plecam oriunde in lume, spun doar sa incercam sa facem tot ce ne sta in puteri mai intai aici sa schimbam ceva, iar daca chiar nu merge si oki, alegem sa plecam, macar sa o facem fara sa lovim tara cu bocancii in nas ca pe un caine al strazii si sa constientizam ca de fiecare data cand “o dam in k*biiip de tara”, nu facem decat noi sa atragem mai mult deseu in familie, relatiile noastre, in joburi, in sanatate in viitorul nostru.
Eu vreau sa fie mai bine pentru copiii mei iar schimbarea incepe prin a nu rejecta ce a fost si ce este in spatele lor. A imbratisa ceea ce este. A include ceea ce a fost exclus.
Draga Pamant Romanesc, azi am inteles ca noi suntem copiii tai si tu mama nostra. Te rog binecuvanteaza-ne cu iubirea ta neconditionata pe noi si toate generatiile care vin din noi.
La multi ani, copaci tricolori! Namaste, ne vedem pe saltelute!
mai jos o voi lasa pe prietena mea Octavia sa ne povesteasca cum a fost sa mearga pe jos 900 de km pe…. Camino. Camino este un pelerinaj de 900 km care poate fi parcurs pe jos sau cu bicicleta. Mai este numit si Drumul lui Jacob. Este singurul drum din lume care este sub Calea Lactee si care este parcurs anual de 200.000 de pelerini.
“In urma cu 7 ani am citit cartea Camino – o calatorie spirituala a lui Sherley Maclaine, care mi-a starnit curiozitatea. Trebuie sa recunosc ca fost una din cartile mele de capatai in domeniul esoteric. Dupa a urmat filmul “The Way” si decizia de a face Camino de Santiago de Compostella.
In anii ce au urmat am facut alte calatorii spirituale, ca cea din Kenya, India sau Thailanda, unde m-am certificat in Yoga pentru Copii si de atunci predau Yoga Kids si organizez tabere de yoga si dezvoltare personala pentru copii.
In luna februarie a acestui an, dupa prima tabara, am simtit ca vara aceasta mi-o voi dedica pelerinajului. Am planuit sa plec undeva in luna iulie pentru o perioada de 30 de zile si cand ceva este in planul tau existential, lucrurile se deruleaza usor si de la sine. De ziua mea, am primit de la prietenele mele biletul de avion cadou, carora le multumesc frumos!
Pe 27 iunie am ajuns in Saint Jean Pied Port, in Franta, cu un rucsac in spate, care cantarea 6 kg, in care aveam 3 schimburi, un prosop, o rochita, sacul de dormit si sandale, cativa plasturi, un ac si ata, care urma sa le folosesc in caz de basici. M-am dus la biroul central al pelerinilor unde m-am inregistrat si mi-am luat pasaportul de pelerin. Nu aveam foarte multe informatii despre traseu, nu stiam cum va fi si cat imi va lua, nu aveam bilet de intoarcere si nu imi facusem niciun plan, asa a venit si prima lectie – renuntarea la control si abandonarea. Stiam doar ca imi doresc sa il termin, no matter what.
Pe 28 am pus primul picior pe Camino si tot atunci a inceput calatoria mea interioara. Desi se spune ca prima zi este cea mai grea, datorita Pirineiilor pe care ii traversezi, eu pot spune ca am avut zile mult mai “grele”.
Primele 10 zile a plouat si a fost neasteptat de frig, nu am avut haine groase la mine, dar asta este frumusetea si motto-ul pelerinajului “Camino provides”, iar eu m-am ales cu un pulovar (de femei) de la partenerul meu de drum, Johannes, primul pelerine de altfel pe care l-am cunoscut in Saint Jean si cu care am avut o conexiune minunat de profunda. Am continuat sa ne intersectam timp de aproape 20 de zile, ceea ce nu mi s-a intamplat cu niciun alt pelerin. Dimineata mergeam separate, iar dupa masa de pranz, parcugeam ultimii 10 km impreuna, impartasind povesti, sau trairile din ziua respectiva. Am fost un maestru unul pentru celalat, ne dadeam raspunsuri si ne spuneam lucruri pe care nu voiam sa le auzim si care nu coincideau cu ceea ne doream.
Prima lectie a venit doar la 4 zile dupa ce am pornit la drum. Mi-am agatat un adidas de rucsac, desi am avut un sentiment ca il voi pierde si in loc sa imi ascult intuitia am facut un nod mai strans sa fiu “sigura” J. Am realizat abia cand am ajuns in Albergue ca imi lipseste adidasul, ziua aceea a fost si ziua cand am mers o bucata mai lunga decat etapa sugerata. Evident ca inceput panica, criza si plansul. Am luat-o inapoi pe jos, dar era imposibil sa parcurg tot drumul pana unde banuiam eu ca l-as fi pierdut. Gazda, s-a oferit sa mergem cu masina pe unde se poate si unde nu, sa merg pe jos. Adidasul era de negasit. Pentru cine nu stie, incaltarile sunt cele mai importante cand pleci la un drum atat de lung. Trebuie sa aiba “rodajul” facut, asa ca eram dispusa sa ma intorc a doua zi cu autobuzul 32 km si sa reiau traseul, desi eram constienta ca sansa de a-l gasi era mica. Dar gandul de a cumpara incaltari noi era terifiant, imi vedeam deja picioarele pline de basici si ma vedeam in imposibilitatea de a termina pelerinajul. Pe drum inapoi m-am intrebat: ok, dar de ce mi s-a intamplat asta acum? Si cum nimic pe Camino nu este o coincidenta, asteptam un raspuns, care a venit sub forma unei intalmplari corelata cu o situatie asemanatoare din viata mea pentru care eu am cerut rezolvare si incheiere. O situatie de care eram perfect constienta ca este toxica, dar in care continuam sa ma intorc. Existau mii de lucuri mai bune, mai hranitoare, dar nu conta, eu pe aceea o voiam, exact ca si cu adidasul. As fi putut sa-mi cumpar unii mai buni, mai performanti, poate de la care nu faceam basici, dar nu, eu pe aceea ii voiam. Momentul in care am acceptat si inteles mesajul, am primit o poza de la Paolo, un pelerine, care a vazut adidasul pe mijlocul drumului cu 20 km in urma si l-a luat, fiind convins ca isi va gasi “Cenusareasa”.
Cum spuneam si la inceput renuntarea la control este ceva pe care accepti din start sau opui rezistenta. Rezistenta pe Camino vine sub forma de durere fizica si basici. Aici nu exista planuri, nu exista trecut sau viitor, pratic nu exista timp, cel mult te poti raporta la “azi”, la acum. Cat de mult te-ai stradui sa iti faci un plan, nu te poti tine de el din diverse motive, apar tot felul de situatii neprevazute cum ar fi dureri, basici, vreme sau locuri minunate in care iti doresti sa innoptezi sau sa petreci mai mult timp. Si aici cred ca intervine lectia abandonarii si credinta in Camino, intr-o Autoritate Suprema, in Univers, care intotdeauna are planuri mai bune pentru noi, decat avem noi pentru noi.
Fiecare km pe care il parcurgi este o meditatie, mie imi place sa o numesc meditatie activa. Fie ca te gandesti la anumite aspecte din viata ta, fie ca esti focusat doar pe respiratie sau iti pierzi privirea in peisaje, toate, dar absolute toate te readuc in interiorul tau, creaza legatura corp-minte-suflet. Au fost zeci de km in care am facut meditatia/rugaciunea hopono’pono cu toti oamenii din viata mea. Am simtit nevoia de a ma elibera de vinovatie, regrete, dezamagiri sau ura si totodata de a-i elibera pe altii, de a ierta si a fi iertata.
Cateodata mergeam si plangeam in honhote sau radeam cu pofta. Dar cel mai des ma simteam ca un copil, fara probleme, fara griji, fara asteptari sau ganduri. Ma simteam libera si puternica. Atat de libera incat stiam ca zbor, ca pasii mei nu mai calcau pe pamant, calcau pe pernite de aer. Plangeam pentru ca libertatea pe care o simteam ma coplesea, este o altfel de libertate decat cea pe care o cunoscusem pana atunci. Libertate autentica, in care nu aveam nevoie de machiaj sa fiu frumoasa, de o coafura stylizata, de creme, uleiuri sau tocuri, parfumuri scumpe sau alte accesorii. Parfumurile mele erau florile proaspate pe care le culegeam zilnic de pe drum si mi le prindeam in par sau de rucsac. Si credeti-ma, nu cred ca m-am simtit vreodata mai frumoasa si mai libera.
Erau si zile cand nu mai puteam, cand as fi luat primul avion si as fi venit acasa, dar atunci mai puternic ca niciodata simteam sustinerea de acasa, din partea familiei si a prietenilor, a celorlati pelerini, care apareau din neant si iti urau “Buen Camino” si parca suflau cu praf de putere si vointa inspre tine si iar intrai in magia Camino-ului.
Camino este locul in care te indragostesti de oameni, de mersul pe jos, de drumuri forestiere, munti, campii, te indragostesti de tine intr-un anume fel, te indragostesti de basicile tare care ti-au adus cea mai dureroasa placere, si anume placerea de a fi 100% vie, constienta si recunoscatoare, te indragostesti de povestile altora care devin si povestile tale, de oamenii care te marcheaza si isi lasa amprenta in viata ta, de cine devii dupa fiecare km parcurs, de cum esti tu cu adevarat fara a te mai judeca si critica.
In marea parte a drumului am mers singura, fara dorinta de a apartine vreunui grup, simtisem inainte de a pleca ca imi doresc sa fiu singura, de a ma conecta la mine si la nevoile mele si nu in ultimul rand in ceea ce privea noul job, deoarece imi dadusem demisia inainte sa plec, fara nicio alta perspectiva J. In ultimele 2 saptamani l-am cunoscut un columbian, David – 24 ani, care facea Camino pe “bici” si cu care a fost chimie la prima vedere. Cand ne-am intalnit era intr-un hamac, “in the middle of nowhere”, unde un alt pelerin a creat acum 8 ani o oaza de iubire, in care puteai sa innoptezi sub cerul liber sau sa servesti niste fructe, cafea, apa, ceai etc for free, sub indrumarea “Camino provides”, canta la guitalele. Ma uitam la David si ma vedeam pe mine acum 4-5 ani, era un deliciu sa ii ascult povestile. Foarte interesant a fost ca de bicicleta avea agatat un steag al Romaniei si ca vizitasem aceleasi tari. La nici 2 zile dupa aveam deja un grup compus din 2 columbieni, 2 daneze, un belgian, 2 spanioli, o italianca si o americanca, foarte vesel si cu multa energie pozitiva. Am petrecut cateva seri impreuna, dupa care m-am rupt de ei, pentru ca imi doream sa ajung pe 24 iulie in Santiago fiind Sfantul Iacob, iar asta solicita un numar de km mai mare parcursi pe zi.
Ultimii 100 km au fost poate cei mai grei. Nu stiu din ce motiv exact, poate oboseala, poate prea mult efort, poate subconstientul anunta “sfarsitul”. Pe 24 iulie am ajuns in Santiago, nu as putea expirma in cuvinte sentimentul pe care il ai cand vezi orasul de pe munte, stiu doar ca in ultimii 5 km doar plangeam de fericire si imi spuneam “I did it! I made it!”. Lacrimile mele exprimau recunostinta si iubire pentru toti cei care au facut si vor face Camino. Mersesm 26 de zile, 820 km.
Era o zi foarte importanta pentru atat pentru Santiago, cat si pentru intreaga Spania, ziua Sf Iacob. Am participat la cea mai frumoasa slujba pe care o vazusem/auzisem pana atunci. Seara, m-a sunat Johannes, pe care nu il mai vazusem si nu mai stiam nimic de el de mai bine de 12 zile , si m-a anuntat ca este la Santiago. Am incheiat Camino cu primul om pe care l-am cunoscut intr-un superb foc de artificii.
Camino-ul meu a continuat pana in Finisterre, la ocean. Desi eram extenuanta, mi-am gasit puterea pentru inca 90 km. Am planuit sa ma intalnesc cu prietenii mei din grup acolo la micul dejun 3 zile mai tarziu. A fost un moment magic, fiecare venea cu rucscul in spate, unii mergand de la 6 dimineata, altii veneau cu autobuzul, altii cu taxiul, ca o mama (oceanul) care isi cheama puii acasa din toate colturile lumii. Absolut magic.
Drumul pana la far, la km 0, l-am facut cu pasi de furnica, punand cap la cap toate invataturile primate, revizuind daca mai este in mine ceva pe care as fi vrut sa las acolo. Intalnirea cu El fin del Mundo a fost intensa, coplesitoare si foarte linistitoare. Am respectat ritualul de a da foc la haine, am facut o rugaciune, am aruncat piatra pe care am luat-o din Saint Jean, care simbolizeaza greutatea pe care o aveai pe suflet, in ocean si am ramas tacuta privind imensitatea oceanului care ma inconjura. Locul acela m-a incarcat atat de tare incat cei 3 km spre oras i-am facut in alergare. Am stiut ca din acel moment tine de mine sa imi croiesc propiul Camino, ca Viata in sine este un Camino.
Vreau sa imi multumesc in primul rand mie si celor 2 oameni minunati Johannes si David, intalnirea cu ei a avut un impact major in viata mea. Ioana, Lori, Mo si Alex pentru cadoul de ziua mea (biletul de avion), restul prietenilor pelerini fara de care Camino nu ar fi ceea ce este, familiei si prietenilor pentru sustinere lor care mi-a dat multa forta si tie, draga Camino!
Buen Camino,
OM
Va las cateva mesaje de pe camino care m-au atins
“Your feet will heal, but the friends you make will be a lifetime”
“Sometimes, you find yourself in the middle of nowhere, and sometimes you find yourself in the middle of nowhere”
“Don’t stop walking”
“Two pilgrims. Two hearts. One love”
“We can share the earth and protect it together, instead of trying to own it, and in the process, destroy the beauty of life”
“The best moment of the day, is the worst part of the way”
noul meu job mi-a dat sansa sa cunosc multi oameni si sa ma oglindesc si sa cresc prin ei. Ii iubesc pe toti, insa am cateva persoane despre care as vorbi o viata. De exemplu despre cuplul Larisa si Ferdi care au ales acum jumatate de an sa vina cu mine si Crina in Bali in retreat si cu alte 25 de femei, ei fiind in Honeymoon :)! Atat de wow mi s-a parut cererea lor de HoneyYogaMoon in Bali, incat am vrut neaparat sa-i cunosc bine inainte, mai ales pe Dl Ferdi, sa ma asigur ca nu este carat cu forta, ca nu-si da ochii peste cap, ca vine nesilit de nimeni pe propria vointa :)). Si am cunoscut cele mai frumoase perechi de ochi din Univers, am cunoscut o iubire pura si blanda, au fost un exemplu pentru noi in tabara si de fiecare data cand ma viziteaza la studio parca simt cum locul meu este binecuvantat cu samanta iubirii. Ii las pe ei sa va povesteasca despre relatia cu copacii, cu ei, cu oamenii si cu viata:
“Anul trecut pe vremea asta eu si Ferdi ne pregateam de cea mai tare petrecere a vietii noastre alaturi de toti oamenii frumosi care si-au pus amprenta asupra universului nostru. Am ales sa vorbim despre dragostea ce ne-o purtam unul altuia, despre trecut, prezent si viitor, despre familie si prieteni, printr-un simbol care era foarte aproape de sufletul nostru: Copacul.
Intr-o seara, pe cand sapam printre rafturile ticsite ale online-ului despre aranjamente florale copacesti, invitatii de nunta, destinatii de luna de miere si alte asemenea, ma IZBESC de blogul Andreei www.suntuncopac.com. “Ia uite dom’le ce intamplare” imi zic eu in gand, intrigata de potrivirea nemaipomenita. Le sunt si astazi recunoscatoare algoritmilor care au facut posibila aceasta intalnire virtuala 🙂 . Si incep sa citesc cu sufletul la gura despre ea si despre retreat-ul din Bali in care aveam sa traim una dintre cele mai intense experiente de pana atunci. Ii arat si lui Ferdi super entuziasmata ce-am gasit (tocmai ce concluzionasem zilele trecute ca Bali ramane pe short list-ul nostru pentru luna de miere), dupa care parca ma intristez un pic. Incep sa ma gandesc ca poate nu e tocmai cea mai potrivita activitate pentru un cuplu de proaspat casatoriti, poate nu o sa fie pe placul lui, poate nu ar trebui sa ma las condusa de primul instinct. El in schimb, nu avea nici o indoiala! Dupa cateva zile, stabilim o intalnire sa ne cunoastem cu Andreea si sa vorbim mai pe indelete despre retreat, sa ne convingem daca e sau nu potrivit pentru noi. Si cam asta a fost – inceputul! 🙂
Calatoria in Bali a insemnat pentru noi vreo cativa ani dati pe fast forward de autocunoastere, bucurie, recunostinta si mult mai multa dragoste decat credeam ca suntem in stare sa ne purtam unul altuia si celor din jur. Am avut multe lectii de invatat de la oglinzile din jurul nostru (aka “sotiile lui Ferdi” cum aveam sa glumim pana la finalul retreat-ului J) ), de la oamenii vesnic zambitori si primitori ai Bali-ului, orezariile inverzite, marea turcoaz si nispul alb.
Dupa cele 10 zile petrecute alaturi de copaceii din retreat, ne-am retras si noi ca un cuplu mai normal la cap pe o insula romantica, bungalow pe plaja, doar noi si soparlitele. Nu ne dadeam inca seama ce ne-a lovit, incercam sa integram toate experientele, sa ne facem un pic de ordine in ganduri. Dupa care ne-am oprit din atata gandit si cu zambetul tamp pe fata, ne-am bucurat de ultimele zile pe plaja pustie :).
Intorsi acasa, inca avem grija de semintele pe care le-am sadit in noi atunci. Eu sunt proaspata studenta la Psihologie, iar Ferdi isi urmareste propria lui cale. Am devenit mai curajosi. Intentiile noastre sunt mai clare, faptele au devenit mai concrete.
Andreea este o inspiratie. O iubim mult. Ii multumim pentru ca este.
Daca ai dat de acest mesaj, poate iti este menit sa mergi cu noi in Bali .
Poate este un semn ca este momentul sa faci cu adevarat ceva pentru tine, doar pentru tine.
“Om bhur bhuvah svaha tat savitur varenyambargodevasya dhimahi dhiyoyonah prachodayat.” acestea sunt cuvintele mantrei Gayatri care inca le suna in cap copaceilor care ne-au insotit pana acum. Aveam un ritual minunat de dimineata in care ne conectam cu aceasta mantra sacra si ne incarcam pentru intreaga zi. Poti sa te pregatesti deja si tu , ascultand mantra aici.Daca vrei sa vezi cum a fost in primul retreat ai un articol aici , si poze mai multe vezi pe facebook aici siaici.
Voi incerca sa pun in cuvinte frumoase descrierea retreatului spiritual pe care il voi organiza din nou cu Crina Palmierul in Bali ( pagina Crinei aici ), insa sunt convinsa ca oricat as incerca, nu voi reusi sa redau cu adevarat emotiile, iubirea si pacea pe care le vei trai pe pielea ta acolo.
Sa-ti spun cate un pic despre Bali, asa cum l-am descoperit noi impreuna. Eu mai fusesem in Asia, insa nu in Bali. Nu am avut nicio asteptare, insa totul, absolut totul m-a surprins din primul moment in care am aterziat. Miroase a D-zeu. Miroase a mine, cea de care imi era atat de dor. In timpul teacher trainingului de 200 de ore de yoga pe care l-am facut in jungla ( poti citi mai multe despre el aici) de langa vulcanul sfant din Bali, am aflat ca paturile sunt orientate in asa fel incat, atunci cand dormi sa stai cu capul catre Vulcanul Batur – muntele sfant al zeilor unde acestia se spune ca isi au salasul. Legat de copacei, am aflat ceva minunat de la soferul nostru drag Wira ( de care te vei indragosti si tu), se pare ca nicio cladire din Bali nu este mai inalta ca cel mai inalt palmier din zona, semn ca egoul este intotdeauna prejos spiritului. Cat de frumos nu? Tot de la Wira am aflat de Tri Hita Karana adica cele ”trei cauze de bunatare” in Bali, filosofia lor de viata : prima este armonia intre oameni, a doua este armonia cu natura si nu in ultimul rand, cea de-a III-a armonia cu D-zeu in diverse forme ale zeitatilor lor. Am simit aceste lucruri pana in ultima celula. In retreat am invatat sa oferim, imbratisand in fiecare zi ritualul ofrandelor Canang Sari din frunze de palmier/bananier asezate in cosulet si flori, orez, in semn de multumire care ancestor, D-zeu si Univers ca suntem in viata, recunoscatori pentru inca o simpla zi , insa cel mai important am invatat o lectie grea.
Am invatat sa primim. Sa primim iubirea si grija localnicilor, ale celorlalte colege pana atunci necunoscute, am invatat sa primim liniste si pace, si am invatat ca le meritam din plin. Tot aici am aflat de conceptual Hindu Trimurti, care inseamna cele “3 forme” cosmice ale creatiei, mentenantei si distrugerii manifestate prin cei 3 zei venerati de ei : Brahma creatorul, Visnu cel care are grija de creatie si Shiva cel care distruge,pentru a renaste din nou intr-o forma mai buna. Ah, inca am bratara de la ceremonia focului cu cele 3 culori rosu, negru, alb corespunzatoare acestor zei. Fiecare casuta din Bali are un altar/templu pentru zei. Au chiar un altar in fundul curtii pentru spiritele rele 🙂 . Ei spun ca le fac aceste casute pentru a-i pacali sa stea acolo, ca sa nu vina in casa sa le disturbe linistea. Ei se roaga la spiritele rele ca sa le dea pace, timp si spatiu sa traiasca in armonie in familie si cu spiritele bune.Si sunt multe, multe altele de povestit.
Simt ca am facut o treaba foarte buna cu mine acolo, dar impreuna cu Crina, partenera mea spirituala in acest proiect care este stabilita acolo, am simtit ca am avut o misiune extrem de buna pentru copaceii care ne-au insotit. I-am adus mai aproape de ei! Si suntem atat de fericite!
Cumva nici nu a trebuit sa ne chinuim prea mult pentru ca totul sa iasa perfect, pentru ca intentiile noastre bune de grup, energia noastra, dragostea si grija noastra una fata de cealalta au facut toata treaba.
HAI CU NOI!
Pentru ca mai vrem, si pentru ca ne e dor rau de Bali in aceasta formula, mai facem o plecare pentru suflet! 23 aprilie- 2 mai, 10 zile in Paradis ! Paradisul din tine! Stii, multi copacei spuneau ca au venit in Bali in goana dupa acest Paradis, insa toate, absolut toate am realizat ca Paradisul este cu noi oriunde am merge.
Asa ca ce zici, ma insotesti sa-i mai fac o vizita Crinei Palmierul? Esti pregatit pentru calatoria vietii tale? Care te va schimba, te va ajuta sa fii mai recunoscator, te va oglindi?
Vreau sa intelegi din start ca aceasta este o excursie altfel. Nu este genul de calatorie pe care o faci cu agentiile de turism. Vei face yoga si iti vei deschide inima in cercurile de cunoastere, vei merge in locuri autentice, vei cunoaste traditiile lor autentice, vei manca cu ei la masa.
Noi am pregatit un program personalizat pana la ultimul detaliu, pentru o calatorie pentru suflet.
PROGRAM 23 APRILIE- 2 MAI
Am conceput si updatat cu Palmierul, un program magic pentru 10 zile pline de recunostinta care va cuprinde: sedinte de yoga și meditații cu noi si yoghinii localnici ( atat eu cat si Crina suntem certificate in 200 de ore de yoga), exercitii de recunostinta si dezvoltare personala cu mine (sunt acreditata de Min.Muncii), snorkeling, rafting, plimbări prin junglă și prin campuri de orez, vizite la temple și la healerii balinezi, dansuri tradiționale balineze dar si:
Ceremonia Focului- cu ocazia Lunii Noi vom face o vizita intr-un ashram balinez si vom participa la o ceremonie speciala a focului unde vom arde toate fricile si neajunsurile noastre, alaturi de preotul satului si alti localnici. Vom canta mantre, vom spune povesti, si vom “oferi”.Este o experienta diferita, unica care te va marca pe viata. Tot aici vom invata sa facem ofrande, sa dansam cu gratie dansul Balinez iar Pradnya Wati, tipa care are ashramul te va fascina cu povestea ei de viata.
Ecstatic dance- o experienta pe care nu ai cum s-o compari cu nimic, nu vezi oameni dansand, dar vezi energii, culori. Fiecare chiar danseaza ca si cum nobody’s watching. Danseaza cu sufletul. Un spectacol care nu-ti dai seama cand, dar te prinde si pe tine si brusc nu mai conteaza nimic, iti danseaza fiecare celula si esti fericit si liber. Prea multa energie si libertate intr-o incapere cu 150 de oameni.
Vizita la orfelinat si la o scoala dintr-un sat- Rectific, o vizita fericita la orfelinat. La niste copii simpli si fericiti in nimicul lor. Vei canta, vei dansa, si vei fi recunoscator copacule ca te-am adus aici.
Rafting– vom trai senzatii tari si ne vom distra impreuna pe raurile balineze, printre campurile paradisiace de orez.
Holy spring Water temple– templul celor 7 izvoare , localnicii considera ca apa acestuia spala influentele negative din viata, ca spala toate bolile si supararile.
Water Healer – Exista o preoteasa care face curatari vindecatoare prin apa, vom trai niste clipe foarte puternice, unice despre care va pot povesti mai multe cand ne vom vedea .
Kecak Dance– dans traditional balinez, a aparut si in Samsara. E hipnotizant. Un ritual trance practicat doar de barbati.
Piscina infinitului: stim sa avem grija de tine asa ca te vom duce si la una dintre cele mai luxuriante piscine suspendate din Ubud. Aici nu vom sta cu mantrele pe tine :), si ai timp liber sa te relaxezi asa cum simti.
Rugaciuni la Tanah lot– templul construit pe o roca pe apa, una din cele mai iconice peisaje din Bali. Unul din cele 7 temple pe apa din Bali. Se crede ca templul este protejat de un sarge gigantic.
Silent day. Va fi una dintre cele mai provocatoare si profunde activitati din aceasta tabara. Vom avea o zi in care vom experimenta meditatia prin tacere din primul moment in care ne vom scula pana cand ne vom culca. Vom fi doar noi cu noi si pentru noi. Sa vezi ce amuzant va fi cand vei avea nevoie la toaleta si va trebui sa te faci inteles prin semen J!
Pictura intuitiva cu Oana Deac . Oana este o romanca pictorita stabilita in Bali. Ne-am simtit atat de bine sa impartasim culorile vietii cu ea. Oana ne va invata sa ne pictam emotiile, trairile, pe noi asa cum suntem. Cu ajutorul Oanei vom invata sa pictam intuitiv, ghidati de sufletul nostrum.
Dimineti si apusuri la plaja in savasana. Am adus mici modificari in acest retreat, si vom petrece 3 zile doar la plaja, relaxandu-ne inotand, facand yoga si meditatie la rasarit si apus si explorand zona mirifica.
Tracking Vulcan ( optional). Desi foarte solicitant, acest trecking care iti permite sa vezi rasaritul la prima ora de pe Vulcan, poate fi un moment memorabil.
Si muuulte altele 🙂
Asta nu era in programul nostru, dar suntem copaci distractivi, ne place viata asa ca sa nu va mirati daca vom “avea dezlegare la spiritualitate” si vom zbura intr-o seara intr –un club, intr-un life music bar sau in bazar :).
Programul nostru iti va ocupa timpul de la 8.00 dimineata pana la 20.00-22.00 dar este la latitudinea ta daca vrei sa participi la toate activitatile. De asemenea pentru ca sunt foarte multe activitati pe care nu dorim sa le ratam, vor fi zile cand vom avea programe diferite, voi avand posibilitatea de a alege ceea ce va doriti.
PRET PACHET
10 zile in Bali pentru 1250 euro, pretul include– Cazare pentru 10 zile in camere duble (Vom fi cazati pentru 6 nopti in Vila Shanti, o locatie luxurianta **** desprinsă din rai cu vedere la lanuri de orez, in mijlocul junglei din Ubud-oraselul din Eat, Pray, Love, iar ultimele 3 nopti le vom petrece la plaja in insula Gilli. Poze cu locatia din UBUD aici:
– Trei mese pe zi, apa de cocos, sucuri fresh, smoothie-uri pe toată durata sederii la vila( in timpul meselor)
– Toate workshop-urile, activitatile și serviciile (activitățile vor fi tinute de către specialisti in domeniu)
– Bucatar si staff-ul vilei (grădinari, menajere, ospătari, gardieni)
– Toate excursiile;
– Transportul (soferii pe care ii vom avea mereu la dispoziție pentru excursii, plimbări pe insula, vila-Ubud-vila)
***In prețul pachetului nu sunt incluse:
– Asigurarea medicala
– Biletul de avion (care va fi cam 6-700 euro ). Le vom achizitiona impreuna sau separat. Fiecare este liber sa-si aleaga propria varianta de zbor: poate doriti sa faceti escala si sa mai ramaneti cateva zile in Dubai, sau Singapore sau Kuala Lumpur. Data trecuta am prins oferte si zboruri foarte bune cu Qatar.
*** Cati bani mai ai nevoie acolo? Pai zicem noi minim 100 de dolari, pentru ca noi iti asiguram tot confortul acolo. Depinde doar de tine daca vrei sa te pierzi in spauri, bazarele cu minunatii sau alte activitati dupa placul tau. Pregateste-te pentru Bazarul lor, iti va lua ochii, fura sufletul cand vei vedea cate minunatii poti cumpara cu preturi de nimic. Sfat de la mine, lasa loc in bagaj pentru cumparaturi.
*** Conditii si termeni de plata. Avans 600 euro pana la 30 decembrie, 650 de euro cand ne vedem cu Crina in Bali si va asigurati ca totul este divin si real:). Daca ai platit avansul si te retragi, iti putem da avansul inapoi doar daca gasesti inlocuitor. Noi putem sa te ajutam, dar nu putem garanta ca il vom gasi.
Avand in vedere ca este un numar limitat de locuri (30), primul venit adica primul care va plati avansul va fi primul servit, cu cat de apropii mai mai mult de 30 decembrie cu atat ai mai putine sanse sa prinzi un loc cu noi. Confirmarea locului tau se va face doar prin plata avansului.
*** Perioada & Nr. Participanti. Echipa noastra este de maxim 30 participanti.
Esti singur ? Pai foarte bine! ❤ Aceasta excursie este pentru tine! Daca nu ai un partener sau un prieten care sa te insoțească, foarte bine! Aici vei lega prietenii si nu te vei simți nicio secunda singur, ba dimpotriva te vei simti iubit si tu ne vei oferi iubirea ta!Nu, nu este nevoie sa vii neaparat cu prietena cea mai buna sau cu partenerul de viata. Fiecare traieste lucrurile potrivite la momentul potrivit.Te asigur ca vom aduna o familie de sufletele noi pe care atunci cand o vei vedea prima oara, vei avea impresia ca o stii dintotdeauna.
“Este o experienta pe viata, un lucru de pus in bucket list” dupa cum ne spune Crina Palmierul. Oameni de peste tot in lume vin anume in acest loc pentru a-si da un restart si pentru a se umple de energie, pentru a respira bine si fericire.
Vei stii daca ai nevoie de aceasta excursie.Daca SIMTI ca aceasta vacanta e pentru tine atunci lasa-ti pantofii acasa si vino cu noi in talpile goale!
Am pus milioane de informatii, dar daca mai ai nevoie de detalii te rog scrie-ne in privat pe fbk suntuncopac sau pe mail suntuncopac@gmail.com sau Crina_andrei@ymail.com. Da join la evenimentul cu cei care sunt siguri ca vor sa ne insoteasca (click aici ) si alege-ti un nume de copac, pentru ca in aceasta tabara nu ne vom prezenta cu numele din buletine . Da-ne un semn cat mai repede sa stim ca ne putem baza pe “talpile tale”.
Poza de mai jos, este din insula Gilli, da, vom “pasi” si pe aici, vreo 3 nopti 😀
Tarimakasih ( =multumim )
Copacu’ & Palmierul
STAI! Vezi mai jos cate ceva despre noi si impresiile catorva copacei din tabere.
Despre Copac: Copacu’- are background economic si in marketing&comunicare de peste 13 ani, dar ceea ce stie cel mai bine sa faca este sa respire si sa-si traiasca viata cu recunostinta in fiecare zi alaturi de copacii sai si de fetita sa. Dupa ultimii 4 ani in calitate de director de marketing World Class (cel mai mare lant de fitness), a ales sa inceapa un nou drum, deschizand propriul studio de yoga, si devenind managerul propriei vieti.Copacu’ a scris peste 500 de articole motivationale pe blogul sau suntuncopac.com, insumand un reach de peste 800.000 de vizualizari , si participa ca speaker motivational la diverse evenimente din zona dezvoltarii personale, parentingului si a unei vieti sanatoase si linistite in general. S-a licentiat in 200 de ore de yoga intr-un ashram din Bali Indonesia alaturi de YogaWorks, este instructor certificate Pilates, mestesugareste rochite boeme in Livadacurochii impreuna cu sora copac si organizeaza teambuildings si retreaturi de yoga si recunostinta in tara si in Bali. In rest, zambeste la soare, merge in talpile goale si imbratiseaza copaci la orice pas.
Despre Palmierul Crina: Palmierul a primit o palma de viata acum doi ani.A constat intr-un accident de autocar, pe cand se intorcea din Chisinau, cand, dupa ce a realizat ca autocarul s-a rasturnat si este in viata, primul gand care i-a venit in minte a fost “ ah, ce bine, azi nu ma mai duc la serviciu”:) Atunci a realizat, ca desi jobul ei era unul bun, viata ei era una frumoasa, era loc de muuuult mai mult pentru ea si avea mult mai mult de oferit. Era loc de mai multa libertate si fericire. Atunci a decis sa –si faca bagajul, sa lase tot in spate, si sa plece singura, fara niciun plan, fara niciun obiectiv in Bali. S-a indragostit atat de mult de Bali incat a ramas acolo. S-a certificat si ea in 200 de ore in Goa India exact in acelasi timp cu mine.Poti citi povestea Crinei aici sau o poti urmari pe facebook aici si aici.
Ce ne-au scris copacii din taberele trecute ❤
Oana Nuca:“Cand a decis Bali-ul sa ma primesca intr-o scurta vizita si sa ma uimeasca cu tot ce are de oferit…Incepand cu cei mai frumosi copaci ce au facut posibila aceasta conexiune cu natura in cea mai frumoasa forma a ei si cu alti copaci divini cu suflete prea frumoase, continuand cu localnicii ce te copleseau cu privirile lor sincere si ale lor zambete colorate, chiar si atunci cand nu obtineau de la tine atat cat aveai disponibil sa le dai ci doar, poate, un sfert M-am oglindit in toti ce imi ieseau in cale si m-am redescoperit ca pe un vechi, frumos si foarte bun prieten. Radiam de energie in acel rai inconjurata de acel tot.Am avut parte de povesti emotionante si coplesitoare, de oameni asa de frumosi…mult mai frumosi decat profilele acelea afisate cu detalii perfecte pe un perete din Facebook. Mi-a placut asa de tare de mine si de parul meu ce s-a asezat asa cum nu o mai facuse niciodata, statea perfect multumit de el in acea umiditate nederanjanta, nici ciupiturile furnicilor si ale tantarilor nu m-au deranjat…mi s-a parut fantastic ca natura vrea sa ma pupe…Clar! O particica din sufletul meu a ramas acolo…si astept cu nerabdare octombrie sa ma intorc sa-l intreb daca pe bune acolo ar vrea sa traiasca.Namaste.”
Flori artarul:”Bali, m-a primit cu bratele deschise si mi-a propus o experinte interioara unica pe care am trait-o prin toti porii.Bali este raiul celor rataciti spiritual, vindeca si bucura atat sufletul cat si ochiul.Natura te imbratiseaza, te rasfata si te indeamna sa fii copil, sa fii liber, sa fii fericit iar spiritualitatea care pluteste in aer, te prinde de mana si te coboara in cele mai adanci locuri ale interiorului tau.O experienta unica atat la exterior cat si in interior.Bali, impreuna cu oamenii care m-au ghidat in aceasta calatorie, m-au ajutat sa ma intorc acasa, de mana cu mine…”
Georgiana :”Bali, acest loc in care m-am simtit EU in moduri ce nu credeam ca sunt: nebuna si dezlantuitoare-n dans, un soi de precupeata in piata – desi negociam doar pentru mine, spirituala la ceremonii… senzuala, dar si echilibrata si puternica la orele de yoga. Atat melancolica dar si copil jucaus la malul oceanului, intelegatoare cu soparlitele, furnicile, broscutele si paianjenii ce practic m-au primit in “casa” lor. Am inspirat de zeci de ori mirosul florilor de franjipani, am savurat fiecare muscatura din fructul dragonului, din snake fruit, din jack fruit si mangostino si am sorbit din ochii toate plajele si statuetele din temple. Impreuna cu fetele minunate pe care le-am intalnit acolo, in frunte cu Andreea si Crina, am descoperit cat de mult am putut din insula – din ce are vechi si nou, si m-am bucurat de fiecare clipa petrecuta acolo.Bali este pentru mine un mozaic de traditii, spiritualitate, temple, plaje, gusturi, mirosuri si libertate”
Ana Mimosa : “ Magia nu poate fi explicată dar cu siguranţă am simţit-o şi acum o simt şi toţi cei din jurul meu. Pentru că liniştea din sufletul meu îi atinge pe fiecare în parte…. Pentru că m-am întors „Eu” autentic, „Eu” acceptat şi iubit de mine aşa cum este, cu defecte şi calităţi… reacţia mea actuală de fiecare dată când cineva încercă să-mi dea sfaturi sau să mă schimbe este: „Hey, dar mie îmi place de mine aşa cum sunt!!” şi realizez că de fapt totul ţine de perspectivă, nu trebuie să mă iubească şi să mă aprobe toată lumea… M-am întors „Eu” indiferent şi lipsit de reacţie la ce spun ceilalţi despre mine şi asta este o mare eliberare. Liniştea din suflet străluceşte atât de tare afară. “
Loredana Arborele de Cacao :“Experienta “Cu talpile goale” pentru mine a insemnat un cumul de “Prima Data” – prima data cand am fost intr-un loc nou cu 20 de persoane (extraordinare) noi; prima data cand am lasat complexele deoparte si m-am aventurat in tot felul de activitati ce in mod normal nu le-as fi facut; prima data cand am zambit de cand am aterizat cu avionul si pana la terminalul Plecari, 10 zile mai tarziu; prima data cand am fost “free” cu adevarat si am crezut mai mult in mine; prima data cand am crezut vorbele frumoase spuse de alte persoane la adresa mea; prima data cand am mers cu moto si asta cand eram in pijamale smile emoticons; prima data cand am trait intens, frumos si fara prejudecati; prima data cand imi este un dor teribil de un loc si de anumite persoane.”
Florenta Maslinul :Am avut curaj sa te insotesc intr-o minunata excursie intr-un loc de vis, in Ubud, Bali. Si sunt atat de mandra de mine ca am facut asta! Am invatat atat de multe, mi-am consolidat relatia cu mine, cu sinele meu launtric, mi-am dat seama ca m-am eliberat de suferinta pe care o purtam dupa mine , pentru simplul fapt ca nu traiam in prezent, ci eram agatata de trecut, in atatea aspecte.Ok…am Scleroza Multipla. Si ce daca? Mi-am aratat mie ca pot sa ma bucur de orice,din inima, asa cum mi-am propus cand am plecat de acasa. Mai mult de atat, am vazut ca acceptand-o ca parte din mine, ne-am bucurat “amandoua” de tot ce era in jurul nostru. Si ea, fiind acolo cu mine, mi-a aratat cand sa ma opresc, cand sa imi iau “liber” de la numeroasele activitati, cand sa nu incerc prea mult. Sincer, mi-a lasat mana libera destul de mult . Bineinteles, au mai fost si fetele, sufletele minunate care nu m-au lasat niciodata singura, care m-au carat efectiv in spate prin paduri si plaje insorite, care au facut asta sa para doar o alta activitate amuzanta. Si le iubesc pe toate pentru asta, si nu numai. Fiecare in parte a lasat o urma in sufletul meu. Mi-au aratat ca nu am probleme sa ma integrez in grupuri noi, doar ca sunt mai selectiva. Si asta e ok. Unii oameni pe care ii intalnim, poate trec prin viata noastra doar sa isi invete ei o lectie, e ok sa nu ne fortam.In fiecare zi am inteles ceva nou despre mine.S-au intamplat mult mai multe. Mult mai multe lectii in fiecare zi, de la tine, de la Palmier, si de la fiecare copac din tabara. Pentru care sunt recunoscatoare si voi fi recunoscatoare in fiecare zi. Am invatat sa apreciez frumusetea simpla, de la balinezii care faceau in fiecare zi ofrande de flori pentru zeii lor, de la zambetele copacesti si iubirea sincera din tabara.Iti multumesc, Copacule”
Cristina Cocos: “Bali a fost pentru mine acea experienta pe care nu o pot descrie prin cuvinte sau poze. Multi m-au intrebat cum a fost si pur si simplu am raspuns “complet” si am afisat un zambet tamp In timp ce cu ochii mintii derulam imaginile pline de verdeata, momentele in care am plans si cele in care am ras cu pofta, chipurile frumoase ale oamenilor care m-au inconjurat si care acum sunt parte din viata mea, ploile vindecatoare si soarele generos. Si am spus atat de des “te iubesc” si a fost asa de bine. Si de atunci am ramas cu o stare de recunostinta si admiratie care mi umple sufletul de bucurie. Aceasta experienta va fi in inima mea mereu si e motorul de a merge mai departe cu zambetul pe buze stiind ca Raiul exista si pe Pamant si ca eu l-am trait acolo.”
Cristina Salcam: “Scrie in jurnal. Scrie in jurnal pentru ca toate trairile alea ale tale usor-usor se uita, chiar daca vei crede ca le vei purta in inima mereu. Dar inima e capricioasa si mai uita. Te vei intoarce bucuroasa la trairile asternute pe hartie. Nu-ti fie teama ca nu o sa vina cuvintele, lasa sa curga. Trebuie doar sa incerci.Sa nu te sperie trairile tale. NICIODATA! Ai incredere in ele, pentru ca acolo e inceputul descoperirii tale. Viata e despre emotii, iar daca vei ajunge in Bali cu Copacelul vei vedea asta cu mult mai multa deschidere. Incearca sa nu ii incarci pe cei din jurul tau cu prea multe emotii sau cu prea mult despre tine. Fiecare are bagajul sau emotional si pentru ca vei gasi acel spatiu primitor, vei vrea sa oferi. Incearca totusi sa respecti spatiul creat dintre voi. Nu-l incarca… lasa-l sa respire iubirea, iar daca vei vrea sa spui muuult, sa te descarci, alege-ti pe cineva in care ai incredere. Si fa-o in privat. Azi razi. Maine razi din nou. Poimaine poate plangi sau vrei sa te certi cu cineva. Sau poate doar vei vrea sa stai in liniste. In tot zgomotul insulei balineze am descoperit oaze de liniste pe care daca ai vointa si atentie vei fi in stare sa le descoperi sau sa le creezi peste tot in lume.”
Dora Sequoia“Am plecat in aceasta noua experienta fara asteptari sau dorinte si normal ca am ramas profund impresionata am cunoscut niste femei minunate, am plans in fiecare zi, am mancat cele mai bune fructe de pana acum, am inceput sa fac yoga sa incep sa imi cunosc corpul sa il ascult.M-au impresionat copacii, florile, oceanul,sumedeniile de arome noi. Localnicii cu bunatatea lor, cu modul de viata asa diferit, legatura stransa pe care o au cu natura, respectul pe care il au fata de planeta noastra. Eu inca am impresia ca am fost in rai, cred ca asta a fost si prima experienta in care am facut tot posibilul sa fiu prezenta si sa traiesc acum si aici. Am invatat sa accept lucrurile mult mai usor in viata mea si sa nu mai caut atatea explicatii, am plans in fiecare zi de emotie, de fericire, de teama. Mi-a placut foarte mult clasa de yoga dance a Azucai si ea ca prezenta si mai ales am aflat de existenta zeitei Kali. M-am intors din Bali cu magie, ma simt mult mai frumoasa, am incredere in mine, parca si lumea in jurul meu s-a schimbat sau m-am schimbat eu, in acelasi timp mi-e foarte dor de tot de acolo stiu ca fericirea vine din interior si nu din exterior si ca pentru a fi fericiti nu e important locul in care suntem dar energia si trairile de acolo nu le-am simtit nicicand in viata mea…”
Antoanela Salcie :“Cand povestesti impresii de vacanta colegilor de serviciu, iar unii sunt convinsi ca ai luat-o razna .Asta demonstreaza inca o data ca aceasta vacanta nu a fost doar o vacanta, ci un pas enorm spre adevarul pe care unii inca nu il perep. Dar energiile inalte acumulte de noi si aduse in locuri care au nevoie, sunt sigura ca isi vor face treaba . Nu intamplator am primit un ultim mesaj Bali style, in drum spre casa cand am ales sa ascult o melodie in timpul zborului: https://www.youtube.com/watch?v=Ut_ez2Ma4IM&feature=share”
ma tin de ceva timp sa va povestesc pe scurt cum a fost la retreaturile pe care le-am organizat in Bali cu Crina Palmierul. MAGIC!MAGIC !MAGIC! acestea erau cuvintele pe care mi le pronunta Crina inainte sa vad cu ochii mei.
Sincer, mie orice imi dai cu palmieri si nuci de cocos imi pare magic :)) insa ce am trait in Bali cu cele 38 de copacite care m-au insotit in cele doua editii a fost departe de toate asteptarile pe care fara sa vreau mi le-am setat.
Desi am avut acelasi program , iar ghizii au ramas aceiasi adica eu si Crina, cele doua grupuri pe care le-am avut au fost atat de diferite, cu experiente atat de diferite.
Sa va povestesc despre primul grup. Imi aduc aminte dimineata intalnirii cu fetele, cand eu si Crina am mers cu betigase parfumate in toate camerele si ne rugam sa fie energie buna in cele 10 zile impreuna :)). Imi aduc aminte cum m-am trezit cu doua pungi mari cu petale si mi-am dat frau liber sa decorez cum simt , si din petale am desenat cu Yana ( fii-mea) inimioare din flori si am scris un rezumat a ceea ce simteam “VA IUBIM COPACI”. Imi aduc aminte cate emotii aveam cand am aprins zeci de lumanari romanice de intampinare, cat de curioase si nerabdatoare eram sa se intample odata. Insa ceva din noi stia ca totul va fi foarte bine. Pentru ca intentiile noastre au fost cele mai bune si amandoua ne-am setat ca obiectiv comun sa facem posibil ca aceasta experienta sa fie una de neuitat pentru copacelele care ne-au trecut pragul. Stiam ca amandoua suntem pregatite sa oferim din noi ce este mai bun pentru ca experienta lor sa fie departe de tot ceea ce ofera o agentie de turism normala. Noi cred ca am reusit sa le oferim sansa sa se intalneasca cu ele.
Acest grup a fost diferit in felul sau. Unit. Din primul moment in care fetele au venit, desi nu se cunosteau intre ele, am stiu ca suntem un TOT, parca ne stiam de o viata si ne-am reintalnit sa ne amintim cine suntem. Acest grup a fost atat de interesat sa nu piarda nimic din program, sa se descopere, si sa descopere tot.
Cand am inceput retreatul si ne-am asezat in cerc, le-am rugat sa-si seteze ca intentie bunatatea. Sa fie bune cu ele insele in aceasta tabara si sa fie bune cu toate colegele si cu noi. Stiu ca pare banal, insa sa fii bun cu tine este unul dintre cele mai grele lucruri, chiar si intr-un loc paradisiac cum este Bali. A fost mantra care poate ne-a unit in cele 10 zile impreuna, si chiar daca rareori au fost momente mai tensionate pentru ca eram obosite sau arse de soare :), intotdeauna am gasit o solutie sa ne tratam cu multa bunatate si iubire.
Cum spuneau si fetele, am facut de toate: am ras in hohote, dar am si plans la fel de tare, ne-am imbratisat si ne-am spus cat de minunate si cat de mult ne iubim cat nu am primit o viata intreaga de la ceilalti, am facut la shopping de se clatina avionul :), ne-am cutremurat de uimire la vizitele la vracii locali, am speriat turistii la piscina cu pozele noastre in “downward dog” 🙂 , am invatat sa daruim dar mai ales am invatat sa primim si atat de bine este….
Stiu ca te astepti sa-ti spun despre ce am vizitat, insa nu vreau sa pun accent pe asta, desi nu am ratat niciun obiectiv turistic important. Vreau sa pun accept pe ceea ce am simtit. Am simtit ca am fost o familie. O familie maaaare care se trezea la 7.30 sa faca yoga si care punea capul pe perna recunoscatoare pentru inca o zi in viata. Am invatat sa fim mai recunoscatoare, sa pretuim mai mult ce avem si ce suntem.
Eu m-am daruit total in aceasta excursie, asa cum si Crina a facut-o: fizic dar mai ales emotional. Uneori cadeam late de la efort, insa stiam, stiam ca facem ceva care sa conteze. Imi aduc aminte ca intr-o zi, dupa stat la o piscina mirifica, am plecat cu 2 ore mai devreme sa pregatesc clasa de yoga. Si cum eram eu entuziasmata si aranjam saltelele, le vad cum vin de la piscina un pic arse si mult prea distrate :)) si imi spun ” Andreea stii, mai bine nu te mai deranja, ca noi parca nu am mai face yoga am vrea sa mergem la club :)).” Eu sunt adepta cluburilor, si imi place la nebunie distractia, insa in acel moment sincer mi-a venit sa plang , ca unui copil caruia i se ia jucaria. M-a durut. Desi stiam ca nu pot intra cu forta in sufletul omului si ca noi profesorii daruim atat cat ni se cere, am simtit sa discut sincer cu ele, si le-am rugat sa se intoarca in ele la initiativa de inceput a acestui retreat: una spirituala. Stiu ca am gresit un pic, pentru ca vorbea mai mult egoul din mine dar cred ca relatia noastra a trecut la un alt nivel atunci cand am resit sa vorbim din suflet ce ne deranjeaza, cum reactionam la atitudinea si parerea celorlalti, cum reactionam atunci cand ni se ia jucaria, etc. Si pentru mine a fost o mare lectie sa invat sa ofer atat cat mi se cere si sa nu mai mai atasez de lucruri, chiar si de pasiuni. Iar in momentul in care am practicat yoga in acea seara cu tematica “dance”, dupa acesta discutie, am simtit cu toate “yuj” “uniunea”, esenta a ceea ce inseamna cu adevarat yoga, sinceritatea si chestia aia profunda “imi pasa”.
Trebuie sa va povestesc cum a fost la Silent Day, da ziua in care nu am vorbit! O mare provocare sa vrei sa mergi la toaleta si sa te intelegi prin semne cu localnicii :). A fost o zi profunda pentru ca a coincis cu ziua in care am fost la preoteasa care facea curatarile spirituale cu apa, experienta care ne-a marcat deplin pe fiecare dintre noi. Sa tii pentru tine acea emotie, sa nu o dispersezi bombanind cu ceilalti, a fost o mare lectie iarasi sa te asculti, sa ne ascultam, chiar si atunci cand suntem in afara zonei de confort. Desi a fost un challenge destul de mare, sa traiesti in sillent fie si cateva ore, poate fi un pansament incredibil pentru suflet. Nu, nu este un chin, este o binecuvantare sa te gasesti, sa te cunosti, sa inveti sa te asculti.
Am primit atatea lectii de la fiecare in parte. Maslinul ( poti citi povestea ei aici), mi-a oferit lectia curajului. Desi a venit in aceasta vacanta ajutata de baston, avand scleroza multipla mi-a aratat cum viata este frumoasa cu toate surprizele ei. Tot ea a oglindit in toate fetele prezente cele mai frumoase parti, pentru ca toate, absolut toate au ajutat-o cu atat de multa iubire sa urce scari, sa coboare carari inguste, sa mearga prin nisipul fierbinte. Cacao ne-a facut milioane de fotografii si ne-a facut sa ne simtim atat de frumoase si chiar si fara fond de ten si mancate de tantari. Flori Artarul ne inveselea cu rasul ei necontenit de copil in fiecare moment al zilei. Am citit linistea si puterea “silent-ului” in chipul Danielei Lamai. Anca Ciresul ne-a demonstrat ca nu distractia este mantra zilei, in fiecare zi :)).Si tot asa, atatea suflete frumoase ne-au fost alaturi, cu atatea povesti incredibile.
Ah, dar trebuie sa ti-l prezint pe Wira, soferul nostru spiriual de care ne-am indragostit. Wira ne-a spus milioane de povesti si traditii balineze, ne-a invatat mantre, ne-a scos in oras, si ne-a adus satul in vizita la noi: a organizat o petrecere de plecare cu localnicii satului in care acestia ne-au cantat si dansat ❤
De asemenea, un invitat special a fost Pradnya, o femeie zeita minunata care ne-a primit in ashramul ei balinez si a organizat special pentru noi o ceremonie a focului cu preotii localnici. Ne-a povestit despre zeitatile balineze, despre familia ei, despre dragostea pentru yoga.
Un moment inspirational, a fost intalnirea chiar in Bali, cu o romanca pictorita- Oana Deac, care ne-a predat o clasa de pictura intuitiva. Si-a ales si ea un nume de copacel, Baobab :).
In fiecare zi am conceput un program diferit, care ne tinea mintea si inima ocupate in prezent. Fiecare zi a avut o tematica de dezvoltare personala, o vizita intr-un loc altfel cum ar fi orfelinatul de copii, ashramul balinez, un invitat spiritual si inspirational localnic, o poveste , o revelatie.
Mai jos impartasesc cu voi cateva din emotiile fetelor care ne-au insotit, iar daca simti sa ne insotesti in editia din octombrie, gasesti detalii aici.
Ps: avem o vorba in taberele noastre: What happens in Bali stays in Bali :)), insa nu iti voi da prea multe indicii pentru ca as vrea sa vezi pe pielea ta de copacel dornic de sine, la ce ma refer 😀 ❤
Oana Nuca“Cand a decis Bali-ul sa ma primesca intr-o scurta vizita si sa ma uimeasca cu tot ce are de oferit…Incepand cu cei mai frumosi copaci ce au facut posibila aceasta conexiune cu natura in cea mai frumoasa forma a ei si cu alti copaci divini cu suflete prea frumoase, continuand cu localnicii ce te copleseau cu privirile lor sincere si ale lor zambete colorate, chiar si atunci cand nu obtineau de la tine atat cat aveai disponibil sa le dai ci doar, poate, un sfert M-am oglindit in toti ce imi ieseau in cale si m-am redescoperit ca pe un vechi, frumos si foarte bun prieten. Radiam de energie in acel rai inconjurata de acel tot.Am avut parte de povesti emotionante si coplesitoare, de oameni asa de frumosi…mult mai frumosi decat profilele acelea afisate cu detalii perfecte pe un perete din Facebook. Mi-a placut asa de tare de mine si de parul meu ce s-a asezat asa cum nu o mai facuse niciodata, statea perfect multumit de el in acea umiditate nederanjanta, nici ciupiturile furnicilor si ale tantarilor nu m-au deranjat…mi s-a parut fantastic ca natura vrea sa ma pupe…Clar! O particica din sufletul meu a ramas acolo…si astept cu nerabdare octombrie sa ma intorc sa-l intreb daca pe bune acolo ar vrea sa traiasca.Namaste.”
Flori artarul:”Bali, m-a primit cu bratele deschise si mi-a propus o experinte interioara unica pe care am trait-o prin toti porii.Bali este raiul celor rataciti spiritual, vindeca si bucura atat sufletul cat si ochiul.Natura te imbratiseaza, te rasfata si te indeamna sa fii copil, sa fii liber, sa fii fericit iar spiritualitatea care pluteste in aer, te prinde de mana si te coboara in cele mai adanci locuri ale interiorului tau.O experienta unica atat la exterior cat si in interior.Bali, impreuna cu oamenii care m-au ghidat in aceasta calatorie, m-au ajutat sa ma intorc acasa, de mana cu mine…”
Georgiana :”Bali, acest loc in care m-am simtit EU in moduri ce nu credeam ca sunt: nebuna si dezlantuitoare-n dans, un soi de precupeata in piata – desi negociam doar pentru mine, spirituala la ceremonii… senzuala, dar si echilibrata si puternica la orele de yoga. Atat melancolica dar si copil jucaus la malul oceanului, intelegatoare cu soparlitele, furnicile, broscutele si paianjenii ce practic m-au primit in “casa” lor. Am inspirat de zeci de ori mirosul florilor de franjipani, am savurat fiecare muscatura din fructul dragonului, din snake fruit, din jack fruit si mangostino si am sorbit din ochii toate plajele si statuetele din temple. Impreuna cu fetele minunate pe care le-am intalnit acolo, in frunte cu Andreea si Crina, am descoperit cat de mult am putut din insula – din ce are vechi si nou, si m-am bucurat de fiecare clipa petrecuta acolo.Bali este pentru mine un mozaic de traditii, spiritualitate, temple, plaje, gusturi, mirosuri si libertate”
Loredana Arborele de Cacao :“Experienta “Cu talpile goale” pentru mine a insemnat un cumul de “Prima Data” – prima data cand am fost intr-un loc nou cu 20 de persoane (extraordinare) noi; prima data cand am lasat complexele deoparte si m-am aventurat in tot felul de activitati ce in mod normal nu le-as fi facut; prima data cand am zambit de cand am aterizat cu avionul si pana la terminalul Plecari, 10 zile mai tarziu; prima data cand am fost “free” cu adevarat si am crezut mai mult in mine; prima data cand am crezut vorbele frumoase spuse de alte persoane la adresa mea; prima data cand am mers cu moto si asta cand eram in pijamale smile emoticons; prima data cand am trait intens, frumos si fara prejudecati; prima data cand imi este un dor teribil de un loc si de anumite persoane.”
Florenta Maslinul :Am avut curaj sa te insotesc intr-o minunata excursie intr-un loc de vis, in Ubud, Bali. Si sunt atat de mandra de mine ca am facut asta! Am invatat atat de multe, mi-am consolidat relatia cu mine, cu sinele meu launtric, mi-am dat seama ca m-am eliberat de suferinta pe care o purtam dupa mine , pentru simplul fapt ca nu traiam in prezent, ci eram agatata de trecut, in atatea aspecte.Ok…am Scleroza Multipla. Si ce daca? Mi-am aratat mie ca pot sa ma bucur de orice,din inima, asa cum mi-am propus cand am plecat de acasa. Mai mult de atat, am vazut ca acceptand-o ca parte din mine, ne-am bucurat “amandoua” de tot ce era in jurul nostru. Si ea, fiind acolo cu mine, mi-a aratat cand sa ma opresc, cand sa imi iau “liber” de la numeroasele activitati, cand sa nu incerc prea mult. Sincer, mi-a lasat mana libera destul de mult . Bineinteles, au mai fost si fetele, sufletele minunate care nu m-au lasat niciodata singura, care m-au carat efectiv in spate prin paduri si plaje insorite, care au facut asta sa para doar o alta activitate amuzanta. Si le iubesc pe toate pentru asta, si nu numai. Fiecare in parte a lasat o urma in sufletul meu. Mi-au aratat ca nu am probleme sa ma integrez in grupuri noi, doar ca sunt mai selectiva. Si asta e ok. Unii oameni pe care ii intalnim, poate trec prin viata noastra doar sa isi invete ei o lectie, e ok sa nu ne fortam.In fiecare zi am inteles ceva nou despre mine.S-au intamplat mult mai multe. Mult mai multe lectii in fiecare zi, de la tine, de la Palmier, si de la fiecare copac din tabara. Pentru care sunt recunoscatoare si voi fi recunoscatoare in fiecare zi. Am invatat sa apreciez frumusetea simpla, de la balinezii care faceau in fiecare zi ofrande de flori pentru zeii lor, de la zambetele copacesti si iubirea sincera din tabara.Iti multumesc, Copacule”
Cristina Cocos: “Bali a fost pentru mine acea experienta pe care nu o pot descrie prin cuvinte sau poze. Multi m-au intrebat cum a fost si pur si simplu am raspuns “complet” si am afisat un zambet tamp In timp ce cu ochii mintii derulam imaginile pline de verdeata, momentele in care am plans si cele in care am ras cu pofta, chipurile frumoase ale oamenilor care m-au inconjurat si care acum sunt parte din viata mea, ploile vindecatoare si soarele generos. Si am spus atat de des “te iubesc” si a fost asa de bine. Si de atunci am ramas cu o stare de recunostinta si admiratie care mi umple sufletul de bucurie. Aceasta experienta va fi in inima mea mereu si e motorul de a merge mai departe cu zambetul pe buze stiind ca Raiul exista si pe Pamant si ca eu l-am trait acolo.”
Cristina Salcam: “Scrie in jurnal. Scrie in jurnal pentru ca toate trairile alea ale tale usor-usor se uita, chiar daca vei crede ca le vei purta in inima mereu. Dar inima e capricioasa si mai uita. Te vei intoarce bucuroasa la trairile asternute pe hartie. Nu-ti fie teama ca nu o sa vina cuvintele, lasa sa curga. Trebuie doar sa incerci.Sa nu te sperie trairile tale. NICIODATA! Ai incredere in ele, pentru ca acolo e inceputul descoperirii tale. Viata e despre emotii, iar daca vei ajunge in Bali cu Copacelul vei vedea asta cu mult mai multa deschidere. Incearca sa nu ii incarci pe cei din jurul tau cu prea multe emotii sau cu prea mult despre tine. Fiecare are bagajul sau emotional si pentru ca vei gasi acel spatiu primitor, vei vrea sa oferi. Incearca totusi sa respecti spatiul creat dintre voi. Nu-l incarca… lasa-l sa respire iubirea, iar daca vei vrea sa spui muuult, sa te descarci, alege-ti pe cineva in care ai incredere. Si fa-o in privat. Azi razi. Maine razi din nou. Poimaine poate plangi sau vrei sa te certi cu cineva. Sau poate doar vei vrea sa stai in liniste. In tot zgomotul insulei balineze am descoperit oaze de liniste pe care daca ai vointa si atentie vei fi in stare sa le descoperi sau sa le creezi peste tot in lume.”
Dora Sequoia“Am plecat in aceasta noua experienta fara asteptari sau dorinte si normal ca am ramas profund impresionata am cunoscut niste femei minunate, am plans in fiecare zi, am mancat cele mai bune fructe de pana acum, am inceput sa fac yoga sa incep sa imi cunosc corpul sa il ascult.M-au impresionat copacii, florile, oceanul,sumedeniile de arome noi. Localnicii cu bunatatea lor, cu modul de viata asa diferit, legatura stransa pe care o au cu natura, respectul pe care il au fata de planeta noastra. Eu inca am impresia ca am fost in rai, cred ca asta a fost si prima experienta in care am facut tot posibilul sa fiu prezenta si sa traiesc acum si aici. Am invatat sa accept lucrurile mult mai usor in viata mea si sa nu mai caut atatea explicatii, am plans in fiecare zi de emotie, de fericire, de teama. Mi-a placut foarte mult clasa de yoga dance a Azucai si ea ca prezenta si mai ales am aflat de existenta zeitei Kali. M-am intors din Bali cu magie, ma simt mult mai frumoasa, am incredere in mine, parca si lumea in jurul meu s-a schimbat sau m-am schimbat eu, in acelasi timp mi-e foarte dor de tot de acolo stiu ca fericirea vine din interior si nu din exterior si ca pentru a fi fericiti nu e important locul in care suntem dar energia si trairile de acolo nu le-am simtit nicicand in viata mea…”
.
Daca nu ai un partener sau un prieten care sa te insoțească, foarte bine! Aici vei lega prietenii si nu te vei simți nicio secunda singur, ba dimpotriva te vei simti iubit si tu ne vei oferi iubirea ta!Nu, nu este nevoie sa vii neaparat cu prietena cea mai buna sau cu partenerul de viata. Fiecare traieste lucrurile potrivite la momentul potrivit.Te asigur ca vom aduna o familie de sufletele noi pe care atunci cand o vei vedea prima oara, vei avea impresia ca o stii dintotdeauna.
)
M-am oglindit in toti ce imi ieseau in cale si m-am redescoperit ca pe un vechi, frumos si foarte bun prieten. Radiam de energie in acel rai inconjurata de acel tot.Am avut parte de povesti emotionante si coplesitoare, de oameni asa de frumosi…mult mai frumosi decat profilele acelea afisate cu detalii perfecte pe un perete din Facebook. 
Mi-a placut asa de tare de mine si de parul meu ce s-a asezat asa cum nu o mai facuse niciodata, statea perfect multumit de el in acea umiditate nederanjanta, nici ciupiturile furnicilor si ale tantarilor nu m-au deranjat…mi s-a parut fantastic ca natura vrea sa ma pupe…
Clar! O particica din sufletul meu a ramas acolo…si astept cu nerabdare octombrie sa ma intorc sa-l intreb daca pe bune acolo ar vrea sa traiasca.Namaste.”
: 
Suntuncopac 