uneori ramanem blocati intr-o situatie si nu putem merge mai departe: nu putem depasi o despartire, o dezamagire din partea unui prieten, o concediere, o invinuire, un esec de orice fel.
Sa nu poti sa mergi mai departe este unul dintre cele mai grave lucruri pe care ai putea sa ti le faci. Mai ales daca este vorba de cineva cu care tu deja te imaginai in viitor, intr-un fel sau in altul.
Din punctul meu de vedere cred ca primul lucru pe care ai putea sa -l faci este sa te asiguri ca ai facut tot ce ti-ar putea sta in putinta sa inchizi capitolul acesta din viata ta: sa spui tot ce aveai de spus, sa-ti deschizi inima, sa spui ce te-a deranjat si ce te-a facut sa suferi, sa spui ce simti, sa strigi in gura mare te iubesc sau imi pare rau. Sa plangi daca simti sa plangi. Sa iti permiti sa fii trist daca simti sa fii trist. Sa urli daca simti sa urli.
Sa iti iei un pic de timp liber pe care sa-l petreci doar cu tine, in care sa iti pui gandurile in ordine, si sa iti faci un plan cu lucrurile pe care ai putea sa ti le dedici doar tie: citit, calatorit, iesit in oras cu prietenii, petrecut timp in natura, in familie, sport, etc
Sa fii bun cu tine, sa te intelegi ca esti ok asa cum esti, sa gasesti puterea sa te ierti, pentru a putea sa ierti mai departe pe ceilalti, pentru ca iertarea ne ajuta sa mergem mai departe, nefiind despre ceilalti ci despre noi. Iertam ca sa ne dam pace.
Sa intelegi ca noi oamenii vedem realitatile total diferit, si pana la urma modul in care reactioneaza celalalt este doar o chestiune care il priveste doar pe el, nu pe tine. Pe tine ar trebui sa te intereseze doar de perspectiva si intelegerea ta.
Sa te iubesti. Nu este adevar mai mare ca acela ca nu putem primi cu adevarat iubirea si lucrurile noi in viata noastra, pana cand nu invatam ca iubirea trebuie sa inceapa cu noi, si astfel vom atrage deschiderea celorlalti intr-un mod natural.
Sa te inconjori de oameni buni, oameni de la care ai ce invata, care te apreciaza, care te ridica, care vad doar partile bune din tine.
Sa lasi timpul sa vindece ranile. Sa nu te mai compari cu ceilalti. Sa nu te mai judeci.
Si uite asa, intr-o zi te vei trezi si ii vei uita pe cei care te-au ranit.
Gata, e timpul sa nu te mai plangi si sa -ti vezi de viata ta, ca nimeni nu stie mai bine sa ti-o conduca decat tu. 😀
Drum bun copacule, te asteapta lucruri minunate! Uneori, cele mai frumoase inceputuri, poarta numele de cele mai dureroase sfarsituri.
stii cainele care se invarte in jurul cozii? 🙂
Ei bine, am multe cunostinte care se invartesc in jurul cozii iubirii neintelese, si care, se implica in aceleasi relatii lipsite de armonie la nesfarsit. Se intreaba de ce altii au mai mult noroc, de ce li se intampla numai lor sa sufere, sa fie dezamagiti sau parasiti, si spera, ca intr-un final, va aparea ca din senin un partener cu bagheta magica, care sa le ofere ceea ce ei isi doresc: iubire, intelegere, respect, fidelitate, incredere, etc..
Desi cazurile sunt diferite, totusi, ele au la baza acelasi pattern care se repeta. De obicei, aceste persoane invinuiesc partenerii sau alti factori externi, si nu isi pun o intrebare interioara sufletului lor: de ce atrag un anumit tip de parteneri? de ce cauta relatii bolnavicioase? cat de incompleti sunt ei astfel incat cauta sa umple acest gol in ceilalti? cat de dependenti sunt, si de unde vine aceasta dependenta? ce nu accepta la ei insisi, de poate respinge si pe ceilalti? ce masca poarta atunci cand se conecteaza cu partenerii lor, sunt ei insisi sau imaginea pe care partenerii ar astepta-o de la ei? se indragostesc de parteneri indisponibili pentru ca considera ca nu merita o dragoste adevarata, reala, curata?
Viata bate filmul, si la orice colt, ne invata lectia ei.
Ca in orice alta situatie, daca un lucru nu este rezolvat la timpul si locul potrivit acesta se va tot repeta la nesfarsit. Partenerii nostri sunt oglinzile noastre. Tot ceea ce ne deranjeaza la ei, sunt de fapt, lucrurile pe care nu le -am rezolvat cu noi dintr-o anumita perspectiva. O relatie ar trebui sa ne ajute sa ne cunoastem, sa ne vedem atat partile bune cat si pe cele rele. In loc sa ii acuzam pe altii, poate ar trebui sa facem un travaliu interior si sa vedem de ce are nevoie sufletul nostru. Sufletul nostru primeste iubirea noastra, sau respingerea noastra? Daca noi nu ne iubim, ceilalti cu siguranta nu o vor face in locul nostru. Mintea noastra ne pacaleste si ne face sa credem ca mai intai avem nevoie sa castigam iubirea celorlalti pentru a fi confortabili cu iubirea de sine, ne face sa purtam niste masti prin care sa impresionam cu ceea ce nu suntem. Mastile atrag alte masti, si tot asa..
In viata ne apar persoanele de care avem nevoie pentru a ne cunoaste mai bine.Cand ceva nu merge bine intr-o relatie, este ca un semnal de alarma ca ceva trebuie iertat, acceptat si reparat in interior. Fie ca o relatie ne face sa suferim, ea totusi trebuie privita precum o oportunitate de cunoastere interioara. D-zeu nu ne da niciodata mai mult decat putem duce.
Asa ca daca vei observa ca niste scenarii neplacute se repeta in viata ta, in loc sa pui piept, si sa aduni furie si ura, incearca un pic sa te detasezi, sa faci un pas inapoi si sa incerci sa te intelegi si sa nu judeci pe celalalt. Iar pe tine sa te ierti. Gandeste-te cu ce ai putea sa-ti mai hranesti sufletul pentru a nu mai cauta aceasta implinire/completare/dependenta in exterior. Incearca sa te pui si in papucii celuilalt si sa te privesti prin ochii lui, sa te analizezi, si cu compasiune si iubire sa identifici ce parte din tine te respinge si implicit respinge mai departe. Incearca sa fii sincer cu tine, sa te ierti, sa te accepti, sa te iubesti.
De asemenea poti sapa un pic in copilaria ta, poate o situatia similara ai trait-o cu parintii tai, ti-a ramas in subconstient, si nu ai acceptat-o. Poate este cazul sa inchei un capitol mai vechi.
O alta concluzie ar avea la baza, legea atractiei, care spune ca tot ceea ce apare in viata noastra este atras de noi, si toate se intampla in relatie directa cu ceea ce gandim, intrucat orice gand este o forta, are o putere foarte mare. Daca atunci cand esti in cautarea unei relatii te gandesti din start ca nu va merge sau vei cunoaste persona nepotrivita, pai asa va fi. Noi ne gandim prea mult la ceea ce NU VREM, nu la ceea CE VREM, si din pacate exact ce nu vrem atragem. Asa ca in loc sa te gandesti de fiecare data ca nu vrei sa te implici in relatii nearmonioase, ca nu vrei sa fii dezamagit din nou, mai bine te gandesti ca meriti sa iti intalnesti intalniti sufletul pereche cu care sa traiesti o iubire curata.
Universul, D-zeul tau interior nu vrea sa te faca sa suferi. El te ajuta doar sa te cunosti mai bine. El vrea ca tu sa iti rezolvi patternul din radacina ta interioara pentru a -ti gasi curajul de a-l controla in exterior, prin relatiile cu ceilalti. El vrea ca tu sa traiesti in pace cu ganduri pozitive pentru a-ti oferi exact aceleasi experiente pozitive in schimb.
Incearca sa- ti identifici singur lectia. Odata identificata si acceptata, poti lua masuri pentru ca lucrurile sa se intample exact asa cum vrei in viata ta, si vei incepe sa atragi oameni care sa te ajute sa cresti.
Nu in ultimul rand, incearca sa privesti cu recunostinta fiecare experienta din viata ta(buna sau rea), pentru ca uneori, cele mai dureroase sfarsituri poarta numele de cele mai frumoase inceputuri. ❤
Reale. Curate. Sincere. Armonioase.
Sufletul tau pereche este foarte aproape de tine:).
Este frumos sa vrei sa zbori pana la cer ca un balon plin de iubire si apoi sa te zdrobesti de tavan in mii de cioburi, dar parca la un moment dat, avem doar nevoia sa punem capul linistiti pe perna:). Azi ma gandeam ca nu as mai avea rabdarea, curajul si nebunia de a trai indecizia, nesiguranta si neapartenenta aia pe care o ai uneori la inceput de drum cu cineva cand:
1)te gandeai asa de mult la persoana cealalta incat uitai cine esti tu;
2)iti verificai telefonul din 5 in 5 secunde; Cand puteai ii verifica si telefonul lui/ei din 5 in 5 secunde:). Eventual, pe furis, la baie; 😀
3) erai obsedat/a, de ultimele cuvinte si le repetai in minte ca o poezie, gasind noi interpretari de fiecare data;
4) vroiai sa stai ca o lipitoare non- stop in contact, pentru ca daca te indepartai o secunda iti era frica sa nu dispara;
5) vroiai sa grabesti lucrurile fara nicio dorinta de sedimentare a lor;
6) vorbeai la telefon in nestire, sau trimiteai sute de mesaje doar ca sa te asiguri ca ai fost inteles;
7) spuneai vorbe foarte urate la nervi pe care apoi le regretai;
8) sufocai sentimentele traite, te napusteai asupra lor de frica sa nu “plece ” in alta parte, in special la altcineva ;
9) permiteai celuilalt sa te indeparteze atat de mult de viata ta incat el/ea devenea singurul lucru pe care il vedeai;
10) il/o urmareai ca un obsedat/a pe toate canalele de socializare pe care le aveai, ca si cum nu ai fi avut nimic de facut pentru tine;
Vorbeam cu o prietena zilele astea despre dragostea aia matura, dragostea aia fara fluturi in stomac care iti dadea viata si corpul peste cap, dragostea aia ca o patura calduta care iti ofera liniste, incredere si siguranta si te lasa sa pui capul linistit pe perna. Care iti permite sa te vezi pe tine, sa te admiri si sa te lasi admirat.
Eu azi sunt recunoscatoare pentru ca nu mai simt nevoia sa cercesc atentie.
Daca este sa fim sinceri nu ne revenim niciodata complet dupa ce inima ne-a fost sparta in bucati, dar ideea este sa o lipim cat mai bine, piesa cu piesa.
“Ai fost vreodată îndrăgostit? Oribil, nu-i așa? Dragostea te face atât de vulnerabil. Iti deschide pieptul si inima și înseamnă că cineva poate sa intre si sa faca dezastru acolo”~ Neil Gaiman
Deci ce facem?
Acceptam durerea.
Dragostea nu vine niciodata singura. Dragostea vine la pachet cu durerea. Dupa principiul Yin & Yang sau Roata Indiana.
Pana si cele mai frumoase povesti de dragoste au suisurile si coborasurile lor, pentru ca daca vrem sa experimentam urcusurile, atunci trebuie sa cunoastem si derdelusurile.
Acceptam infrangerile.
Nu castigam tot timpul in dragoste.
De multe ori suntem dezamagiti de persoanele la care tinem cel mai mult. Ideea este sa acceptam caderile fara rusine. Cu capul sus.
Sa zicem ca ne-am rupt o groaza de oase cand am cazut, dar pe de alta parte este o oportunitate sa ne luam un “scaun cu rotile performante 😀 ” si apoi, poate oameni noi vor aparea in viata noastra, ne vor da o mana de ajutor, si ne vor pune pe picioare.
Ne indragostim iar de noi.
Odata ce am acceptat durerea si infrangerile, este momentul sa ne dam forma noua, sa prindem viata, sa ne respectam pe noi, sa ne indragostim iar de noi.
Pentru ca dragostea incepe mai intai cu mine apoi cu tine, cu noi. Cele mai dureroase despartiri poarta numele de minunatele inceputuri.
Atunci poate vei cunoaste pe cineva care va creste flori in cele mai ranite parti din tine.
Si vei iubi din nou.
Si iti vei risca inima iar.
Si te vei lasa inghitit de iubire.
Si vei zbura pana la tavan.
Si poate te vei sparge iar.
Si daca se va intampla sa fii ranit din nou,
Inseamna ca cineva iti aduce aminte ca traiesti.
Si atunci,
Aseaza-te langa un copac cu mere si asculta merele care cad in jurul tau pe rand, unul cate unul… irosindu-si dulceata.
Si spune-i vietii cat de recunoscator ii esti ca ai gustat din copacul dragostei cat de mult ai putut.
Suntuncopac 