Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Fetitele cresc în dorinţă şi ambiţie de a obţine ceva, în timp băieţii cresc cu frică să nu piardă ceva

DSC_0723 modified

Draga copac,

Vreau sa impart cu tine un concept interesant din psihosexologie, care te poate ajuta si pe tine sa intelegi un pic lupta asta intre feminin-masculin, intre EL si EA.

Marele Freud afirma ca femeile de mici “suferă” de invidia de p***s. Fetiţele descoperă că băieţii au ceva ce ele nu au şi dezvoltă de mici o invidie. În schimb baietii de mici observă că fetiţelor le lipseşte ceva şi cred că din cauză că “au greşit” ceva  l-au pierdut. Acestea sunt premisele care dau naştere unor dorinţe si nevoi diferite … de mici femeile se ambiţionează să obţină ceva ce consider că le oferă bărbaţilor avantaje, în timp ce băieţii se dezvoltă cu frică să nu greşească şi să fie…. castraţi.

” Invidia de p***s ” incepe la fetite cu tranziţia de la ataşamentul de mama la competiţia cu aceasta pentru atenţia tatălui, ele considerând-o pe mama vinovată de “lipsa” lor. Această invidie este eliminată de femei prin trei metode: când dau naştere, prin căsătorie sau având funcţii de putere. Deşi este o teorie controversată şi contrazisă de mulţi, mai ales de feministe, nu se poate să nu ne întrebăm dacă are totuşi şi consecinţe pe termen lung. Fetitele cresc în dorinţă şi ambiţie de a obţine ceva, în timp băieţii cresc cu frică să nu piardă ceva. Aceasta fiind doar una dintre abordările care ne despart şi ne diferenţiază inca de mici.

Suntem toţi conştienţi cât de mult contează să ne dezvoltăm la umbra unor sentimente pozitive sau negative. Suntem diferiţi, desi susţin egalitatea în drepturi în acelaşi timp susţin că nu suntem egali şi la fel. Trebuie să ne acceptăm diferenţele şi în loc să fim în competiţie cu celălalt sex trebuie să recunoaştem darurile cu care venim fiecare şi să facem echipă, să ne ajutăm unii pe ceilalţi să creştem împreună, nu în război.

Yoga inseamna unitate. Aceasta unitate inseamna in primul rand si aducerea in pace a femininului cu masculinul. Suntem impreuna in aceasta calatorie cu numele de … viata.

Ne vedem pe salteaua de yoga! Namaste!


Leave a comment

Sa castigam esuand

Draga copac,

cine suntem noi sa hotaram daca am castigat sau am esuat in ceva? De unde stim care varianta este corecta?

astazi, am fost pornita dupa clasa de yoga sa impartasesc cu tine un mesaj puternic: Este oki sa esuezi, este oki sa dai cu nasu’ in asfalt, cu bata in balta, este oki uneori sa primim usi in nas si sa fim respinsi, sa esuam, sa dam gres! De ce? Pentru ca nu avem cum sa ne razboim unor legi, uneori lucrurile trebuie sa se intample intr-un fel ca sa mai intelegem ceva, sa evoluam, sa crestem , sa invatam.

Deseori aud la clase femei blocate in drama esecului “daca o sa esuez ca mama/tata”, “daca o sa ma paraseasca iar” daca o sa fiu iar data afara de la job” daca o sa-mi esuez menirea, viata” daca nu o sa fiu o mama/sotie perfecta bla blaaaaaaa”

Mai copaci, cum ar fi sa schimbam perspectiva si ca niste lei sa strigam in gura mare: “Sun Xlescu, am esuat in X domeniu si sunt Ok cu asta”. Va puteti imagina pentru o secunda in fata a sute de oameni, racnind ca un animal feroce asta? Cum va simtiti? Eu m-am simtit puternica, vulnerabila, autentica, umana!

Hei, oamenii se raporteaza la alti oameni, la reusitele dar si la esecurile lor, nu ne putem compara cu zeii, preotii si Maica Precista. Suntem oameni, si de aia gresim si o dam in bara ca sa invatam.

Sa va spun o poveste scurta: acum vreo 4 ani am fost invitata ca speaker la un event spa. Am crezut ca vor fi vreo 20-30 pers, insa aveam sa gasesc vreo 250 si super multe vedete. Alaturi de ei, un neica nimeni, un “eu” mic. M-am panicat, era sa lesin si eram convinsa ca o sa fiu praf. Apoi m-a iluminat o voce care mi-a spus” mai fata cum ar fi sa te duci acolo si sa le spui oamenilor alora ca e oki sa esuezi, ca e oki sa nu fii perfecta, ca e oki sa faci greseli, cum ar fi sa le dai un mesaj de la inima la inima si sa le aduci aminte ca sunt oameni nu zei?” Si asta am facut, m-am balbait, am plans de nu a inteles nimeni nimic, dar am trezit lumea. Am sculat 250 de oameni in picioare cu lacrimi in ochi care au ajuns la inima lor si au simtit. Si iata cu “esecul” meu s-a transformat in inceputul calatoriei mele de speaker motivational. Asta pentru ca am avut curajul de a fi eu, autentica, vie, puternica !

Deci acum te intreb pe tine: de ce crezi ca ai esuat si nu ai castigat? sau…. chiar crezi ca ai esuat? care au fost avantajele atunci cand crezi ca ai esuat? ce ai invatat? care au fost lectiile?

Cred ca de fiecare data cand ne asumam orice capitol din viata noastra fie ca e victorie sau esec, suntem victoriosi. Suntem responsabili si ne luam puterea inapoi. Atunci prototipul victimei se dizolva si suntem oricum castigati.

 

Namaste! Ne vedem la clase !


Leave a comment

“De ce nu ma placi?”

respingere

 

 

Draga copac,

asculta-ma aici:

Astazi vreau sa-ti vorbesc despre ….respingere.

Am primit multe suturi in fund din diverse locuri si de la diversi oameni, inclusiv de la mine. Poate uneori am plans de mi s-a uscat sufletul sau m-am facut neagra de furie.

Totusi, toate suturile astea m-au adus azi in punctul de acum si aici, pentru care sunt foarte recunoscatoare, si as vrea sa impartasesc asta si cu tine.

Acum multa vreme, cand un om al pesterii era dat afara din comunitate, un lucru era sigur: il pastea moartea. Oamenii aveau nevoie de oameni pentru a supravietui, iar lucrurile astea mi se pare ca nu s-au schimbat prea mult pana azi.

Chiar daca pesterile de “ieri” sunt “zgarie –norii” de azi, tot traim o lume a dislike-urilor, a rejectarii, a refuzului.

Daca nu primim destule like-uri la o poza, daca suntem parasiti de un partener sau daca suntem dati afara de la un job, egoul ne este lovit enorm si ajungem sa ne confruntam cu emotii precum dusmania, invidia, tristetea, dezamagirea, confuzia, frica, neincrederea, separarea sau sa ne punem intrebari de genul:

Cu ce este mai bun X ca mine?

De ce nu ma placi?

Ce am facut gresit?

De ce nu merit sa…?

Atunci cand suntem respinsi de cineva sau ceva, daca nu suntem destul de prezenti si puternici increderea in sine ne poate fi afectata destul de grav, ajungem sa ne depreciem si sa ne invinovatim.

Si totusi ce este respigerea asta? De ce ne doare asa de rau?

De ce avem nevoie de aprobarea celorlalti ca sa ne confirmam cine suntem?

Am simtit ca pot sa te fac sa vezi partea plina a paharului, si sa te fac sa intelegi ceva ce am inteles si eu: respingerea de fapt nu este o respingere propriu- zisa a societatii, este de fapt o redirectionare a ta spre ceva mai bun. Mai mult de atat, atunci cand suntem respinsi si ajungem sa suferim, de fapt, nu ceilalti ne fac sa suferim, singuri ne facem rau, singuri ne chinuim.

Asa ca nu mai lua lucrurile asa de serios, si mai fa si tu haz de necaz 🙂

Nu mai lua lucrurile asa de personal, pentru ca surpriza, NU ESTE VINA TA. Nu e ceva personal.

Daca cineva te refuza este problema lui nu a ta: nu inseamna ca tu nu esti destul de bun in ceva, inseamna ca celalalt este incapabil sa vada adevaratele tale valori sau pur si simplu valorile lui nu se intalnesc cu ale tale.

Gandeste-te ca nu a fost sa fie, si ca lucruri mult mai bune iti sunt scrise in stele 😀

Ah, si nu uita, nimeni nu te poate face sa te simti inferior, decat cu aprobarea ta, tu esti atat cat/ce iti permiti sa fii!

Acceptare si iubire,

Copacu’

Foto: suntuncopac

Muzica fundal: My Chemical Romance

Locatia : Victorian Rose

Outfit: Livada cu rochii


3 Comments

Cum sa repari o inima ranita

yoga beach

 

Draga copac,

Daca este sa fim sinceri  nu ne revenim niciodata complet dupa ce inima ne-a fost sparta in bucati, dar ideea este sa o lipim cat mai bine, piesa cu piesa.

 “Ai fost vreodată îndrăgostit? Oribil, nu-i așa? Dragostea  te face atât de vulnerabil. Iti deschide pieptul si inima  și înseamnă că cineva poate sa intre si sa faca dezastru acolo”~ Neil Gaiman

Deci ce facem?

Acceptam durerea.

Dragostea nu vine niciodata singura. Dragostea vine la pachet cu durerea. Dupa principiul Yin & Yang sau Roata Indiana.

Pana si cele mai frumoase povesti de dragoste  au suisurile si coborasurile lor, pentru  ca daca vrem sa experimentam urcusurile, atunci trebuie sa cunoastem si derdelusurile.

Acceptam infrangerile.

Nu castigam tot timpul in dragoste.

De multe ori suntem dezamagiti de persoanele la care tinem cel mai mult. Ideea este sa acceptam caderile  fara rusine. Cu capul sus.

Sa zicem ca ne-am rupt o groaza de oase cand am cazut, dar pe de alta parte este o  oportunitate sa ne luam un “scaun cu rotile performante 😀 ” si apoi, poate   oameni noi vor  aparea in viata noastra, ne vor da o mana de ajutor,  si  ne vor pune  pe picioare.

Ne indragostim iar de noi.

Odata ce am acceptat durerea si infrangerile, este momentul sa ne dam forma  noua, sa prindem viata, sa ne respectam pe noi, sa ne indragostim iar de noi.

Pentru ca dragostea incepe  mai intai cu mine apoi  cu tine, cu noi. Cele mai dureroase despartiri poarta numele de minunatele inceputuri.

Atunci poate vei cunoaste pe cineva care va creste flori in cele mai ranite parti din tine.

Si vei iubi din nou.

Si iti  vei risca inima iar.

Si te vei lasa inghitit de iubire.

Si vei zbura pana la tavan.

Si poate te vei sparge iar.

Si daca se va intampla sa fii ranit din nou,

Inseamna ca cineva iti aduce aminte ca traiesti.

Si atunci,

Aseaza-te langa un copac cu mere si asculta merele care cad in jurul tau pe rand, unul cate unul… irosindu-si dulceata.

Si spune-i vietii cat de recunoscator ii esti  ca ai  gustat din copacul dragostei cat de mult ai putut.

❤ ❤ ❤

yoga pose: lotus with hands reversed

muzica: Yiruma

inspirata de:  cioburile inimii