Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

“Am slabit 40 de kg pentru ca…. IUBIRE” de Anto, nucul din livada

Draga copacel,

Antonia, nucul este prietena noastra a copaceilor. O iubesc pentru ca are atat e multa vointa si viata in ea! O iubesc pentru ca a ales sa se iubeasca. Iata o poveste despre cum a reusit sa slabeasca 40 de kg si cat de frumos inspira in comunitatea sa Will Diet.

 

Vreau sa transmit atata iubire si in scris parca nu stiu cum. Vine navala si vrea sa se asterne toata. Dar o sa incerc sa redau o parte din lucrurile care m-au implinit si sa le umplu de iubire, cat se poate.Numele meu este Antonia, sunt Taur si am 1,58 m inaltime.

Pentru ca am gasit motivatia necesara am reusit sa slabesc 40 kg, intr-un moment cand am ales sa iubesc viata din nou.

La 20 de ani m-am trezit. Fizic. M-am trezit pentru ca ma durea soldul foarte tare cand ma ridicam in pat sau de pe canapea. Corpul meu incerca sa imi zica ceva. Aveam 96 de kilograme. S-au adunat pe nesimtite, in timp ce eram atenta la ce TREBUIA sa fac pentru altii, la cum TREBUIA sa fiu (nu fizic). Era un trebuie din afara, care nu tinea cont de ce imi dorea sufletul sau ce imi spunea corpul. Era un trebuie care a ridicat un zid intre mine si…mine.

Am incercat diete, am mers la nutritionisti, ba chiar mi-am dat toata bursa scoalara pe solutii care erau temporare. Am continuat sa caut raspunsuri si solutii in exterior, la cei care “stiau mai bine” ce am nevoie, pana m-am trezit a doua oara, cand mi-am dat seama ca ar fi bine daca as cauta raspunsuri in interior.

A inceput astfel o calatorie interioara superba, cu suisuri si coborasuri. Se face ca o data ce am inceput eu dantuiala asta, veneau si din exterior ghizi si ajutoare, care sa imi ofere sprijin si informatii despre hrana, despre miscare si despre sufletul si psihicul meu.

Pe masura ce “dansam” se topeau si kilogramele, iar corpul meu neglijat atata vreme devenea mai usor si mai sanatos.

Felul in care m-am separat de el, felul in care m-am comportat cu el atata vreme a lasat urme. Pe multe am invatat sa le iubesc si sa le apreciez ca urme si invataturi ale razboiului pe care l-am dus intre minte si fizic, dar si ca marturii ale puterii nemarginite pe care o are corpul meu. Totusi, o urma care imi statea ca un ghimpe in coaste si care forma un blocaj in imbratisarea feminitatii mele a fost cea pe care au lasat-o cele 41 de kilograme in minus asupra sanilor mei. Simbol al feminitatii, nu ii simteam ca parte din mine. Ani la rand am culisat intre acceptarea lor ca atare si optiunea de-a imbina exteriorul si interiorul, optiunea de a-i ajuta din exterior. Intr-un final am decis sa imi fac operatia de ridicare si augmentare. Poate te gandesti ca e o chestiune superficiala, poate ca te gandesti ca solutia trebuia sa vina din interior… Eu asta am gandit, uitand ca toata calatoria mea  a fost un melanj, o colaborare intre interior si exterior.  Cu toate acestea, am trecut peste cum TREBUIA sa fie si am decis sa aduc ajutor si din exterior.

Operatia pentru mine a venit in cel mai bun moment si mi-a aratat ca mai am lectii de invatat de la corpul meu. Am realizat ca trebuie doar sa il ascult si sa il sustin si ca nu exista separare intre minte, corp si suflet, intre interior si exterior Am inteles ca doar vazandu-l ca un tot imi pot gasi linistea, ca doar prin integrarea tuturor aspectelor mele si acceptarea ajutorului, fie el si din exterior, imi pot gasi pacea.

Acest dans minunat m-a facut si sa imi dau seama ca vreau si eu sa fiu un ghid si un sprijin in viata altora, ca vreau  sa dau si eu mai departe darurile pe care le-am primit si ca vreau ca asta sa imi fie viata.

Avem multe de oferit si noua si altora, in viata asta minunata, plina de iubire.

 

Daca ai rezonat cu ce am scris mai sus si simti ca un ghid din exterior te-ar ajuta, iti stau alaturi prin clipuri saptamanale  pe www.willdiet.me sau daca simti nevoia de un ghidaj special pentru tine, te pot sustine in cadrul sedintelor private de coaching pentru un stil de viata sanatos.

Te imbratisez cu toata inima,

Antonia

Nucul.”


Leave a comment

TEAM BUILDING-uri copacesti

DSC_0588

Draga copac,

Am fost corporatista pana sa fiu copac.

Am lucrat de la 18 ani in diverse corporatii, am trecut prin toate functiile, de la promoter de esantiaone de sampon,   la asistent, prezentator si producator TV,  jurnalist, executive si  senior account BTL si PR manager in agentii de publicitate si director de marketing national la cel mai mare centru de fitness din tara.

Stiu ce inseamna aceasta eticheta. Am invatat multe, foarte multe.  Am avut coborasuri cat si suisuri.  Usi trantite in nas si catapulte pana la cer.

Mai stiu ce inseamna si team building in cele mai multe cazuri. Din ce am vazut eu pana acum,  un prilej de “iesit din cusca” si “spart mintile” cu bauturica si alte vicii, sub umbrela a unei  pacaleli mentale ca “ne relaxam” :).

Relaxare… ce cuvant mare!

DSC_0887

Da, eu cred in relaxare si angajati relaxati, insa altfel de relaxare.  Eu cred ca daca esti relaxat, daca esti multumit tu in banca ta acolo, tu cu tine, nu “tu” angajatul companiei X, nu are cum sa nu-ti mearga bine si profesional.

Pentru ca am fost/sunt  de partea ambelor baricade, cred ca am solutii interesante pentru niste evenimente/workshopuri/ teambuildinguri/retreaturi altfel.  Cred ca pot motiva angajatii sa vada potentialul incredibil din ei. Cum? Facand apel la resursele lor de creativitate si  echilibru de toate felurile.

DSC_0690

Cred ca pregatirea mea in domeniul fitnessului, in zona spirituala si certificarea in dezvoltare personala ma pot recomanda pentru o colaborare interesanta:

  • Clase de yoga/ yogilates/pilates concepute cu abordari de dezvoltare personala evolutiva ;
  • Clase de respiratie/ mantras chanting/ meditatie pentru incepatori;
  • Jocuri/ workshopuri foarte interactive de dezvoltare personala pentru grupuri, care abordeaza diverse teme: detox de stress, sporirea increderii, gasirea de motivatiei, angajatul in relatia de cuplu, feminitate, Yin & Yang etc;
  • Psiho-drama / roll play. O tehnica de dezvoltare personala pe care o iubesc este aceea de a interpreta anumite roluri din viata noastra si a celorlalti pentru a exersa detasarea fata de problemele noastre. Este disctractiv si in acelasi timp foarte profund si emotionant.
  • Ateliere de creativitate: pictura intuitiva o terapie incredibila in eliberarea emotiilor si gasirea resurselor pentru a o lua de la capat, unde nu conteaza talentul tau la desen ci doar increderea in libertatea ta creativa;
  • Ateliere de mestesugarit: ateliere de realizat dream cathers, talismane, ofrande balinze, coalaje, etc;
  • Ateliere de meditatie prin dans: o meditatie activa.Este un dans constient care iti trezeste corpul si odata cu el mintea si sufletul. Fiecare nota muzicala, fiecare pas, fiecare pirueta este ca un partener de dans in aceasta poveste. Este langa tine acolo daca suferi sau daca plangi de bucurie. Prin terapia prin dans iti lasi pur si simplul corpul tau sa vorbeasca;
  • Cercuri de feminitate: Un ritual profund in care ne vom reaminti de forta feminina din noi  si vom celebra impreuna pasiunea, iubirea, frumusetea, increderea  si binecuvantarea de a fi femei in viata asta. Clasa va combina tehnici de dezvoltare personala prin cresterea increderii in feminitatea noastra, story- telling, psiho-sexologie, traditii stravechi de feminitate, elemente din yoga si  meditatie prin dans. Frumusete.
  • Clase de dezvoltare personala, miscare si creativitate pentru copiii angajatilor;
  • Meditatie prin fotografie in natura; etcDSC_0877

Am milioane de idei si in functie de personalitatea echipei pot concepe ceva din suflet care sa lase un “aha” in urma. Spre exemplu, la Google am simtit sa –mi desfasor practica in jurul “Puterii cuvantului”, la intalnirea Top-Performerilor din Asigurari si Banci , avand un public majoritar feminism le-am tinut un “Ritual de feminitate” de doua zile, pentru un brand de bebelusi m-am axat pe educatia mamei cum ca ea trebuie sa fie fericita si implinita inainte sa aiba asteptari de la copilul ei sa fie in asa fel.

DSC_0451

Daca iti suna interesant ce iti spun si daca simti ca am face o echipa buna impreuna propune-ma la cei in masura sa ia decizii pentru aceste activitati de relaxare altfel pentru angajati si hai la o plimbare in parc sa povestim.

DSC_0540

Ah, am uitat sa-ti spun ca in taberele mele toata lumea poarta nume de copaci, asa ca ai face bine sa te gandesti la unul care te reprezinta!

Namaste!

DSC_0060


Leave a comment

“Cum l-am gasit pe D-zeu in mine” de Piersic, un copac din Livada

DSC_0321

Draga Copac,

Pe Piersic l-am cunoscut aici. Piersic este un suflet bun, colorat si vesel. Intotdeauna are o vorba buna pentru tine si te poti baza pe ajutorul sau.  De asemenea, apreciez enorm la Piersic ca se pune mereu pe locul I, investeste in ea, se respecta  si isi stie valoarea.

Piersic este pe acest drum al cautarii spirituale de foarte multi ani, si mi s-a parut interesant sa aflu povestea ei :

“In acea zi de iarna, la focul de la semineul  de la Paltinis, de vorba cu copacelele din tabara ta, am avut o revelatie! Am simtit sa-ti spun povestea mea, intrucat am observat ca exista aceasta goana in jurul nostru de a experimenta mii de guru si activitati ezoterice, exista aceasta curiozitate a aflarii necunoscutului, a cautarii disperate a lui Dumnezeu, in miile de forme ale Lui.

Asa am inceput si eu, cautand  in altii si in altele. Insa in final ………….l-am gasit in mine.

De mic copil am fost altfel.Mama imi povestea  ca ma jucam cu prieteni imaginari luminosi 🙂 .Si pentru ca ai mei nu prea ma credeau,m-am enervat si am rugat un astfel de prieten sa se arate!Si a aparut in fata intregii familii o sfera alba stralucitoare iar intreaga camera a mirosit a trandafir.Pacat ca a hotarat sa “dispara” fix in televizor si acesta a explodat! Sa fi fost imaginatie, sa nu fi fost ? :))

Anii au trecut!Si cu ei numeroase intamplari,mai mult sau mai putin ciudatele! La 20 de ani am inceput sa practic yoga la marele profesor si orientalist Mario Sorin Vasilescu.Incercam sa ma inteleg,nu cautam mai mult decat sa fiu bine eu cu mine!Pentru ca ma obseda din copilarie aceeasi intrebare,repetata la infinit:”De ce doar povestea mea?De ce eu sunt un individ,un ego si nu sunt mai multi in acelasi timp?” Insa in acea vreme conceptul de Oneness nu exista…lumea traia in negura comunismului,yogis nu aveau carti,informatii si erau haituti de o societate care distrugea tot ce era diferit.

Nu mi-am fost credincioasa mie insami!Nu m-am respectat,nu am impus ceea ce dorea sufletul meu.M-am lasat influentata de sot,de societate.Apoi am platit aceasta deviere a sufletului printr-o “mare de singuratate si intuneric “pe care a trebuit sa o traversez pe la 30 de ani! Este grea plata tradarii de sine!

Dupa divort am ramas multi ani singura.Si atunci cautarile au reinceput,cu febrilitate!Mai intens,mai rapid era procesul de transformare,parca recuperam intr-un an cat altii in zece! Si mi s-au dezvaluit multe! Infoenergetica si tainele ei.Theta Healing.Devinatii pe sisteme antice.Mai multe tipuri si scoli de Yoga. Tehnici terapeutice diverse,masaje energetice,tehnici de tip Djuna,meloterapie pe frecvente,mantre,cristale si programarea lor,astrologie si astrodeva. Reiki,terapii cu Ingeri,diverse initieri. Toate mi-au alinat sufletul si mi-au adus o bucatica din cunoasterea de sine!Prin fiecare am recuperat cate un fragment al sufletului meu care fusese atat de spar in bucati.

Stiti acea tehnica japoneza care foloseste bucati din vase sparte si le imbina cu aur,recreeandu-le mai valoroase? Exact asta am facut eu!

Insa…. Insa tot lipsea ceva…miezul…esenta.. Eu nu imi gaseam starea de liniste interioara! Eu ma admiram pe mine…insa nu ma iubeam deplin! Si daca tu nu te iubesti pe tine…cum poti oferi iubire altora? Si atunci s-a produs un declick. Ajunsesem la 40 de ani.Cu un sot intelegator si acceptant,de data asta…care intelegea ca sunt diferita si am nevoi diferite fata de restul,de lumea “normala”!

Am fost la o manastire.Atat!Si nu era prima data cand mergeam in manastiri.Pot spune chiar ca am fost un copil si o tanara habotnica si nu,yoga nu m-a indepartat de religie si nici nu e “satanista” asa cum in mod eronat s-a creat o imagine negativa. Ba chiar pe la 34 de ani am stat 6 luni novice intr-o mare manastire la tarmul marii. Insa un Sfant Parinte cu clarviziune mi-a spus ca rostul meu este sa lupt in si pentru lume! Si atunci….ce a produs acest declick acum…dupa atata timp? Poate ca doar sosise momentul sa inteleg cel mai simplu,dar cel mai puternic lucru din lume Poate atunci…in “creierul” muntilor Fagaras,intr-o noapte cu stele,in timpul unei slujbe la un Altar in padure,inima mea s-a deschis.Si mintea mea a vazut uluita ceea ce cauta cu logica si cu ochii de ani in sir prin tot felul de experiente metafizice,in corp si in afara corpului:Mintea a vazut ca in Inima este Dumnezeu!Si a vazut ca Dumnezeu este in inimile tuturor,chiar si in cele ce pareau impietrite!Si ca Dumnezeu nu este separat de creatia Sa,ca de fapt Dumnezeu s-a dat pe sine Lumii sau Lumiilor in mii de particule de Har si Dumnezeire si este in Tot si peste Tot!Si Tot este conectat! Si am plans!De bucurie…de mirare…nici nu mai stiu! Dar din acel moment am gasit linistea mea interioara,care rezista oricarei presiuni din lume,oricaror incercari de a ma dezechilibra! Este Sursa puterii mele!EL! Si am inteles ca experientele sunt bune,dar nu obligatoriu necesare!Este suficient sa te poti intalni intr-un fel cu Dumnezeu din tine ca sa stii ca Sufletul este divin,nemuritor si invincibil! Si aceasta singura cunoastere iti poate aduce Totul!

Oricat l-am  cauta El este aici, acum.”

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY

Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea. Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!

 


1 Comment

De-a mama si de-a tata

de-a mama si tata

Draga mea fetita,

Asculta-ma aici:

 

te rog sa ma ierti ca nu ti-am mai  soptit de multa vreme nimic aici, iar tu ai facut atatea in toata aceasta perioada: te-ai ridicat in fund,  in 4 labute, m-ai strigat “mama”, apoi ai strigat “tata”, apoi ai cantat, ai gustat primele mancaruri, altele decat hrana sanului meu.

Chiar daca nu ti-am mai scris demult, iti repet a mia oara cat de recunoscatoare iti sunt ca ai venit in viata mea, in viata noastra si cate lucruri bune a trezit clopotelul guritei tale, in fiecare zi in sufletul nostru.

Mirosi a viata. Ne aduci aminte ca traim, ca suntem norocosi ca ne avem unul pe altul, si ca te avem pe tine. Ca suntem sanatosi.

Ma uit la tine cand dormi cum ti se umfla abdomenul, si inimioara ta iti pompeaza sangele miscandu-ti usor tricoul de pe piept, si nu imi vine sa cred ce miracol traiesc. Nu am fost niciodata mai fericita, mai implinita mai linistita. Merg pe strada cu tine si imi vine sa cant si sa dansez. Nu imi pasa ca ma arata lumea cu degetul. Sunt fericita, fericita tare si  recunoscatoare iti sunt tie si Cerului pentru pacea ce imi este data sa o traiesc.

Stiu ca m-ai ales pentru ca ai planuri cu mine. Vrei sa ma ajuti sa evoluez, sa mai cresc un pic, sa inteleg niste lucruri, aparent banale dar totusi esentiale: cine sunt si care e misiunea mea.

Sper sa nu te dezamagesc vreodata, iar daca te voi dezamagi si nu imi voi da seama, te rog sa ma ierti.

Aveai doar 5 luni cand mi-ai spus mama, si atunci am stiut ca am meritat sa port acest nume si iti multumesc. Stiu ca atunci cand nu ma zaresti prin camera, ma cauti cu privirea, iar mirosul sanului meu inca te linisteste atunci cand esti agitata. Cand am inceput diversificarea am fost un pic trista. Stiam ca laptele meu, paraul iubirii care te-a crescut pana acum va seca din ce in ce mai mult, si va face loc “unor ambalaje”  pe care le vei gasi poate “mai dulci si mai bune”.

Nu uita te rog cu cata dragoste te-am alaptat in fiecare secunda si o voi mai face atat cat vei mai avea nevoie de mine, nu uita ca prin seva mea ti-am transmis tot curajul meu, toata increderea, linistea, armonia, intelepciunea, lumina mea.

 Ma uit la chipul tau angelic  cum soarbe din mine pacea si parca vad un tablou cu ingeri.

Cine spune ca raiul nu este aici, in camera noastra atunci cand imi respiri cu gurita ta mica la piept  si cand  tu te joci asa de frumos cu noi   “de-a mama si de-a tata”?


2 Comments

O poveste despre un corp si suflet before & after

Draga Copac,

Pe Radu  l-am cunoscut acum vreo 2 ani si ceva prin prisma serviciului meu (marketing la cel mai mare lant de fitness din Romania). Se facea ca aveam nevoie peste noapte de un fotograf pe barter si Radu mi-a sarit in ajutor. Am rezonat cu Radu de la primul salut. Mi-am zis: “e clar, e copac de-al meu 🙂 “!  Eu cred foarte mult in relatiile interumane la locul de munca, eu cred in emotii, in sperante si idealuri. Eu cred in oameni si in reusita lor.

Si Radu avea o speranta si un ideal: sa slabeasca, sa alerge la maratoane si sa  predea cycling. Imi aduc aminte ca mi-a zis la telefon: “Va ajut cu foto.Te rog, ajuta-ma si tu! Vreau enorm sa slabesc!”. Determinarea unui strain mi-a facut pielea de gaina si m-a convins ca mi-as dori sa-l am pe ‘aproape, sa ma ajute si sa il ajut  si eu, atat cat pot.

Si l-am avut, si i-am urmarit evolutia, si sunt extrem de mandra si fericita pentru el. ❤

Iata povestea lui Radu:

“Ziua în care am plâns la alergat și în care mi-am dat seama: e datoria mea să-i fac pe alții să plângă”
de Radu Restivan
Acum ceva timp, am ieșit la alergat. M-am trezit la 6.30 dimineața, mi-am tras niște haine de alergare pe mine. Am coborât în fața blocului, mi-am făcut încălzirea, apoi am început să alerg spre parc. Până-n parc sunt aproape 2 km, pe care nu i-am simțit. Acolo, în parc, totul era pustiu. Doar câțiva oameni ieșiți cu câinii la plimbarea de dimineață. Orașul încă nu se trezise, totul era tăcut și un pic rece.
Alerg cu telefonul în mână. La fiecare kilometru parcurs, o voce îmi spune distanța, timpul petrecut și viteza alergării. Mă ajută să-mi reglez ritmul. În dimineața aceea l-am auzit prima oară când a spus “10 kilometers. Time…”.
Atunci a fost momentul în care mi-am dat seama. Anul trecut, fix în aceeași zi, mă chinuiam să mă leg la șireturi.Mi-a spus doctorul că nu-i OK să am peste 0,1 tone. Când am auzit cuvântul “tone”, ceva s-a cutremurat în mine, chit că el a spus-o ca pe o glumă. Eram un om trist, incapabil să își depășească condiția. Dar cel mai rău este că nici nu speram la o schimbare în bine. . Îmi era greu să mă închei la șireturi. Arătam ca o bilă. Totuși, îndrăzneam să visez: în luna mai 2014, i-am spus doctorului meu că am o mare dorință, aceea de a alerga un maraton în această viață. “La cum e situația în acest moment, nu prea cred, dar eu sper să reușești”, mi-a spus el. Eram prea gras, aveam articulațiile slăbite și câteva zeci de kilograme în plus. Repet, eram tare trist.

Mi-am oferit un nou inceput.Imi aduc aminte ca mi-am cumpărat pantofi de indoor cycling și am început să merg regulat la clasele de cycling de la World Class, chiar și de 10-12 ori pe săptămână, dimineața și seara. Aveam un program draconic si o dorinta nebuna de schimbare.  Am reusit sa slabesc 20 de kilograme.

Și iată-mă, fix un an mai târziu, trăind o dimineața perfectă. Reușisem să alerg minim 10 km, când cu un an în urma leșinam după 200 metri. Eram singur într-un parc imens, iar în câteva secunde m-a cuprins o emoție pe care nu o mai trăisem. Eram cu adevărat fericit că mi-am schimbat viața. Trebuia să fiu recunoscător pentru schimbarea prin care am trecut, pentru munca depusă și pentru oamenii care mi-au fost alături.
M-a pufnit plânsul în timpul alergării. Știu, nu e tocmai masculin să povestesc asta, dar așa a fost. Mi-am dat seama cât de norocos sunt. Cât de mult a contat că Andreea, copacul, a văzut ceva în mine și a avut încredere. Schimbarea este în fiecare dintre noi, iar scopul meu de acum înainte este să îi ajut și pe alții să plângă de bucurie că și-au depășit condiția. Că pot face lucruri la care abia dacă îndrăzneau să viseze.Mi-am dat seama ca dintr-un om de “0,1 tone” ( O Doamne, cum suna! ), am ajuns profesor de cycling si alerg la maratoane.
A fost dimineața aceea perfectă, în care am mulțumit pentru că sunt și pentru că pot. Și mi-am luat în serios misiunea: nu sunt un atlet desăvârșit și nici un model de performanță, însă știu cât de greu e drumul schimbării și care sunt bucuriile de la final. Iar pentru asta, promit ca zi de zi să fiu, atât cât pot, o inspirație pentru cei din jur. Și, de aproape jumătate de an, sunt câteva zeci de oameni care mă urmează în calea schimbării: la alergare sau la indoor cycling.
Dragă copac, îți spun sincer, simt o bucurie enormă când văd câți oameni reușesc să mobilizez în fiecare săptămână la cycling. Iar momentul în care ei îmi mulțumesc mă copleșește teribil. Îi iubesc mult mai mult pe cei din jur pentru că văd în fiecare un potențial enorm. Și la urma urmei, mi-am dat seama că toți suntem oameni simpli, egali, iar în sport ne putem găsi un prieten bun.
Am reusit sa devin cea mai buna versiune a mea, si sunt extrem de fericit.
Se poate.
Un copac implinit,
Radu”
Pe Radu îl poți urmări pe blogul lui, http://www.radurestivan.ro și pe canalul lui de YouTube, 321 Sport.

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea.

Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!  ❤


Leave a comment

Fericirea unui copil nu este in cosul de cumparaturi

yoga

Draga copac,

Fericirea nu este in cosul de cumparaturi sau intr-un like pe facebook. Nu este ceva ce poti sa castigi, sa primesti sau sa consumi. Fericirea este ACUM!

Jungla urbana in care ne aflam tinde sa-ti arate ca fericirea este undeva in exterior: o casa si o masina frumoasa,un cadou,  un job bine platit, o vacanta exotica. Uneori, prinsi un pic in vartejul asta al unei false fericiri, noi parintii, tindem sa credem ca fericirea copiilor nostri ar avea cam acelasi fundament.

Fiecare parinte isi doreste ca al lui copil sa fie fericit este evident, dar totusi, fericirea inteleasa de un copil poate fi total diferita fata de fericirea perceputa de noi adultii.
Ceea ce pentru noi poate parea banal pentru un copil este un miracol: o floare, un copac, o buburuza, un porumbel. De aceea noi suntem mai tot timpul posomarati, iar ei cu gura la urechi.Si atunci ma intreb, cine creste pe cine? Cine pe cine invata?
Intelegand ca fericirea unui copil de “acum” poate se poate proiecta si in viitorul lui de adult, noi parintii ar trebui sa ne folosim de aceasta cheie si sa-i ajutam sa evolueze cat mai armonios.
Si astfel, poate ar trebui sa intelegem, ca nu cel mai impopotonat botez, cel mai scump carucior, cel mai performant telefon, cea mai populara bona sau cea mai costisitoare scoala privata ar aduce zambetul pe chipul copilului nostru, ci poate ar trebui:

  • sa le multumim ca ne-au ales pe noi ca parinti si sa le spunem ca vom face tot posibilul sa ii ajutam sa evolueze ca spirite in mediul nostru;
  • sa le oferim timpul nostru, cat mai mult din timpul nostru;
  • sa-i implicam cat mai mult in activitatile noastre uzuale: la cumparaturi, in bucatarie, cand facem sport, curatenie etc..
  • sa-si vada parintii fericiti -fiecare luati separat, dar si impreuna;
  • sa le oferim prezenta in timpul petrecut cu ei, nu o holograma de parinte cu mintea la birou sau la cumparaturi;
  • sa le aratam insistent iubirea nostra infinita, sa le spunem “te iubesc” fara retineri si sa le oferim caldura bratelor noastre ori de cate ori au nevoie sa se adaposteasca;
  • sa ii lasam sa isi traiasca copilaria;
  • sa-i ascultam cand ne spun de lucrurile care le plac sau le displac, si sa tinem cont de parerea lor;
  • sa-i ajutam sa-si exprime parerile, emotiile, sentimentele, curiozitatile, fricile;
  • sa le intelegem limbajul corpului;
  • sa scoatem “copilul din noi” cat mai des la joaca cu copilul nostru;
  • sa ii asiguram ca sunt protejati si in siguranta la sanul nostru;
  • sa ii incurajam sa petreaca cat mai mult timp in natura;
  • sa ii lasam sa fie EI, nu ceea ce noi nu am resusit sa devenim;
  • sa le crestem increderea in ei si sa ii apreciem pentru tot ceea ce fac;
  • sa le aratam ca suntem modele demne de urmat, sa fie mandri sa ne calce pe urme;
  • sa le cultivam dragostea pentru frumos si simtul artistic;
  • sa radem, sa cantam in baie cu ei, sa dansam, sa facem glume, sa chicotim cu ei, sa le transmitem o energie pozitiva si armonioasa inca de la cele mai fragede varste;
  • sa le insuflam sa aleaga sa fie suflete mai bune, mai luminoase si mai armonioase decat am fost noi;

Copiii nostri sunt cea de-a doua sansa oferita de Creator sa avem o relatie parinte-copil asa cum ne-am dorit si cred ca este important sa intelegem ca drumul spre fericire incepe din copilarie, iar noi parintii suntem un factor decisiv in fericirea de adult a copiilor nostri. Apoi, se spune ca fiecare copil trebuie sa-si depaseasca parintii, adica sa mearga mai departe in lumina.Fiecare generatie trebuie sa -si aduca contributia. Asta inseamna ca noi ar trebui sa facem o treaba buna in viata asa, si poate, doar doua cadouri ar trebui sa le facem ca sa fie fericiti: unul ar fi radacinile si celalalt aripile.


Leave a comment

Joc Magia Recunostintei, Ziua 20- Aduceti recunostinta in zona inimii

inima

Buna dimineata!

Iata ca ne mai petrecem o Sarbatoare impreuna, Sfintele Pasti!  Ieri a murit tot ce era inferior in noi, iar maine vom invia ce este mai frumos, mai luminos, mai bun si armonios din noi. In inima noastra  creste mult verde in care va curge lumina, si se aude harpa ingerilor.

Acum mai mult ca niciodata trebuie sa fim recunoscatori, asa ca haideti sa ne incepem ziua cu mentionarea in scris a celor 10 binecuvantari, sa le citim  cu voce tare sau in gand,  si  sa nu uitam ca dupa fiecare motiv de recunostinta sa spunem de trei ori “multumesc”. Seara la culcare, vom lua piatra magica  in mana si vom alege cel mai bun lucru dintre cele care ni se vor intampla azi, pentru care suntem fericiti si recunoscatori.

IMG_1493dpp

TEMA NOUA-INIMA MAGICA

Tema de astazi este atat de draga mie, si se potriveste perfect Sarbatorilor Pascale de care ne vom bucura. Astazi, trebuie sa ne focalizam mintea in zona inimii, atunci cand suntem recunoscatori si spunem “multumesc”. Oamenii de stiinta spun ca atunci cand ne retragem in inima, pulsul acesteia devine mult mai armonios, fapt care contribuie la imbunatatirea sistemului imunitar si a starii de sanatate in general.

Eu clar sunt un spirit al inimii si nu al mintii, asadar iubesc sa ma intorc la inima mea ori de cate ori am nevoie.

In filozofia yogina, inima, cunoscuta drept chakra inimii reprezinta sursa de vindecare, compasiune si deschidere emotionala. Atunci cand deschidem chakra inimii ne centram mai mult fiinta, astfel incat vom gasi puterea de a ne vindeca suferintele, a  ierta,  a privi cu mai multa compasiune lucrurile, si a iubi mai mult si mai mult! Inima este sursa intuitiei si adevarului nostru. Cand invatam sa traim viata din inima nu din minte, ne vom reindragosti de noi, de tot ce ne inconjoara si poate ne vom gasi scopul.

Avem mai multe variante sa ne focalizam mintea in zona inimii: putem sa inchidem ochii si sa ne punem mana dreapta pe piept, asculdantu-ne bataile inimii dansand cu respiratia noastra si spunandu-i multumesc…….putem sa -i multumim inimii noastre conectandu-ne cu iubire la alta inima, asa cum am facut la evenimentul in parc, mai tineti minte?… sau, pur si simplu fiecare isi poate inventa propriul fel de a se conecta la inima lui.

Cu mana pe inima cititi cele 10 binecuvantari in gand sau cu voce tare, dar aducand recunostinta in zona inimii.

Va invit sa revedem videoul realizat la Roaba de cultura cu tema inimilor, va invit sa va intoarceti in inima voastra astazi, si sa gasiti puterea sa fiti mai buni, sa va bucurati de familie si sa experimentati iertarea si iubirea la cel mai inalt nivel!

Va iubesc mult  si va doresc Paste fericit! ❤ ❤ ❤

PS: daca doriti sa va alaturati jocului nostru, o puteti face oricand, dar trebuie sa incepeti cu prima zi!