Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

“Am slabit 40 de kg pentru ca…. IUBIRE” de Anto, nucul din livada

Draga copacel,

Antonia, nucul este prietena noastra a copaceilor. O iubesc pentru ca are atat e multa vointa si viata in ea! O iubesc pentru ca a ales sa se iubeasca. Iata o poveste despre cum a reusit sa slabeasca 40 de kg si cat de frumos inspira in comunitatea sa Will Diet.

 

Vreau sa transmit atata iubire si in scris parca nu stiu cum. Vine navala si vrea sa se asterne toata. Dar o sa incerc sa redau o parte din lucrurile care m-au implinit si sa le umplu de iubire, cat se poate.Numele meu este Antonia, sunt Taur si am 1,58 m inaltime.

Pentru ca am gasit motivatia necesara am reusit sa slabesc 40 kg, intr-un moment cand am ales sa iubesc viata din nou.

La 20 de ani m-am trezit. Fizic. M-am trezit pentru ca ma durea soldul foarte tare cand ma ridicam in pat sau de pe canapea. Corpul meu incerca sa imi zica ceva. Aveam 96 de kilograme. S-au adunat pe nesimtite, in timp ce eram atenta la ce TREBUIA sa fac pentru altii, la cum TREBUIA sa fiu (nu fizic). Era un trebuie din afara, care nu tinea cont de ce imi dorea sufletul sau ce imi spunea corpul. Era un trebuie care a ridicat un zid intre mine si…mine.

Am incercat diete, am mers la nutritionisti, ba chiar mi-am dat toata bursa scoalara pe solutii care erau temporare. Am continuat sa caut raspunsuri si solutii in exterior, la cei care “stiau mai bine” ce am nevoie, pana m-am trezit a doua oara, cand mi-am dat seama ca ar fi bine daca as cauta raspunsuri in interior.

A inceput astfel o calatorie interioara superba, cu suisuri si coborasuri. Se face ca o data ce am inceput eu dantuiala asta, veneau si din exterior ghizi si ajutoare, care sa imi ofere sprijin si informatii despre hrana, despre miscare si despre sufletul si psihicul meu.

Pe masura ce “dansam” se topeau si kilogramele, iar corpul meu neglijat atata vreme devenea mai usor si mai sanatos.

Felul in care m-am separat de el, felul in care m-am comportat cu el atata vreme a lasat urme. Pe multe am invatat sa le iubesc si sa le apreciez ca urme si invataturi ale razboiului pe care l-am dus intre minte si fizic, dar si ca marturii ale puterii nemarginite pe care o are corpul meu. Totusi, o urma care imi statea ca un ghimpe in coaste si care forma un blocaj in imbratisarea feminitatii mele a fost cea pe care au lasat-o cele 41 de kilograme in minus asupra sanilor mei. Simbol al feminitatii, nu ii simteam ca parte din mine. Ani la rand am culisat intre acceptarea lor ca atare si optiunea de-a imbina exteriorul si interiorul, optiunea de a-i ajuta din exterior. Intr-un final am decis sa imi fac operatia de ridicare si augmentare. Poate te gandesti ca e o chestiune superficiala, poate ca te gandesti ca solutia trebuia sa vina din interior… Eu asta am gandit, uitand ca toata calatoria mea  a fost un melanj, o colaborare intre interior si exterior.  Cu toate acestea, am trecut peste cum TREBUIA sa fie si am decis sa aduc ajutor si din exterior.

Operatia pentru mine a venit in cel mai bun moment si mi-a aratat ca mai am lectii de invatat de la corpul meu. Am realizat ca trebuie doar sa il ascult si sa il sustin si ca nu exista separare intre minte, corp si suflet, intre interior si exterior Am inteles ca doar vazandu-l ca un tot imi pot gasi linistea, ca doar prin integrarea tuturor aspectelor mele si acceptarea ajutorului, fie el si din exterior, imi pot gasi pacea.

Acest dans minunat m-a facut si sa imi dau seama ca vreau si eu sa fiu un ghid si un sprijin in viata altora, ca vreau  sa dau si eu mai departe darurile pe care le-am primit si ca vreau ca asta sa imi fie viata.

Avem multe de oferit si noua si altora, in viata asta minunata, plina de iubire.

 

Daca ai rezonat cu ce am scris mai sus si simti ca un ghid din exterior te-ar ajuta, iti stau alaturi prin clipuri saptamanale  pe www.willdiet.me sau daca simti nevoia de un ghidaj special pentru tine, te pot sustine in cadrul sedintelor private de coaching pentru un stil de viata sanatos.

Te imbratisez cu toata inima,

Antonia

Nucul.”


Leave a comment

Activia m-a intrebat cum traiesc eu InSync

dsc_0949-modified

Draga copac,

Multa lume imi spune : “Vai, ce dragut de tine, stai toata ziua,  te fotografiezi fericita in rochii cu spatele gol si talpile goale in pozitii de yoga, fara nici o grija, fara nici un stres…”

Este adevarat ca, in acest moment, starea mea este una foarte buna, insa am  muncit enorm cu mine ca sa ajung aici. Duc o munca de auto-cunoastere si dezvoltare personala continua ca sa-mi intretin aceasta stare de spirit. La propunerea brandului Activia, odata cu lansarea initiativei ”Traieste InSync”,  impartasesc cateva dintre lucrurile care ma inspira sa ma simt in armonie cu mine si sa-mi valorific la maxim potentialul si calitatile.

Ca in oricare alt domeniu, este nevoie de perseverenta si vointa. Totusi, nu tot timpul sunt vesela. Uneori ochii mei sunt tristi, alteori plang, zambetul meu este dezamagit sau privirea mea este stearsa. Ca si tine, sunt o femeie cu experiente, o femeie care a si suferit, o femeie careia i-a fost frica de ea insasi, de relatia ei.  In final, insa, am devenit o femeie care se accepta exact asa cum este. Am invatat ca ceea ce ma tinea pe loc se afla inauntrul meu. Treptat, mi-am dat seama ca trebuie sa-mi reevaluez relatia cu vocea mea interioara si sa o folosesc in avantajul meu.

Pana la urma, este vorba despre acceptare si blandete!

Si ca sa realizezi ca sunt o femeie ca si tine, vreau sa-ti mentionez cateva din momentele mai grele si cum am reusit eu sa le depasesc. Iata cum am reusit sa imi gasesc armonia in viata profesionala si cea personala, sa fiu in sincron si sa devin InSync cu mine si cu ceilalti:

  • Primul moment in care am luat decizia de a incepe blogul/proiectul meu de yoga si dezvoltare personala, “Suntuncopac”, a fost acum 4 ani. Nimeni in afara de sotul si sora mea nu a avut incredere in mine. Toti spuneau ca sunt nebuna. Mi-am pierdut multi prieteni, insa am castigat altii noi. Si, totusi, iata ca visul meu – yoga,  a devenit un trend , a luat amploare si a devenit un stil de viata.  Ma bucur ca am avut incredere in visul meu. Cum am reusit? Mi-am urmat intuitia, vocea din interior care ma asigura in permanenta ca merg pe drumul cel bun. Mi-am transformat vocea critica interioara in cel mai de nadejde aliat.
  • Imbratisarea feminitatii si a deschiderii mele emotionale mi-a adus, uneori, perceptii diferite din partea altor femei. Oamenii judeca fara sa cunoasca povestile celorlalti. Da, imi iubesc corpul si feminitatea si nu consider ca trebuie sa le ascund. Cred ca ne-a fost dat sa evoluam impreuna in aceasta viata. Cred cu tarie ca pot fi spirituala si pe tocuri si in talpile goale, si cred ca pot fi extrem de buna in ceea ce fac si cu ruj pe buze. Cum trec peste aceste obstacole si cum reusesc sa raman InSync? Ma iubesc si mai mult, ma accept, ma inteleg. Iubindu-ma pe mine, inteleg si respect mai usor lumea inconjuratoare care, uneori, din suferinta proiecteaza lucruri in exterior.
  • Relatia cu sotul meu – cum reusesc sa mentin echilibrul astfel incat sa ma simt InSync in relatia mea? Desi este sufletul meu pereche, relatia cu el nu este tot timpul roz. Partenerii nostri sunt oglinzile noastre menite sa ne ajute sa ne vedem mai bine. Sotul meu este extrem de diferit fata de mine, fiind foarte pragmatic, serios, rational, obsedat de curatenie, fix opusul meu. Eu sunt visatoare si afectuoasa. Diferentele acestea intre noi duc uneori la certuri si usi inchise. Cum trec peste? Realizez ca iubirea noastra este perfecta,  insa comunicarea nu este. Realizez ca lucrurile care ma deranjeaza la el sunt fix lucrurile pe care ar trebui sa le imbunatatesc la mine.  Inspir, expir cand sunt nervoasa , meditez, spun rugaciuni, si ma uit la fetita noastra care este rodul iubirii noastre pure. Apoi ma uit in ochii lui si ii multumesc ca m-a ajutat sa ma regasesc;
  • Rolul de mama – cum imbin acest rol cu celelalte din viata mea . Da, am avut o sarcina usoara si fiica mea este un inger, insa am muncit mult ca sa ajung in acest punct. Am citit sute de carti de parenting, de relaxare, respiratie si pregatire a mamei, am meditat, am facut yoga, am avut incredere in mine. Accept uneori ca nu sunt perfecta, accept ca ofer cat si cum pot, si inteleg ca trebuie sa am grija de mine inainte sa-i pot oferi ei particele din mine. Am incredere ca reusesc pentru ca totul porneste din interiorul meu, din modul in care imi rezolv propriile conflictele launtrice si devin mai echilibrata.
  • Facturile – cum nu las sa ma acapareze grijile financiare. Am renuntat la 15 ani de cariera in marketing/management. Am lasat in spate studii, cursuri, multi  bani investiti in perfectionarea mea in acest domeniu… pentru a sta in lotus ! Este grozav, nu exista job mai bine platit decat cel care-ti ofera  linistea. Sunt, insa, luni petrecute la studio in care ma intreb daca-mi pot acoperi chiria, pentru ca am cheltuieli foarte mari. Cum trec peste ele? Cu incredere ca pasiunea, iubirea si intentiile bune intotdeauna vor fi rasplatite. Si asa este, din neant apar proiecte pe langa, comenzi la rochii, retreats, invitatii la evenimente,  care ma ajuta sa nu ma blochez in aceasta sfera si sa evoluez;
  • Creativitatea este atuul meu principal, dar care uneori ma oboseste. Sunt un spirit extrem de creativ, am har la scris, toate clasele mele sunt diferite, la fel si exercitiile de coaching. Totusi, desi este un dar, uneori se transforma intr-o provocare. Si, deseori,obosesc tare.  Ca sa pot sa-mi intretin creativitatea si  sa-mi ating potentialul maxim cand vine vorba de inspiratie, citesc o carte la 3-4 zile, merg in continuare la multe cursuri de inspiratie si meditez. Aceste lucruri nu vin din neant, ci printr-un efort si o munca sustinute continuu.
  • Cum depasesc momentele melancolice si mahnirea. Uneori sunt furioasa si mai scap cuvinte nu foarte frumoase, alteori fara motiv cad pe ganduri in contemplatie si tristete duse la extrem. Hei, sunt si eu om, e normal! 🙂 Cum reusesc sa ma recalibrez, sa imi gasesc momentul InSync care ma ajuta sa merg mai departe? Realizez ca eu nu sunt egala cu gandurile si actiunile mele . Imi accept umbrele si incerc sa ma inteleg, sa aflu lucruri noi despre mine, sa ma recalibrez. Ce functioneaza cel mai bine? Sa transform supararea si furia in arta. De aceea, scriu articole, pictez, dansez si merge tare bine!

Inchei prin a-ti spune ca suntem toate la fel. Toate venim pe aceasta lume ca sa experimentam! Uneori nu traim numai bucurii, ci mai trecem si peste obstacole, lucru care este normal si care ne conduce, in cele din urma, catre un drum frumos.! Toate avem nevoia de a fi iubite si de a iubi, insa, sa nu uitam sa ne iubim si pe noi insene! Cand avem o relatie buna cu criticul nostru interior ne simtim bine si in echilibru cu noi insene si cu restul lumii. Aceasta influenta pozitiva se reflecta in toate aspectele noastre. Tu cum traiesti InSync? Te invit sa urmaresti pagina de Facebook Activia luni de la ora 18.00, cand alaturi de Oana Stoianovici (coach transformational), vom impartasi modul in care ne gasim echilibrul in fiecare zi.


Leave a comment

De ce fac yoga

 

Draga copac,

As vrea sa impartasesc si cu tine cum yoga m-a ajutat  si cum am decis ca drumul meu in viata este altul, acela de a ma intalni cu mine.

Prima oara am intrat la o clasa de yoga acum vreo 12 ani.Toata viata am crezut ca am un  corp flexibil si suav, dar prima experienta la yoga a fost una in care eu m-am simtit ca un dulap. A urmat o pauza lunga de vreo 7 ani, apoi, acum vreo 5 ani,  am inceput sa frecventez cateva din clasele celui mai mare lant de fitness unde am condus departamentul de marketing. O sa fiu foarte sincera cu tine si o sa-ti spun ca prima oara am fost curioasa de aceasta disciplina pentru ca am studiat corpurile clientilor care practicau yoga si nu am vazut ceva mai armonios si mai frumos la nicio alta clasa sportiva. Imi doream si eu un corp frumos!  Si mi-am construit un corp frumos, mi-am imbunatatit considerabil postura apoi am inceput sa practic si singura acasa. In scurt timp, ceva brusc s-a intamplat in mine. Incepeam sa plang, fara rost in timpul practicii, la inceput m-am speriat insa apoi am inteles ca este de bine 🙂 . Ca imi era atat de dor de mine. Ca sunt in siguranta. Pe  salteaua de yoga s-au intamplat minuni: am explodat in creativitate, aveam milioane de idei, simteam  ca iubesc pe toata lumea, m-am detasat in timp de toate situatiile, persoanele care ma indepartau de mine, am inceput sa dorm ca un bebelus, sa ma indragostesc de corpul si de fiinta mea  si cel mai interesant dintre toate sa fiu curioasa cine sunt.

De atunci tot caut raspunsul la intrebarea asta: Cine sunt? Cine sunt? Si este atat de interesant acest drum al cunoasterii de sine.

In primul rand ce este yoga? Pai yoga nu este o religie si yoga nu este sport, asta este clar! Yoga este o disciplina cu peste 5000 de ani tradititie la fel de serioasa precum matematica sau fizica. Yoga -adica “yuj” in sanscritia inseamna uniune: uniunea noastra cu natura-mediul inconjurator, cu oamenii si nu in ultimul rand cu noi insine, cu corpul nostru si ceea ce traieste in el- spiritul nostru. Cred ca yoga este o forma de eliberare, libertate, iubire si pace . Este o forma de auto cunoastere. YOGA ESTE UNIUNIEA CORPULUI CU MINTEA SI PROFUNZIMILE SUFLETULUI.

In afara de beneficiile fizice (le-am mentionat mai jos), pe saltea am invatat atat de multe. Yoga ne invata sa ne acceptam pe noi la toate nivelurile: corpuri, personalitati, ganduri, emotii si la fel sa le acceptam si sa le respectam si pe ale celorlalti. Ne invata sa ne punem in calitate de observatori si sa nu ne mai asociem cu bolile, esecurile, necazurile, gandurile noastre doar sa realizam ca sunt anumite capitol din cartea vietii noastre prin care merita sa trecem ca sa mai invatam cate ceva despre noi. Yoga ne invata sa fim prezenti, sa ne intoarcem in singurul moment care conteaza acesta de acum si de aici, pentru ca nici in trecut nu mai putem schimba nimic nici in viitor nu ne putem teleporta.

La yoga invatam sa respiram! Dar nu sa repiram mecanic, ci sa realizam ca respiratia este darul vietii noastre si cat de recunoscatori ar trebui sa fim pentru fiecare gura de aer!

La yoga am invatat sa mi iubesc fiecare particica din corpul meu, sa il respect si sa il onorez. Si stii cat de repede mi-a raspuns inapoi? Acum corpul meu este templul meu, si in el am spatiu sa ma cunosc.

Pentru ca mi-am permis in timp sa ma relaxez si pentru ca doar atunci cand esti relaxat te poti auzi, la un moment dat am realizat ca am devenit cea mai buna prietena a mea, cea mai buna mama, iubita, toate aceste layere erau in mine si nu mai era nevoie sa alerg ca nebuna in exterior dupa atentie,  sa cersesc dupa iubirea celor din jur cand am descoperit ca sunt completa, ca aceasta iubire este deja in mine, trebuie doar sa-mi permit sa ma accesez.Am invatat sa ma iubesc atat de mult incat in timp toate relatiile mele s-au imbunatatit iar cele care nu imi erau prielnice s-au evaporat in pace. Pe salteaua de yoga  am invatat ca pot sa renunt la atatea lucruri: la regrete, la dezamagiri, la razbunari, la relatii inutile, la ura, la invidii, la vicii,  la hainele care nu-mi mai plac, la televizor, telefoanele de politete, etc. M-am eliberat de tot ce nu imi era de folos.

Pe scurt, pe mine   Yoga m-a ajutat sa renasc. Sa respir din nou. Yoga m-a adus acasa, in casa inimii, acolo unde sunt de mana cu mine.

Si da, Yoga este pentru oricine, nu conteaza varsta, greutatea, functia la job. Conteaza sa vrei sa faci un pas inspre tine.

Despre cateva dintre beneficiile fizice/de sanatate de care iti vorbeam:

Creste flexibilitatea/mobilitatea

Intareste musculatura corpului

Iti corecteaza postura corpului

Iti energizeaza coloana vertebrala- stii vorba aia ca varsta unui om este data de varsta coloanei vertebrale?

Intareste structura osoasa

Controleaza tensiunea arteriala

Creste sistemul imunitar

Imbunatateste sistemul circulator, respirator, cardiovascular, reproducator, digestive

Creste puterea de concentrare

Imbunatateste calitatea somnului

Reduce stresul, anxietatea, previne depresia

Sunt multe multe de povestit despre yoga, este un izvor nesfarsit de cunoastere.

Daca rezonezi cu mine te rog sa-mi scrii la suntuncopac@gmail.com sau te astept la studioul meu de yoga din Calea Victoriei 26.Eu m-am certificat international in 200 de ore de Yoga in Bali (unde am stat 3 luni), cu cea mai mare scoala de Yoga din US si in Yoga Feminina cu Ann Da Silva si Keiko din China, iar alaturi de Move-On, drept trainer de Pilates. Clasele mele de yoga dureaza 90 de minute, integreaza si exercitii de dezvoltare personala si toate se adreseaza si incepatorilor. Printre altele, organizez retreaturi in tara si in Indonesia, clase private si workshopuri pentru corporatii.

Vei simti daca locul tau este in casuta mea copaceasca 🙂 !

http://www.suntuncopac.com. Programul claselor aici


2 Comments

O poveste despre un corp si suflet before & after

Draga Copac,

Pe Radu  l-am cunoscut acum vreo 2 ani si ceva prin prisma serviciului meu (marketing la cel mai mare lant de fitness din Romania). Se facea ca aveam nevoie peste noapte de un fotograf pe barter si Radu mi-a sarit in ajutor. Am rezonat cu Radu de la primul salut. Mi-am zis: “e clar, e copac de-al meu 🙂 “!  Eu cred foarte mult in relatiile interumane la locul de munca, eu cred in emotii, in sperante si idealuri. Eu cred in oameni si in reusita lor.

Si Radu avea o speranta si un ideal: sa slabeasca, sa alerge la maratoane si sa  predea cycling. Imi aduc aminte ca mi-a zis la telefon: “Va ajut cu foto.Te rog, ajuta-ma si tu! Vreau enorm sa slabesc!”. Determinarea unui strain mi-a facut pielea de gaina si m-a convins ca mi-as dori sa-l am pe ‘aproape, sa ma ajute si sa il ajut  si eu, atat cat pot.

Si l-am avut, si i-am urmarit evolutia, si sunt extrem de mandra si fericita pentru el. ❤

Iata povestea lui Radu:

“Ziua în care am plâns la alergat și în care mi-am dat seama: e datoria mea să-i fac pe alții să plângă”
de Radu Restivan
Acum ceva timp, am ieșit la alergat. M-am trezit la 6.30 dimineața, mi-am tras niște haine de alergare pe mine. Am coborât în fața blocului, mi-am făcut încălzirea, apoi am început să alerg spre parc. Până-n parc sunt aproape 2 km, pe care nu i-am simțit. Acolo, în parc, totul era pustiu. Doar câțiva oameni ieșiți cu câinii la plimbarea de dimineață. Orașul încă nu se trezise, totul era tăcut și un pic rece.
Alerg cu telefonul în mână. La fiecare kilometru parcurs, o voce îmi spune distanța, timpul petrecut și viteza alergării. Mă ajută să-mi reglez ritmul. În dimineața aceea l-am auzit prima oară când a spus “10 kilometers. Time…”.
Atunci a fost momentul în care mi-am dat seama. Anul trecut, fix în aceeași zi, mă chinuiam să mă leg la șireturi.Mi-a spus doctorul că nu-i OK să am peste 0,1 tone. Când am auzit cuvântul “tone”, ceva s-a cutremurat în mine, chit că el a spus-o ca pe o glumă. Eram un om trist, incapabil să își depășească condiția. Dar cel mai rău este că nici nu speram la o schimbare în bine. . Îmi era greu să mă închei la șireturi. Arătam ca o bilă. Totuși, îndrăzneam să visez: în luna mai 2014, i-am spus doctorului meu că am o mare dorință, aceea de a alerga un maraton în această viață. “La cum e situația în acest moment, nu prea cred, dar eu sper să reușești”, mi-a spus el. Eram prea gras, aveam articulațiile slăbite și câteva zeci de kilograme în plus. Repet, eram tare trist.

Mi-am oferit un nou inceput.Imi aduc aminte ca mi-am cumpărat pantofi de indoor cycling și am început să merg regulat la clasele de cycling de la World Class, chiar și de 10-12 ori pe săptămână, dimineața și seara. Aveam un program draconic si o dorinta nebuna de schimbare.  Am reusit sa slabesc 20 de kilograme.

Și iată-mă, fix un an mai târziu, trăind o dimineața perfectă. Reușisem să alerg minim 10 km, când cu un an în urma leșinam după 200 metri. Eram singur într-un parc imens, iar în câteva secunde m-a cuprins o emoție pe care nu o mai trăisem. Eram cu adevărat fericit că mi-am schimbat viața. Trebuia să fiu recunoscător pentru schimbarea prin care am trecut, pentru munca depusă și pentru oamenii care mi-au fost alături.
M-a pufnit plânsul în timpul alergării. Știu, nu e tocmai masculin să povestesc asta, dar așa a fost. Mi-am dat seama cât de norocos sunt. Cât de mult a contat că Andreea, copacul, a văzut ceva în mine și a avut încredere. Schimbarea este în fiecare dintre noi, iar scopul meu de acum înainte este să îi ajut și pe alții să plângă de bucurie că și-au depășit condiția. Că pot face lucruri la care abia dacă îndrăzneau să viseze.Mi-am dat seama ca dintr-un om de “0,1 tone” ( O Doamne, cum suna! ), am ajuns profesor de cycling si alerg la maratoane.
A fost dimineața aceea perfectă, în care am mulțumit pentru că sunt și pentru că pot. Și mi-am luat în serios misiunea: nu sunt un atlet desăvârșit și nici un model de performanță, însă știu cât de greu e drumul schimbării și care sunt bucuriile de la final. Iar pentru asta, promit ca zi de zi să fiu, atât cât pot, o inspirație pentru cei din jur. Și, de aproape jumătate de an, sunt câteva zeci de oameni care mă urmează în calea schimbării: la alergare sau la indoor cycling.
Dragă copac, îți spun sincer, simt o bucurie enormă când văd câți oameni reușesc să mobilizez în fiecare săptămână la cycling. Iar momentul în care ei îmi mulțumesc mă copleșește teribil. Îi iubesc mult mai mult pe cei din jur pentru că văd în fiecare un potențial enorm. Și la urma urmei, mi-am dat seama că toți suntem oameni simpli, egali, iar în sport ne putem găsi un prieten bun.
Am reusit sa devin cea mai buna versiune a mea, si sunt extrem de fericit.
Se poate.
Un copac implinit,
Radu”
Pe Radu îl poți urmări pe blogul lui, http://www.radurestivan.ro și pe canalul lui de YouTube, 321 Sport.

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea.

Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!  ❤


1 Comment

Corpul meu la doua luni postpartum

Draga copac,

Doua luni postpartum si azi s-a produs o minune. M-am uitat in oglinda si am inceput sa-mi recunosc vechiul meu prieten, corpul meu.

L-am luat in brate si i-am multumit ca a fost intelegator, rabdator, iubitor in toata aceasta perioada. Si i-am cerut scuze pentru ca imediat dupa ce am nascut, l-am intrebat cine e, al cui e, pentru ca nu recunosteam ca imi apartine burta care, inca ma facea sa par insarcinata in cinci luni.
Totusi, per total, l-am iubit si eu.
In sarcina am castigat doisprezece kg. Am lasat sase la spital si de atunci am mai pierdut doar un kilogram. Asta pentru ca,alaptand exclusiv,  am mai multa pofta de mancare ca in lunile de sarcina. Nu vreau sa grabesc cu nimic procesul de revenire completa, sunt foarte fericita ca fetita mea este sanatoasa si sunt fericita ca locuiesc in corpul meu.

Ma simt extrem de norocoasa: abdomenul s-a retras destul de bine, pielea isi recapata luminozitatea, muschii incep sa prinda si ei contur, dar nah, mai am pana la patratelele pe care le afisam in vara trecuta.
Sunt convinsa ca practica yoga m-a ajutat foarte mult toata sarcina sa accept toate schimbarile din viata mea, sa nu cunosc depresiile postpartum si sa imi mentin o minte si un corp sanatos.
Doctorul meu mi-a zis sa nu ma apuc de sport pana in trei-patru luni. Oare o sa ma omoare daca afla ca la trei saptamani stateam in downward dog sau lumanare? 🙂 . Nu lua ca exemplu ceea ce iti voi spune acum, pentru ca fiecare traieste cu experienta lui, dar eu am simtit ca pot sa ma antrenez de cand am implinit trei saptamani de la cezariana. Am simtit ca al meu corp imi spune ca este ok sa incep cu usurelul sa-l trezesc la viata. Am inceput cu exercitii usoare pentru brate  si spate cu benzile elastice, pentru ca tinand-o foarte mult pe Yana in brate, nu mai aveam deloc putere in ele, nici macar in plansa nu mai puteam sa stau. Apoi am inceput sa-mi antrenez picioarele tot cu resistance bands. De ce benzile elastice? Nu stiu, le-am gasit in recuzita sotului si pur si simplu mi s-au parut amuzante iar antrenamentul cu ele este chiar eficient. Bineinteles, am practicat si yoga in fiecare zi, dar in niciunul dintre cazuri (benzi sau yoga), nu am pus presiune pe abdomen.

Vrei sfatul meu magic referitor la revenirea cat mai rapida a abdomenului? Alapteza exclusiv, dar cu zambetul de buze si bea patru litri de apa pe zi.

Referitor la alimentatie, am primit mii de pareri si sfaturi ce sa mananc, ce sa nu mananc pentru ca laptele meu sa fie de calitate si bebele sa nu faca colici. Bineinteles ca nu am ascultat pe nimeni,ci doar de nevoile corpului meu. Iarasi, te rog sa nu iei exemplul meu decat daca simti ca rezonezi cu mine, pentru ca pentru fiecare este diferit, dar eu in principiu am avut aceeasi alimentatie ca in timpul sarcinii (peste, legume, fructe, lactate, supe, freshuri, cereale integrale, oleginoase, seminte etc). Ce-i drept, am simtit sa mananc un pic mai mult din cauza alaptarii, dar nu m-am impotrivit de niciun fel acestei nevoi. Fetita mea  este este tot timpul peste greutatea clasica si nu a avut colici niciodata.

Faptul ca am avut grija de mine prin antrenamentul regulat si stilul de alimentatie propriu, nu numai ca m-a ajutat sa-mi recuperez corpul, dar  mi-a dat  putere sa ma conectez la cine sunt acum, la noua femeie, la noua mama, la noul om.

Sunt convinsa ca inainte de multe alte nevoi superficiale, fetita mea are nevoie sa stie ca o creste cu iubire o mama care se simte bine in pielea ei: puternica, sanatoasa si care se simte frumoasa.

Inchei prin a va spune( fara sarcasm!),  ca iubesc  linia negra care inca imi strabate burta, si nu vreau sa o grabesc sa dispara. Imi aduce aminte de aceasta experienta minunata prin care am dat viata unui suflet si  care, m-a facut o femeie mai frumoasa, un om mai evoluat  si o mama binecuvantata.

O nastere nu te urateste, te innobileaza.

Namaste!


1 Comment

Sa fim intimi

yoga intimate

 

Copac,

Ce inseamna sa fii intim?

Inseamna sa fii aproape, de tine si de ceilalti.

Sa intrebi un necunoscut care e povestea lui.

Sa strangi mana cuiva privindu-l in ochi. Simtindu-i caldura.

Inseamna sa – ti doresti sa atingi orice te inconjoara. Iarba. Ploaia.Copacii. Florile. Zidurile blocurilor cu bulina rosie. Sa atingi copiii pe crestet. Sa-ti treci degetele prin parul ravasit al iubitului. Sa atingi pielea si prin ea sa poti sa atingi mai departe pana la inima.

Inseamna sa te joci cu un caine sau cu un copil— inseamna sa-ti  lasi camasa, servieta, si cartile de vizita la usa si sa te  transformi intr-o broasca raioasa sau un print,  Superman sau  Mickey Mouse.

Inseamna doar sa stai sa respiri  langa cea/ cel iubit/a atunci cand ea/el trece prin niste perioade mai grele. Inseamna sa ramai TU in prezenta celuilalt, cu sufletul deschis. Fara asteptari, fara judecati. Inseamna sa asculti fara sa intrerupi. Sa strangi in brate puternic.

Inseamna sa iesi dimineata  in parc sau padure intr-o zi calda, sau chiar intr-o zi cand ploua. Sa te lasi imbratisat de soarele de dimineata si de mirosul ierbii. Sa te intinzi pe spate, pe pamant, sa te uiti la cer si sa te gandesti cat de recunoscator ar trebui sa fii ca esti la mijloc.

Inseamna  sa te urci in copaci la furat de fructe sau sa alergi prin ploaie in picioarele goale.

Inseamna sa experimentezi nuditatea. In toata fiinta ei. Sa ai curajul sa te uiti la lumea asta, si in mijlocul intersectiei sa strigi in gura mare ( sau macar in gand:): Nu  am nimic de ascuuuuns!:)

Pentru asta sunt recunoscatoare azi! Tu pentru ce esti recunoscator ?

 

Concept STRIP OFF: suntuncopac

Foto: Catalin Marcu

Copaci: Andreea, Georgiana, Fedelia

Outfit: H&M stripped by suntuncopac

Make -up: Paulina Buldumea, Cristina Ghergu

Yoga pose: dreaming:)

Muzica:Marina And The Diamonds – Lies (Zeds Dead Remix)

Inspirata de: intimitate

 

 


1 Comment

STRIP OFF JEALOUSY

yoga jealousy

 

Copac,

Gelozia obsesiva cred ca este una din primele haine  pe care le-am dat jos. Este o haina care mie nu imi face cinste, care nu-mi place deloc. Este o haina greoaie,  plina de gauri. Este o haina care ma face urata. Este o haina care m-a transformat intr -un monstru acum ceva ani, care m-a facut sa raman cu pielea sub unghii.   (stiu e groaznic si mi-e rusine, din pacate nu este o metafora).

Cumva haina asta este invizibila, se pune asa pe tine fara sa iti dai seama fara sa te intrebe daca iti sta bine cu ea sau nu.

In  prima faza ca sa o putem da jos, trebuie sa o vedem, sa recunoastem ca o caram ca un bolovan dupa noi.

Dar da, poate haina asta a venit la pachet cu o palarie ponosita cu numele de frica, suferinta, dezamagire. Este de inteles. Si poate  ai crede ca haina asta ti-a pus-o cineva cu forta , si ca de vina este doar celalalt pentru ca ti-a cauzat aceasta stare. Dar de fapt, in povestea asta este vorba numai despre tine.  Despre perceptia ta in fata acestei stari.  Tu decizi daca ai exagerat  sau nu, cat poti sa accepti, cat meriti sa accepti.   Si celalalt decide pentru el cat poate sa intinda coarda cu tine. Important este daca va intalniti undeva la mijloc sau nu.

Cum sa te dezbraci de gelozie:

  1.  Nu te asocia cu ea. Cand constientizezi ca s-a lipit de tine, pune pauza, nu te asocia cu ea. Priveste-o ca un observator. Tu nu esti gelozia, tu doar experimentezi aceasta stare. Si pana la urma esti un om, esti in viata, este normal sa mai primesti din cand in cand un ghiont care sa-ti aduca aminte ca inca respiri.
  2.  Imagineaza  ca esti cea mai buna versiune a ta, fii mai increzator in tine.  Cine esti tu cu adevarat? Cat esti de puternic in esenta ta?  Si cine este aceasta gelozie de iti face zilele negre? Te simti bine cu haina asta pe tine? Sau ai prefera mai bine sa experimentezi in nuditatea ta fericirea, multumirea si increderea in sine? Ce meriti tu de fapt? 
  3. Usureaza- ti suferinta, priveste-te cu compasiune.  Cand stai cu haina asta pe tine, ii ranesti pe altii. Te ranesti pe tine.  Nu asa vrei sa traiesti. Aceasta suferinta este cauzata de captuseala hainei geloziei, de frica.  In loc sa imbratisezi frica mai bine priveste cu compasiune pe ceilalti si pe tine. Nu meriti sa iti provoci atatea rani. Si nici celorlalti.
  4. Dezbraca-te de cauzele identificate in trecut.  Ai identificat cauza acestei gelozii si acum  te tot legi de trecutul acestei haine ponosite, te gandesti ca nu meritai asa ceva, te tot ingropi in stres si dezamagiri si nu faci decat sa te ranesti pe tine cel din prezent. Nu mai sapa in trecut. Lasa in spate toate cauzele care ti-au provocat aceasta stare odata ce le-ai identificat.
  5. Nu-ti mai face filme aiurea. De multe ori totul se petrece in capul tau. Esti atat de creativ acolo unde nu trebuie. Mai bine foloseste-ti imaginatia sa creezi ceva frumos, orice.
  6. Redirectioneaza-ti sentimentele. Aminteste-ti ca gelozia este o emotie care poate fi controlata foarte usor. Indreapta-ti atentia spre altceva , spre o stare care iti face bine.
  7. Vorbeste despre emotiile tale cu  cel iubit. Spune-i ca porti aceasta haina si sa te ajute sa o dezbraci, sa va bucurati impreuna de nuditate.  Acum ideal ar fi sa se dezbrace si el:).

 

Si in acest caz,  dorinta de schimbare vine din interior. Poate sufletul tau va dori la un moment dat sa fie usor cum era inainte si atunci va decide sa se dezbrace singur.

Eu astazi sunt atat recunoscatoare ca m-am dezbracat de gelozia obsesiva. Cumva a venit natural, dupa ce am inteles niste lucruri.

Tu pentru ce esti recunoscator azi?

Important: Copacul nu este psiholog, el vorbeste din propria experienta, si uneori doar isi da cu parerea. Poate unele lucruri ti se potrivesc, altele nu.  De la el poti sa auzi doar o opinie, dar adevarata cheie este in tine, nu trebuie sa iei ca atare ce-ti zice el.

Concept STRIP OFF: suntuncopac

Foto: Catalin Marcu

Copaci: Andreea, Flori

Outfit: H&M stripped by suntuncopac

Make -up: Paulina Buldumea, Cristina Ghergu

Yoga pose: lotus

Muzica: http://www.youtube.com/watch?v=6b9-iTv48fU

Inspirata de: hainele urate