Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

“Atingerea ei inseamna intoarcerea acasa”, de Adrian profesorul tau de Tao Yoga

Draga copacel,

iti las mai jos un frumos text scris de colegul nostru http://adrianbajenaru.ro , story teller si profesorul tau de TAO YOGA pe care il gasesti si la studioul copacesc. Lui Adrian nu ii este frica de iubire si de FEMEIE, te las mai jos sa impartasesti cu el iubirea sa:

 

“După trei zile de lucru intens cu energia Yuan Qi am avut un vis profund, azi-noapte. Eram într-un foișor, iar în fața mea se afla o femeie pe care o admir mult, iar între noi era o chimie care nu poate fi descrisă în cuvinte, o al-chimie, să spunem. Atât de puternică era fuziunea dintre masculin și feminin, încât la un momentdat ne-am apropiat și aveam imboldul reciproc de intra unui în celălalt, dincolo de conotația sexuală.

Apoi, m-am trezit într-un câmp imens de energie Qi, o stare neutră de unde îmi puteam observa non-critic și pornirile animalice, dar și pe cele pozitive, m-am relaxat și am lăsat energia să curgă și să îmi penetreze meridianele mai bine.

Am reflectat mereu la Eternul Feminin, am căutat-O, idealizat-O, crezut că-mi este Jumătate, și cumva, am găsit mereu numai jumătăți. Cumva, cuvintele sunt de prisos pentru a descrie frumusețea Evei ce se-așterne înaintea Bărbatului Superior care s-a trezit în mine.

De aceea vă las în compania unui scurt eseu scris prin atingere Divină, parcă de către Sophie Bashford, căreia îi sunt recunoscător că a reușit să surprindă Femeia Superioară, mai bine decât aș fi putut eu să o fac:

Există un grup de femei prezente pe Pământ care sunt purtătoare ale flăcărilor necesare pentru evoluția omenirii. Ele sunt rare, unice, bijuterii ale anticului spirit feminin. Ele dețin mai mult curaj, rezistență și perseverență decât vă puteți închipui. Au pășit în tăcere mii și mii de ani, pentru a se afla din nou pe Pământ aici și acum, cu misiunea de a retrezi profundul suflet feminin pentru omenire și Pământ.
Ivindu-se din unul dintretemplele eterice ale lui Shakti în toate formele sale, femeile trezite pășesc cu picioarele goale pe pământ, strălucind în comunicarea cu Iubirea Divină, cu trupul suplu, fluid, energia Kundalini curgând liber, ochiul al treilea deschis pe deplin, din ele izvorând coduri cosmice ale adevărului, părul sălbatic, iar mâinile atingând rănile sufletului Mamei Pământ, iubind-o înapoi la viață.
Femeile trezite nu se autoproclamă salvatoarele acestui veac. Ele își continuă munca cu devotament, disciplină și o dedicare infinită pentru misiune. Toate vor pătrunde profund în propria suferință emoțională acumulată în urma suprimării conștiinței Zeiței. Această încărcătură karmică a rănii femininului va atinge un punct maxim în decursul acestei vieți, ele pornind astfel o autovindecare și autotrezire profundă.
Atuncicând aceste femei se vindecă, dau naștere unui efect de vindecare și transformare pentru generații întregi de femei, atât din trecut, cât și din viitor. Nu doar atât, puterile spirituale înnăscute ale acestor femei, care au petrecut eoni de ani devotându-și Sinele servirii Înaltului Feminin, sunt atât de catalitice, atât de creative și iluminatoare, atât de alchimizante – atunci când ele își revarsă intenția sacră întru aducerea lor înapoi în Unime, întregul univers primește o oxigenare de sânge divin.
Câmpul energetic al unei astfel de femei vă va face să experimentați o schimbare din punct de vedere spiritual. Sufletul vostru a ales să se conecteze cu ea, iar această femeie poartă informații profunde și mistice, vitale pentru evoluția ființei voastre. Toate aceste femei au încheiat înțelegeri prestabilite care le aduc în contact cu anumite persoane, în anumite momente. Deseori, acestea se corelează cu anumite faze ale lunii și tranzitări ale planetelor.
Toate acestea declanșează valuri de trezire în corpurile energetice ale celor cu care intră în contact. Ele vor fi mereu ghidate de către Înaltul Consiliu al Divinului Feminin pentru implementarea misiunii lor. Nu este o misiune ușoară – purtarea Torțelor sacre ale trezirii femininului. Pământul a suferit mult în urma ideologiilor patriarhatului, a vibrației fricii care blochează inima, pierzându-se astfel conexiunea cu vocea intuitivă, cu înțelepciunea corpului, și abandonându-se practica tăcerii. Atunci când conștiința umană se deconectează de la Inima sa, acționează din frică. Aceste acțiuni sunt mereu violente – fie din punct de vedere fizic, emoțional, mental și spiritual. Nu putem rămâne paralizați în frică, deconectați de la sufletul feminin!
Deschideți-vă către adevăr, prezență, profunzime, vindecare, acceptare necondiționată, încredere– de a fi văzuți și auziți pentru ceea ce sunteți în esență, și ascultați Vocea Zeiței. Cel mai probabil, ea va grăi prin intermediul unei astfel de femei trezite. În propriul său mod, prin sincronicitate divină, prin miracolele țesute de Lumina ei – Ea vă vorbește, umplându-vă inima cu nețărmuită iubire, hrănindu-vă trupul cu apele sacre ale pocalului său nesfârșit.
O cunoașteți. Este imposibil să nu o fi observat. Nu va fi cea mai țipătoare, nu va manipula, nu vă va face să vă simțiți vinovați pentru a fi în preajma ei. Ea nu lucrează la nivel de ego, ci de spirit. Iar spiritul nu se anunță pe sine, întrucât doar este.”
 Va asteptam cu iubire pe saltea la clasele de yoga!


Leave a comment

Nu voi mai uita niciodata sa-mi ud radacinile, de Alexandra

Draga copacel,

Alexandra este studenta la medicina. Este desteapta foc,  frumoasa, superba chiar, insa cel mai important este  “treaza” sau ales sa se trezeasca si sa-si prioritizeze viata.

Iti las mai jos gandurile ei  ce au inspirat-o de cand practiva yoga si cunoasterea de sine:

 

“Daca vrei sa fii fericit si sa stii cum e sa traiesti din plin, renunta la frica. Darama zidurile si da-ti voie sa fii vulnerabil. Nu poti sluji la doi stapani: frica si iubirea. Alege fericirea sau tristetea.
Trebuie sa traiesti in prezent. Trecutul nu poate fi schimbat, iar viitorul e o iluzie care iti scapa printre degete. Trecutul se joaca cu tine, punand stapanire pe puterea ta interioara.
Mereu am avut o frica de respingere. Mi-era teama ca nu sunt suficient de buna, suficient de frumoasa, desteapta, capabila, iar asta m-a tinut din a-mi urma visele si din a incerca.
Mi am dorit fericire si iubire, stiind cat pot oferi. Am avut temeri si m am asteptat mereu sa se intample ceva rau, sa se indeparteze orice era bun in viata mea.
Mintea mea nu se opreste niciodata, functioneaza non-stop, cautand sa rezolve probleme reale si inventate, scotocind prin labirinturile interioare si incapatanandu-se sa gaseasca solutia perfecta. Intoarce pe toate partile o situatie, pana cand ii schimba ireversibil istoria. Oare imi pot prescrie un antidot impotriva zbuciumului mintii?
Avand grija de tine din interior, poti muta munti. Yoga m-a ajutat mai mult decat m-as fi asteptat. Nu orice tip de yoga, ci yoga practicata cu dragoste in cea mai frumoasa gradina, unde crestem cu totii impreuna. Efectiv simti cum iti cresc radacinile de fiecare data cand parasesti studioul.
Meditatia si conceptul de a fi prezent in momentul de fata, constientizarea faptului ca nimic nu ne apartine, nici macar un obiect, o persoana, o amintire, ci doar clipa de fata, respiratia asta care te impiedica sa mori, au incercat sa calmeze agitatia.
Fii prezent in momentul asta. lasa controlul asupra universului inconjurator si gaseste control asupra mintii tale. Fa-o aliatul tau. gaseste motivatia interioara si tine-te de ea. intra in subconstient prin intermediul mintii tale si desluseste misterul.
Nu stiu despre voi, dar eu sunt obsedata sa detin controlul, in felul in care nu imi place sa fiu luata prin surprindere sau sa astept. Sa astepti e dureros. Sa uiti e dureros. Sa nu stii ce cale sa alegi, e si mai dureros. Am fost nevoita sa imi accept obsesia si sa incerc sa scap de ea. Nu e usor. Stau in fata destinului si vad cum situatiile imi scapa printre degete, iar eu nu stiu ce decizie trebuie luata. La yoga imi linistesc mintea si imi sadesc noi seminte pline de incredere si speranta.
Fiecare zi ne daruieste un nou inceput. Daruieste-ti clipa asta in care sa te unesti cu tine si sa faci alegeri pentru linistea ta.
Nu mai lasa ca fericirea ta sa depinda de altii. Nu uita, ne nastem si murim singuri. Ceilalti sunt in viata noastra temporar, invata ce poti din fiecare relatie.
Gandurile sunt totul. Alunga le pe cele rele, pentru ca sunt pline de viclenie, pun stapanire pe tine si fac ce vor din tine. Niste ganduri gresit pozitionate pot atrage o intamplare nefericita chiar si atunci cand ea exista doar in mintea ta. Mai bine fii naiv si cauta doar lucrurile frumoase, decat sa le regreti absenta.
Lasa convingerile limitative si preconceptiile. Cine esti tu cu adevarat nu atinge limite. Poti face orice.
Renunta la acuzatii si fa loc in inima pentru pace si iubire. Cauta exact ce anume te tine pe loc si renunta la rezistenta, control si capituleaza. Let go. Si viata se va aseza. Viata stie ce e mai bine. Nu forta lucrurile. Fa ce ai de facut, apoi ia loc. Nu te grabi. Pur si simplu ai incredere in proces. Trimite gandul in univers si el va stii ce sa faca. Totul se va intampla asa cum trebuie, asa cum iti doresti. Lasa obsesiile.
Noi atragem ceea ce suntem, cu ceea ce rezonam si vibram. Fii iubire si vei primi iubire. Tu esti cea mai importanta persoana din viata ta. In momentul cand vei crede asta, nimeni din jur nu va mai conta.
Odata ce te eliberezi de orice lucru pe care il tii strans, vei trai cum trebuie.
Nu trebuie sa cauti dragostea. Trebuie sa cauti si sa dobori toate barierele din tine care o tin afara. Cauta-te pe tine pe fundul sufletului tau si apoi hraneste-l cu ce are nevoie. Cauta sa te cunosti mai bine decat ar face-o oricine. Tu esti suficient. Cand vei realiza ca nimeni nu te poate completa, atunci va aparea persoana potrivita, care doar te va complimenta.
Renunta la atasamentul bolnav si lasa dragostea sa iti iasa prin pori si sa te elibereze de orice. Nu posedam nimic. Nu avem nimic. Decat pe noi.
Nu mai lasa intunericul sa te amageasca si sa te otraveasca. Daca in tine e bezna, cum poti da lumina celor din jur? Nu mai rani oamenii care incearca sa-ti aprinda lumina. Esti mai mult decat te consideri tu.

Am decis sa mor fata de trecut ca sa ma pot naste in prezent. Nu voi mai uita niciodata sa-mi ud radacinile 🙂


Leave a comment

Fetitele cresc în dorinţă şi ambiţie de a obţine ceva, în timp băieţii cresc cu frică să nu piardă ceva

DSC_0723 modified

Draga copac,

Vreau sa impart cu tine un concept interesant din psihosexologie, care te poate ajuta si pe tine sa intelegi un pic lupta asta intre feminin-masculin, intre EL si EA.

Marele Freud afirma ca femeile de mici “suferă” de invidia de p***s. Fetiţele descoperă că băieţii au ceva ce ele nu au şi dezvoltă de mici o invidie. În schimb baietii de mici observă că fetiţelor le lipseşte ceva şi cred că din cauză că “au greşit” ceva  l-au pierdut. Acestea sunt premisele care dau naştere unor dorinţe si nevoi diferite … de mici femeile se ambiţionează să obţină ceva ce consider că le oferă bărbaţilor avantaje, în timp ce băieţii se dezvoltă cu frică să nu greşească şi să fie…. castraţi.

” Invidia de p***s ” incepe la fetite cu tranziţia de la ataşamentul de mama la competiţia cu aceasta pentru atenţia tatălui, ele considerând-o pe mama vinovată de “lipsa” lor. Această invidie este eliminată de femei prin trei metode: când dau naştere, prin căsătorie sau având funcţii de putere. Deşi este o teorie controversată şi contrazisă de mulţi, mai ales de feministe, nu se poate să nu ne întrebăm dacă are totuşi şi consecinţe pe termen lung. Fetitele cresc în dorinţă şi ambiţie de a obţine ceva, în timp băieţii cresc cu frică să nu piardă ceva. Aceasta fiind doar una dintre abordările care ne despart şi ne diferenţiază inca de mici.

Suntem toţi conştienţi cât de mult contează să ne dezvoltăm la umbra unor sentimente pozitive sau negative. Suntem diferiţi, desi susţin egalitatea în drepturi în acelaşi timp susţin că nu suntem egali şi la fel. Trebuie să ne acceptăm diferenţele şi în loc să fim în competiţie cu celălalt sex trebuie să recunoaştem darurile cu care venim fiecare şi să facem echipă, să ne ajutăm unii pe ceilalţi să creştem împreună, nu în război.

Yoga inseamna unitate. Aceasta unitate inseamna in primul rand si aducerea in pace a femininului cu masculinul. Suntem impreuna in aceasta calatorie cu numele de … viata.

Ne vedem pe salteaua de yoga! Namaste!


1 Comment

Cand nu te mai vrea inapoi

Draga copac,

 

Vorbeam zilele trecute cu o prietenă dragă ce-mi spunea că are o întâlnire cu cineva după care suferă de 2 ani. Am rămas foarte surprinsă să o observ atât de emoţionată şi de plină de speranţă. Încerca să se încurajeze că poate nu mai simte nimic, că poate este doar o întîlnire de încheiere… dar am sesizat în inima ei speranţa “că poate”. M-a sunat apoi dezamăgită să-mi spună că întâlnirea a fost ok dar că el o doreşte doar ca prietenă, nu o doreşte ca femeie, nu visează noaptea la ea şi tot ea concluziona “un bărbat care te vrea, nu te lasă să aştepţi atât de mult, nu le lasă în incertitudine, nu îşi asumă riscul de a te pierde.”

Deşi nu îmi plăcea să văd suferinţa ei m-am bucurat să văd că după atât de mult timp de visat şi de asteptat, după atât de mult timp în care s-a blocat într-o persoană, in care nu şi-a dat voie să se elibereze şi să cunoască pe altcineva, acum realiza că este momentul să “let go”. Avea dreptate, atunci când lucrurile trebuie fie nu există “moment nepotrivit”, “indisponibil emotional”… pur şi simplu, persoana respectiva nu este pentru tine. Să te blochezi în cineva, să menţii legătura doar cu speranţă şi fantezie şi mai ales cu amintirea a ceea ce a fost, nu poate decât să-ţi facă rău ţie şi nimic mai mult.

Am pentru tine câteva întrebări pe care să ţi le pui dacă vreodată te descoperi în această situaţie.

1. Ce din tine crede că nu merită mai mult? E ceva din tine care crede că nu meriţi să fii iubit(ă)? Această afirmaţie poate fi doborâtă imediat, toţi merităm să iubim şi fim iubiţi, am fost creaţi pentru a experimenta iubirea sub toate formele ei. Nimeni nu are nimic în plus sau în minus la acest capitol. Indiferent de trecutul tău, de ce crezi că ai făcut sau nu, toţi merităm fim iubiţi, trebuie doar să credem asta şi să ne dăm voie, eliberându-ne de credinţele false care ne ţin blocati. 2. Consideri că nu eşti suficient(ă) încât să meriţi pe cineva care care să te dorească doar pe tine? Iubirea nu are explicaţii, pur şi simplu se întâmplă. Indiferent de ce ai auzit în trecut, adevărul este că niciodată nu vei fi suficient pentru persoanele nepotrivite. Această credinţă există doar în capul tău şi este o muncă personală, mai de durată sau nu, să o scoţi din capul tău pentru totdeauna.

3. Ce model de iubire ai primit acasă? Îţi este benefic sau ţi-ar folosi mai mult să te eliberezi de el? Modelul parental ne influenţează foarte mult relaţiile dar la un moment dat când devenim conștienţi de asta puterea de schimbare stă doar în mâinile noastre. Nu trebuie învinovăţit nimeni pentru asta, nici părinţii, nici noi, trebuie doar să ne dăm seama în ce fel ne afectează şi să luă măsuri.

4. Ce frici te ţin în loc? Îţi este frică de iubire? Îţi e este frică de “pentru totdeauna”, vrei o relaţie doar pentru că îţi este frică de singurătate? Vrei să umpli un gol?

5. Eşti varianta cea mai bună pe care o poţi oferi celuilalt sau încă eşti în formare? Încă te descoperi şi o perioadă de singurătate ți-ar fi mai benefică? Sunt mulţi factori care ne ţin blocaţi şi prin recunoaşterea lor, observarea lor, tranformarea lor ne putem schimba viaţa.

Nu este o muncă uşoară, poți căuta răspunsuri unde simţi, în cărţi, în cursuri, la psihologi, în yoga… răspunsurile sunt mereu în tine, acestea sunt doar instrumente care ne ghidează către ce trebuie să găsim în interiorul nostru. Îţi recomand o carte minunată – Cele cinci răni care ne împiedica să fim noi înşine de Lise Bourbeau, iţi va mai adăuga câteva întrebări şi îţi va aduce multe răspunsuri.

Namaste, ne vedem la clase sa ne vindecam!


Leave a comment

“Am inteles ca nu trebuie sa cersesc iubirea” de Miss E, un copacel din livada

 

Kapcsolódó kép

 

draga copac,

sunt uimita sa vad evolutia fetelor care- mi pasesc studioul. Si cand spun evolutie nu ma refer ca am facut progrese sa ne urcam pe pereti sau sa stam intr-o mana, pentru ca nu aceasta este viziunea mea asupra Yoga, insa ma refer la progrese inspre trezire si constientizare, inspre evolutie sufleteasca, inspre regasirea de sine.

Am rugat-o pe Miss E., una dintre studentele sarguincioase de la studio, sa-mi spuna cum a ajutat-o Yoga sa depaseasca iesirea dintr-o relatie care nu o ajuta sa creasca.

 “Atunci cand hotarasti ca e momentul sa incerci sa te vindeci singura, in viata ta incep sa aiba loc schimbari placute sau mai putin placute, carora uneori nu le intelegi rostul. Poate exista drame mai mari sau mai mici, situatii mai grave sau mai putin grave. Dar cred ca fiecare primeste atat cat poate duce sufletul lui. Pentru mine, o despartire produsa dupa aproape 5 ani de relatie m-a ajutat sa descopar multe lucruri despre mine si despre drumul pe care vreau sa il parcurg. 

La yoga am invatat printre altele sa ne eliberam de emotii captive si sa iertam prin mai multe tehnici. Una dintre ele benefica pentru mine a fost sa ma eliberez prin scris. Iata mai jos cateva randuri pe care le-am scris dupa o clasa de yoga intr-o scrisoare ” terapie “catre fostul meu iubit:

“Nu reuseam sa inteleg de ce nu doreai sa ne mutam impreuna, desi stai singur in apartamentul tau, iar eu in chirie. Aveam nevoie de ceva mai mult decat “Nu se poate acum, ai rabdare!”, auzit timp de un an si jumatate. Simteam ca doar ridicai ziduri, in directia mea. Nu am inteles nici de ce nu ai fost langa mine la inmormantarea tatalui meu, nici de ce nu voiai niciodata sa mergi la spital, cu mine, inainte de asta. De ce nu voiai sa vii sa dormi la mine niciodata si asteptai sa vin doar eu.  De ce nu iti asumai ceea ce spuneai si imi spuneai “Asta e! Asta sunt!”. Am trait cea mai frumoasa perioada a vietii mele, cu tine. Te vedeam the one, te vedeam omul cu care imi doream o familie, cu care urma sa am copii. Asta, pana cand am inceput sa imi ridic semne de intrebare, dupa ce mi-ai spus ca ar trebui sa avortez, daca raman insarcinata. Incepusem sa inteleg de ce nu visai niciodata, alaturi de mine despre cum va fi sa avem familia noastra sau care vor fi numele copiilor nostri. Taceai…

Odata ce ajungi sa iubesti o persoana, ea ramane pentru totdeauna in inima ta si asta simt si eu, legat de tine. Nu te judec si nu mi-am dorit sa te schimb. Am inteles, insa, ca nu acesta era drumul nostru, nu impreuna. Ca aceasta ruptura face parte din procesul meu de vindecare si, poate, mai tarziu, vom realiza amandoi ca acesta a fost cel mai bun lucru pentru noi. Trebuie sa recunosc ca am momente cand sunt, inca suparata pe tine si revoltata, ca “maimutica” din creierul meu inca e ranita si, uneori, se gandeste chiar sa se intoarca la tine, gandind, cel mai mult, la ce AR FI PUTUT FI  intre noi, daca m-ai fi dorit, cu adevarat. Imi tot spune ca acolo era bine si frumos. Este acea parte din mine care are nevoie de iubire din exterior, care sta sa o cerseasca, in ideea ca doar asa va fi fericita. Nu prea mai stiam cine sunt fara tine, atat de mult te doream langa mine si, de aceea, a fost greu si putin infricosator sa incerc sa ma descopar. Dar, cu ajutor copacesc, am reusit. 🙂 Si am ales sa plec.

Am inteles ca nu cautam  iubirea unde trebuie, ca nu trebuie sa o cersesc, ca nu trebuie sa o astept din exterior, ca nu eram tocmai fericita, acolo. Si a fost destul de dificil sa imi recunosc asta. Sa admit ca nu eram in punctul in care ar fi trebuit, dupa 5 ani, in locul in care ar fi trebuit.. . Probabil, si tu ai luptele tale interioare. Insa, nu le voi sti niciodata, nu voi sti niciodata ce ai simtit sau ce ai gandit, pentru ca refuzai sa imi vorbesti despre asta. Sper, insa, ca ele sa se opreasca, sa fii linistit si fericit. Indiferent de ce presupune asta. Atunci cand am hotarat sa plec si ai incercat sa ma readuci langa tine, de asta am refuzat. Pentru ca am inteles aceste lucruri. Am inteles ca ceea ce este fortat nu poate merge bine. Ca nu mai puteam fi inconjurati de iubire si liniste, impreuna. Pentru ca m-ai “ajutat” sa ma detasez, prin zidurile ridicate,  pe care am obosit  sa incerc sa le sar si Iti multumesc pentru tot ce am invatat de la tine si de la aceasta poveste insa acum sunt libera sa cred in mine si in iubire in continuare!

Am invatat ca pot gasi in interiorul meu iubirea de care am nevoie si ca nu am voie sa imi fac asteptari de la nimeni.  Iarta-ma ca am avut atatea, de la tine! Si ca am pus atata presiune pe umerii tai, cum imi spuneai. Am invatat ca ma simt atat de bine cu mine insami, facand lucruri pe care nu mai aveam energia sa le fac pentru ca o investeam pe toata, acolo, in ceea ce am fost noi.

Nu e totul roz, din momentul separarii, nu! Doar ca sunt norocoasa ca am invatat sa gestionez aceste stari de tristete, de vina… Sa imi dau timp, sa imi dau voie sa plang, sa fiu nostalgica, nervoasa, dar sa fiu rabdatoare cu mine, sa ma consolez, sa nu ma las acaparata de gandurile triste si sa imi spun ca va fi bine. Si asa va fi. E doar o perioada de tranzitie, in aceasta calatorie, dar de care sufletul meu are nevoie, ca sa devina mai puternic si intelept.”

Sora mea mi-a spus ca i se pare ca trec destul de bine peste despartire si ca ma apreciaza, pentru asta. Acest lucru vine ca urmare lucrului intens cu mine, luptei puternice cu gandurile mele negative, cu “maimuta” din creierul meu, care imi spune ca sunt vinovata, ca nu trebuia sa renunt, ca mi-am ratat “the one”-ul. Pentru ca, de ceva timp, descoperisem yoga si cat de mult ma poate ajuta si am inteles ca trebuie sa traiesc acest gen de experiente pentru a ma imbunatati.

De fiecare data cand ma simt pe autopilot, prada acestor ganduri si nu doar lor, yoga m-a invatat sa devin prezenta. Sa fiu constienta de mine, de ce se intampla in interiorul si in exteriorul meu si ca doar momentul de acum conteaza. Nu ce a fost, nu ce ar fi putut fi.

Nu ramane intr-un loc doar pentru ca te-a obisnuit acolo, pentru ca a devenit o zona de confort, din care nu iti mai vine sa iesi, desi nu iti este bine. Analizeaza-te si da-ti seama ce iti doresti, cu adevarat. Daca simti drumul pe care esti nu te duce acolo, schimba-l! Incojoara-te cu oameni care te merita. Seara, ca sa imi implantez bine in cap aceste ganduri, sa ma inconjur de liniste, pace si muuulta iubire, imi place sa evadez..in sufletul meu. Meditatia este ca o magie, pentru mine, care m-a ajutat mai mult decat orice altceva, poate, sa gasesc raspunsuri, solutii.

Oamenii din viata ta trebuia sa puna culoare acolo, nu sa implanteze neincredere in persoana ta, tristete, dzamagiri si sa iti stearga tie culorile. Iar cea mai faina chestie e ca tu detii controlul asupra tuturor acestor lucruri, absolut nimeni altcineva. E nevoie de un strop de constientizare si o secunda de curaj pentru a face schimbarea de care ai nevoie, de care nu trebuie sa iti fie teama pentru ca poate aduce mai mult bine decat te astepti.

Asa ca nu imi ramane decat ca lui sa ii multumesc pentru aceasta experienta care m-a ajutat sa ma descopar, sa ma cunosc, pentru aportul lui, in viata mea, iar mie imi spun ca ma asteapta experiente minunate si lucruri si mai bune, pentru mine. Si asa va fi! 🙂 Iar pe tine draga mea, daca ai o povestea asemanatoare cu a mea, daca ai o durere in suflet pe care vrei sa o eliberezi, vino la yoga si de ce nu , ia un pix si o foaie si lasa acolo tot ce te apasa.

Namaste, ne vedem la clase” E.


Leave a comment

Sa castigam esuand

Draga copac,

cine suntem noi sa hotaram daca am castigat sau am esuat in ceva? De unde stim care varianta este corecta?

astazi, am fost pornita dupa clasa de yoga sa impartasesc cu tine un mesaj puternic: Este oki sa esuezi, este oki sa dai cu nasu’ in asfalt, cu bata in balta, este oki uneori sa primim usi in nas si sa fim respinsi, sa esuam, sa dam gres! De ce? Pentru ca nu avem cum sa ne razboim unor legi, uneori lucrurile trebuie sa se intample intr-un fel ca sa mai intelegem ceva, sa evoluam, sa crestem , sa invatam.

Deseori aud la clase femei blocate in drama esecului “daca o sa esuez ca mama/tata”, “daca o sa ma paraseasca iar” daca o sa fiu iar data afara de la job” daca o sa-mi esuez menirea, viata” daca nu o sa fiu o mama/sotie perfecta bla blaaaaaaa”

Mai copaci, cum ar fi sa schimbam perspectiva si ca niste lei sa strigam in gura mare: “Sun Xlescu, am esuat in X domeniu si sunt Ok cu asta”. Va puteti imagina pentru o secunda in fata a sute de oameni, racnind ca un animal feroce asta? Cum va simtiti? Eu m-am simtit puternica, vulnerabila, autentica, umana!

Hei, oamenii se raporteaza la alti oameni, la reusitele dar si la esecurile lor, nu ne putem compara cu zeii, preotii si Maica Precista. Suntem oameni, si de aia gresim si o dam in bara ca sa invatam.

Sa va spun o poveste scurta: acum vreo 4 ani am fost invitata ca speaker la un event spa. Am crezut ca vor fi vreo 20-30 pers, insa aveam sa gasesc vreo 250 si super multe vedete. Alaturi de ei, un neica nimeni, un “eu” mic. M-am panicat, era sa lesin si eram convinsa ca o sa fiu praf. Apoi m-a iluminat o voce care mi-a spus” mai fata cum ar fi sa te duci acolo si sa le spui oamenilor alora ca e oki sa esuezi, ca e oki sa nu fii perfecta, ca e oki sa faci greseli, cum ar fi sa le dai un mesaj de la inima la inima si sa le aduci aminte ca sunt oameni nu zei?” Si asta am facut, m-am balbait, am plans de nu a inteles nimeni nimic, dar am trezit lumea. Am sculat 250 de oameni in picioare cu lacrimi in ochi care au ajuns la inima lor si au simtit. Si iata cu “esecul” meu s-a transformat in inceputul calatoriei mele de speaker motivational. Asta pentru ca am avut curajul de a fi eu, autentica, vie, puternica !

Deci acum te intreb pe tine: de ce crezi ca ai esuat si nu ai castigat? sau…. chiar crezi ca ai esuat? care au fost avantajele atunci cand crezi ca ai esuat? ce ai invatat? care au fost lectiile?

Cred ca de fiecare data cand ne asumam orice capitol din viata noastra fie ca e victorie sau esec, suntem victoriosi. Suntem responsabili si ne luam puterea inapoi. Atunci prototipul victimei se dizolva si suntem oricum castigati.

 

Namaste! Ne vedem la clase !


Leave a comment

Iubim ca niste sugari, din nevoie

Draga copac,

 

asculta-ma aici, iti vorbesc despre iubirea matura:

Habar nu avem sa iubim matur. Iubim ca niste bebelusi dependenti de sanul mamei. Avem nevoie de siguranta ei de protectia ei toata viata, nu putem supravietui fara mama cand suntem in fasa, cum spunea cineva atunci “mama este soarele nostru”. Suntem dependenti de ea, avem nevoie de ea. In viata de adult, aceasta este o iubire neadevarata. Nu mai suntem in pampersi si nu avem nevoie sa fim schimbati si totusi, tot ce facem este sa ne gasim parteneri care sa ne indeplineasca sau nu nevoile asa cum facea sau nu facea mama, cum ne tinea la san si ne hranea cu iubirea sa. Tanjim dupa dragoste ca niste sugari insetati toata viata….Dependenti.  Dar este oare dragostea  o nevoie, o necesitate, un drog?

Ramanem niste copii in lectiile iubirii pana cand murim, in “iubirea-carenta”care ne face sa ne exploatam partenerii ca pe niste unelte…. Este mai mult de atat oare?

Cred ca iubirea matura vine, cand cei doi sunt maturi. Un imatur se gaseste cu un imatur ( adica doi sugari), un matur cu un matur. Un matur nu se poate indragosti niciodata de un bebelus, nu are cum, nu se pupa legile Universului. Si oricat ne-am schimba noi partenerii sperand sa vina unul mai “bun” pana nu ne schimbam pe noi degeaba.

Cand devenim maturi? Cand ne revarsam, cand suntem totali, cand constientizam ca NU AVEM NEVOIE DE IUBIRE pentru ca deja o avem, si atunci suntem pregatiti. Poate vei crede ca sunt demodata in gandire, dar simt ca aceasta este iubirea pe care vreau sa o decopar acum. In care , indiferent de circumstante alegem sa iubim sis a traim iubirea: pe noi, natura, fiecare fiinta vine, pe El sau Ea. Nimeni din exterior nu determina iubirea noastra cand iubim matur, pentru ca nu mai este o nevoie, pentru ca deja suntem satui, bebelusi deveniti acum maturi si hraniti bine cu propria iubire. Celalalt poate sa rada de tine, poate sa-ti primeasca sau nu iubirea, poate sa fie blana si sa nu simta nimic, dar tu ramai la fel, complet, te reversi si daruiesti asa cum face Soarele, el nu se intreaba niciodata de ce nu-l incalzim si noi pe el.

Iubirea asta vine din relaxare, din abandon. Nu trebuie sa depui eforturi.

Ci doar sa fii ceea ce deja esti.

I U B I R E