Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Pentru noi doi, “acasa” nu este un loc. Este o persoana.

DSC_0028

ASCULTA-MA AICI:

Draga copac,

Ieri, sotul meu ma intreba daca suntem impreuna de cinci ani…..eu ii zic ca nu, nu prea sta bine cu memoria, parca suntem de sapte. ūüėÄ
Am glumit pe tema asta si am realizat ca de ceva vreme, uneori uitam si nici nu ne mai intereseaza cand ne-am cunoscut, ce varste avem, uitam ca am inaintat in ani si nu mai suntem niste pusti ca atunci cand am facut cunostinta prima data. Asta pentru ca nu mai este competitie intre noi, ne e pur si simplu bine impreuna, iar timpul nu mai conteaza atata timp cat trecem prin el in doi.
Este drept ca relatia noastra este bazata pe sinceritate, incredere si atractie, dar am stat si m-am gandit ce face relatia noastra mai sanatoasa ca multe alte relatii din jurul nostru…..
Oare relatia noastra e definita doar de vacantele minunate petrecute impreuna, de iesirile cu prietenii sau in familie, de serile la film in doi sau de faptul ca dimineata ne gaseste in brate? Nu, nu este vorba doar de timpul frumos petrecut este vorba si de obstacolele peste care am trecut impreuna si despre faptul ca de fiecare data, la finele zilei, oricat de grea ar fi fost ea, ne spunem inca ( cel mai des in gand) “te iubesc”.
Ce cred eu ca a ajutat relatia noastra:
Faptul ca suntem buni unul cu altul. Da, pur si simplu incercam sa ne privim unul pe altul cu aceeasi bunatate si intelegere cu care ne privim fiica.
Recunostinta pentru inca o zi impreuna. “Celui care are i se va mai da, celui care nu are, i se va lua chiar si ce are‚ÄĚ. Pur si simplu apreciem fiecare zi impreuna cu tot ceea ce are ea sa ne ofere.
Faptul ca ne facem timp unul pentru altul.Niciodata nu am crezut in scuzele “nu am timp”.Sa ne straduim sa ne gasim timp impreuna, inseamna sa ne aratam ca ne pasa, inseamna ca ne intereseaza sa ne auzim problemele dar si lucrurile bune din viata noastra, sa ne impartim gandurile si trairile noastre.Daca vreau sa-i arat ca-l iubesc , este vital sa-i arat ca sunt acolo pentru el. Oricand, oriunde.
Faptul ca nu vrem sa punem stapanire pe timpul si spatiul celuilalt, pentru ca am inteles ca daca vrem ca relatia noastra sa creasca, fiecare dintre noi trebuie sa creasca impreuna dar si separat, pentru ca nu ne pierdem unul departe de altul, ci ne regasim.
Am invatat sa mai lasam de la noi:).Ce rost are sa concuram unul cu altul? Ce rost are sa luptam  impotriva  celuilalt, sau singuri cand putem sa castigam atat de mult, pur si simplu colaborand impreuna? In cercul relatiei, puterea unei ei consta de fapt in puterea fiecarui membru in aceasta cursa impreuna de e se stradui sa faca lucrurile sa mearga.
Ne privim printr-un filtru pozitiv. Ce rost are sa ne focusam pe calitatile pe care nu le are partenerul nostru? Ce rost are sa ne otravim cu nemultumiri si dezamagiri? Asa ca vedem ceea ce dorim sa vedem unul la altul, ceea ce ajuta la sanatatea relatiei noastre, vedem partea luminoasa si buna din noi.
Un “te iubesc” in somn si o fapta buna in timpul zilei. Nu -i nevoie sa ne lipim postit-uri pe frunte cu “te iubesc” ca sa ne aratam ca ne iubim, pentru ca stim ca actiunile cantaresc mai mult decat cuvintele: cum ne tratam in fiecare zi, cum ne dovedim ca ne pare rau in diverse situatii, cum ne ingrijoram unul pentru altul, cum ne aparam unul pe altul in fata celorlalti, cum ne aratam prin gesturi si actiuni mici ca ne pasa…
Vorbim. Da ne vorbim, de toate! Ne permitem sa ne deschidem inimile, ne ascultam, ¬†ne punem unul in “soshonii” celuilalt, ne oferim ajutorul, ne aratam ca nu suntem singuri. Ne cerem iertare si ¬†ne multumim.

Pe  atat de cliseu, pe atat  de normal: ne iubim. Iar iubirea noastra nu vine din faptul ca fiecare dintre noi a gasit persoana potrivita, ci din efortul natural de a face relatia sa mearga. Multe sunt problemele pe care le-am intampinat dar intotdeauna, intotdeauna solutiile sunt diverse forme de iubire.

Pe curand,

Ma grabesc sa ajung acasa, pentru ca stiu ca “acasa” nu este un loc, ci o persoana; sau doua acum ‚̧


1 Comment

Juraminte pentru o viata

Audio play:

Draga Tei,

azi se face un an de cand ne-am unit sufletele in biserica de lavanda si brazi.

Lasa-ma sa-ti citesc din  nou juramintele pe care atunci ti le-am rostit in hohote de plans in cupola dintre brazi, pe 15 iunie 2013.

Imi pare rau ca sunt siropoasa, am inregistrat audio-ul de cateva ori, dar nu am putut sa nu traiesc fiecare cuvant si sa nu plang din nou ūüôā ūüôā :)!

“Prietenul meu cel mai bun,

Cand eram mica, eram o fetita prostuta si visatoare care credea in povesti cu printi  frumosi care jurau credinta si dragoste pe viata.

Ca orice copil speram ca-mi va veni si mie randul sa traiesc un basm alaturi de persoana potrivita.

Insa am crescut un pic si intrand in contact cu lumea reala, am constatat ca viata nu este tocmai ca in povesti si filme. Ca intre oameni exista nelinisti si suferinte, minciuni , dezamagiri si lacrimi, si ca printii sunt de fapt….. niste actori.

…… asta pentru ca nu te-am intalnit pe tine….

Acum, ¬†uitandu-ma inapoi la trecutul meu, ¬†simt ca ¬†experientele traite, dezamagirile, regretele, toate alegerile, greselile … toate au meritat, pentru ca de fapt ce au facut, ¬†a fost sa ma aduca la tine.Daca as fi schimbat cel mai mic detaliu, nu te-as fi cunoscut pe tine, ¬†cel care mi-ai adus linistea.

Cu tine, de multe ori, mi se pare ca traiesc un vis. Uneori este atata pace in mine incat parca astept sa vina ceva rau care sa ma trezeasca la realitate.

La cei 31 de ani ai mei, nu mi-e rusine sa -ti spun, ca eu mai cred in povestile cu printi, si fiecare dintre noi, la orice varsta mai are dreptul sa creada asta!!!! Printul meu fara cal, dar cu o super -tare bicicleta ai fost tu,  Misha! Din primul moment in care mi-ai deschis usa blocului in care acum locuim, pentru o sedinta de kiroterapie, si am vazut ochii tai calzi, am stiut ca pe usa in care am intrat in viata ta, vor iesi zilnic la joaca copiii nostri.

Esti cel mai bun prieten al meu, esti cel care m-a invatat sa iubesc animalele, sa fac curat la standarde de hotel ūüėÄ , cel care are grija de mine. Tu esti cel care are incredere in mine in fiecare zi, cel ¬†care m-a facut un om mai bun.

Multumesc parintilor nostri  pentru ca s-au iubit si pentru drumul pe care l-au croit pana acum pentru noi, si le promit lor, cat si tie, ca vom avea o calatorie minunata.

Abia astept sa traim cu pasiune si sinceritate fiecare clipa de acum in colo, si sa ne pastram si la batranete curajul de a ne deschide inima unul altuia asa cum facem acum.

Fie ca aceste doua bastoane, sa fie primele in care ne vom sprijini unul pe altul la batranete.”

 

semnat,

un liliac.

 

Eu azi sunt recunoscatoare pentru un an sfant cu tine.

 

Tu pentru ce esti recunoscator azi?

 


5 Comments

Nunta sufletelor- home made

Draga tei si draga liliac,

Dimineti la rand m-am trezit zilele acestea,  cu o usoara emotie in suflet. Ca si cum ceva trebuie sa se intample. Ca si cum trebuia sa fac ceva, sa spun ceva.

Asta pentru ca acum un an, pe vremea asta, pregateam una din cele mai frumoase zile din viata noastra: ziua in care ne-am unit sufletele: 15 iunie 2013.

Asa ca m-am gandit in postul de azi sa-ti descriu putin¬†povestea nuntii noastre, ¬†iar pe 15 iunie, iti voi recita¬†juramintele pe care le-am facut sotului meu, “teiul”. ‚̧

Pe sotul meu “teiul” l-am cunoscut acum 6 ani si ceva. Cand l-am vazut prima oara am stiut ca -mi voi uni sufletul cu el, noi in talpile goale, ¬†undeva la o biserica departe, cu doi martori. Pentru ca el mi-a oferit linistea si admiratia de a sta la trunchiul lui.

In final, a fost greu sa ramanem la doi martori, dar am facut un compromis pentru 50 de invitati: doar cele mai apropiate rude si prieteni. Stiu ca am suparat multi cunoscuti, dar daca ar fi sa dau timpul inapoi am face la fel:).

Ne-am dorit o nunta altfel. O nunta simpla, fara prea mult ‘fixativ’ ¬†si mancare pana cand ti se face rau. ¬†Asa ca ne-am ocupat singuri, cu ajutor din partea domnisoarelor de onoare de fiecare element mic si mare din aceasta zi de poveste.

Pana cu doua saptamani inainte de nunta, credeam ca nunta noastra va avea loc intr-un loc de vis, in Plaiul Foii,  in natura la http://popasulcraiului.ro. Aici aveam un scenariu complet, cu cai , ponei si calesti, dar  din pacate pana atunci nu primisem inca oferta exacta asa ca am decis ca trebuie sa ne relocam. :). Cam curajosi am fost daca ma gandesc bine acum, nu stiu ce alti miri nu aveau nimic planuit cu doua saptamani inainte.

Cumva planetele s-au aliniat si in cateva zile am gasit printr-o minune si biserica si locatia in care conceptul nostru se putea adapta usor.

Iata cateva din lucrurile care au facut din aceasta zi una luminata:

  • Pe “tei” mi-am dorit mult sa-l vad in alb ca mine in aceasta zi, asa ca a purtat un costum facut la comanda dupa modelul lui Aaron Taylor-Johnson din Anna Karenina care i-a venit minunat ; Ah, si cizme lungi de calaret ‚̧ ! Eu ¬†am purtat o rochita foarte simpla ¬†Parlor, din matase, fara corsete care-ti taie respiratia, cocuri , sclipici si tocuri cui. ¬†Cred ca ce m-a facut sa luminez a fost coroana de trandafiri vii din par.
  • Domnisoarele de onoare au fost ca niste “zane”;
  • Inainte sa plecam la biserica fiecare ne-am scris unul pe pantoful/cizma celuilalt un mesaj pe care sa-l purtam toata ziua;
  • Nu ne-am vazut in ziua nuntii inainte de biserica, dar mainile noastre s-au intalnit in tocul usii 10 secunde! A fost unul din cele mai emotionante momente din viata mea;
  • Nu m-am visat niciodata in vreo limuzina, yacht sau elicopter mergand spre intalnirea cu ” teiul”, asa ca daca nu am putut sa -l suprind cu caleasca cu cai albi cum imi planificasem pentru munte, am ales… un trabant! ūüėÄ
  • Imi plac florile la nebunie, dar niciodata nu am inteles averile date pe aranjamentele florale de nunta.Asa ca am contactat un producator de lavanda proaspata, iar in loc de vaze sofisticate am¬†¬†folosit borcane pe care le-am decorat cu dantela, ¬†si cred astfel ¬†ca am immiresmat nuntasii cu o amintire placuta; marturiile le-am facut cu mana mea, tot din manunchiuri de lavanda.
  • Intre copaci am organizat o expozitie foto cu multe din pozele noastre de cand ne-am cunoscut pana in ziua nuntii; iar intr-o lada de picnic am pus pozele parintilor, si bunicilor de la casatorie, cu multumiri pentru ca s-au iubit si ne-au deschis drumul noua!
  • Pe iarba am amenajat o zona de picnic, cu borcane cu lumanari, ¬†perne si paturi unde se”odihneau” domnisoarele;
  • Nuntasii nu au baut din pahare, dar au avut borcane personalizate , iar MISHU’s BAR le-a servit o limonada a dragostei delicioasa;
  • Mi-am dorit mult o capela in care sa ne spunem juramintele, asa ca noi si invitatii am venit pe rand in fata si ne-am impartasit sentimentele si gandurile bune! ¬†A fost un soc de emotii pentru toti vorbitorii, dar in final, zic ca s-a meritat. ūüėÄ
  • In timpul juramintelor mele, i-am facut cadou sotului “tei” prima pereche de bastoane colorate ! El are galben. Eu mi-am ales roz! Le avem in casa si acum, pentru ziua cand vom avea nevoie sa ne sprijinim in ele;
  • Am avut doua dansuri: primul a fost cel cu coregrafie inspirata din Anna Karenina, si a implicat si domnisoarele de onoare, pe ritmul celor de la Piano Guys-¬†Beethoven’s Secrets, si un dans rusesc cu invarteli, batut din picioare ¬†si scheme cum nu ma gandeam vreodata ca pot sa fac;

Din pacate nu avem filmare de la nunta, pentru ca al nostru cameraman, in care ne-am pus sperantele unor amintiri pe masura, a fugit din tara, cu filmarile si banii a zeci de nuntasi :(, :(, dar in fine, nu  au cum sa iasa toate parfumate nu?

Inchei prin  a va spune, ca am trait un vis.  Un vis mai frumos decat cel pe care mi-l imaginam.

Indiferent de varsta si circumstante, cred ca fiecare avem dreptul sa traim ceea ce visam. Si sa luptam pentru asta.

Sa visam altfel. Eu am visat la cel mai simplu  basm : in care un tei si un liliac, si-au unit sufletele in talpile goale in miros de lavanda.

 

Visul tau care este? Tu pentru ce esti recunoscator azi?